570 matches
-
l-ar scrie. afoni și tot l-ar cânta. orbi și tot l-ar vedea. șchiopi și tot l-ar merge. ciungi și tot l-ar șerpui prin apă. uituci și tot l-ar depăna. cuvântul trăit-a în peșteri scrijelit în desene rupestre. cuvântul zburat-a în lemne cioplit. cuvântul ruptu-s-a din pietre ciobit. cuvântul cântat-a din coarde ciupit. cuvântul grăit-a din bătute la horă. cuvântul țipat-a din dicționare. cuvântul zâmbit-a din lacuri odihnit. cuvântul plâns
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
să mai moară. 13 M-am îmbolnăvit de poezie m-am îmbolnăvit de poezie precum copiii de vărsat de vânt precum oamenii de dragoste m-am îmbolnăvit de cuvânt mi-e foame , mi-e sete, mă arde simt taișul sabiei scrijelindu-mă în căutarea adevărului nerostit. m-am îmbolnăvit de poezie precum mărul de mere părul de pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad înca necoapte iar alteori oamenii le scuipă printre dinti păstrând doar miezul lor dulce
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
unele hotărâri ale acestuia. Ei, dar frumoasele și rezistentele case cu arcade, din jurul Pieței Sfatului, unde locuiești azi și dumneata, au zidurile întărite și fățuite de gospodarii lor. Însă zidurile acestea au și multe povești în coaja lor. Eu le scrijelesc uneori învelișul, căci bibliotecile și internetul îmi stau la dispoziție și-mi dau sculele necesare... Câteodată, mai vorbesc și cu bătrânii ce știu de la bătrânii bătrânilor lor vechi întâmplări. Ce admiri dumneata acum, și ce era aici, prin secolele trecute
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Piscuri de azur Glasuri înăbușite freamătă prin tremurul valurilor mării și-un vis topit într-o lacrimă de înger se naște-acum pe piscuri de azur zboară spre infinitul singurătății în liniștea nopții către luceafărul iluziei scrijelit pe stânca cerului. Viv Referință Bibliografică: Piscuri de azur / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PISCURI DE AZUR de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367755_a_369084]
-
salonului de reanimare era încuiată. Nimeni nu se afla în apropiere. A bătut cu putere. − Georgia! Georgia! Sunt eu, Alex, mă auzi? − Nu te aude, nu are cum, auzi o voce cunoscută în spatele său. Judecătorul s-a prăbușit pe genunchi, scrijelind cu unghiile vopseaua albă a ușii. Parcă n-ar fi îndrăznit să întoarcă privirea. − Spune-mi, în ce stare e? − E sedată, dar va fi bine. A strigat în continuu numele tău, trebuia s-o opresc cumva. − E grav? A
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
zeu „din carne și sânge”, rămâne Dacia, o femeie în fața lui Dumnezeu. Iar ea știe ce are de făcut. „Trebuie doar să aștept trenul meu, poate drezina care să mă scoată în lumea adevărată. Voi dormi în haltă, pe banca scrijelită-n briceag, voi reciti revistele mototolite... cu date de apariție care nici nu există!” Octavian Curpaș Surprise, Arizona Referință Bibliografică: Femeie in fata lui Dumnezeu - O carte despre doua civilizatii, semnata Melania Cuc / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
știut să plece capul ca paloșul să nu-l taie, însă cu umilință lanțul l-au încovoiat. Îmi amintesc că acum unsprezece primăveri, când intram cu pași timizi în clasa întâi, am fost întâmpinată de trei lucruri care s-au scrijelit în inima spre neființă, spre neuitare: drapelul, stema și icoana. Mai târziu am învățat că s-a scris o poveste și am început să o iubesc, am început să îndrăgesc personajele și să urăsc spânii ce le provocau o suferință
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
rânduiește “harnașamentul” înaintea turnirului - cu fruntea puțin teșită și cutezătoare, dar proeminentă țintește cu agerime parcul din față Il Presidio, lăsând în spate propria operă. Pe un postament rotund din marmoră albă, închenariate pe o placă de piatră cenușie și scrijelite într-o caligrafie impecabilă, cuvintele : “ Aici la Poarta de Aur se arcuiește peste maluri Eternul Curcubeu, pe care el l-a zămislit și l-a așezat să împlinească o promisiune, pentru ca cursa omului să dureze până în veac”. Și alăturat, împresurând
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
înserări cu fluturi, în mână țineam pironită uitarea, începuseși ușor, ca o toamnă să mi te scuturi, aproape de tâmple dorul tău m-atingea cu oftarea! Te îmbrăcasem în mine prin descântece-abstracte, mâna ta rătăcea desfăcând buzunare, gânduri roase de ceață scrijeleau pe sub noi artefacte, un ghimpe își croia rădăcini împungând sub picioare! Ningea ușor a înserare cu fluturi, pe sub piele-mi miroseai a primăvară coaptă, goliciunea ta mă dezvelea sub gânduri, m-am închis cu tine și-am gemut în șoaptă
NINGEA UŞOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363610_a_364939]
-
s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus să nu se lovească de tavanul beciului. Duran scoase bulgărele de aur și-l întinse țiganilor. -Da, se cunoaște, e aur curat!- își dădu cu părerea Polizache după ce scrijeli cu unchia metalul. -Curat!- le răspunse Duran, e topit din pitaci galbeni și din mahmudele... Duran își văzu de-ale lui prin curte până se întunerici, apoi se duse în casă, luă ceva în gură și se culcă. -Mă, n-
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PÂNĂ LA A NOUĂZECI ȘI NOUA VARĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului au venit tornadele să mă întrebe de tine una scrijelea ceva pe zid voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund în frunzișuri de ploi avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul în urcare
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer greieri se scăldă în boabe de ienupăr crengi rupte, mărgele din turcuoaze îngână melodii de demult frunze șoptesc legende în imagini din nisip invizibil - țipăt de păsări, tocană de vise fierb suspendate-n ocru. Toamna
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la Palatul din Stâncă, argint scrijelit pe-o tăbliță de cer Greierii se scăldau pe boabe de ienupăr îngânând melodii de demult Crengi rupte, mărgele din turcoaze Frunze șopteau despre legende în imagini din nisip invizibil Țipăt de păsări și tocană de suflete fierbeau fluid în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Poezia de stare, de fapt, ubicuă la toate temele abordate, diversifică metafora în același ton ludic, iar aici Ana Maria folosește un arsenal de cuvinte inventive, aproape de estetica argheziană. (dialogul cu Luna a fost un succes) "urme din pământul treaz scrijelesc ușa timpului (arunc nebunii pe tabla de șah) în timp ce scutur nisip din plete scorpionii mângâie degetele agitând cozile ferfeniță (când zăpada adoarme) împrejurul îmi stoarce puterea îmi fură amintirile mușcă din noroaie" Jurnalul adolescentin pe care îl lecturăm în acest
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
scriu de ambii, Să-nșir troheii-n versuri dar și iambii, Că am ce scrie... Da, Euterpe-n cârcă mi-a pus jugul, Simt cazna sacră de a-mi trage plugul, O jucărie! Măicuța mea n-a apucat să știe Ce scrijelește fii-sa pe hârtie... Că ea se duse... Și brusc apoi m-a năpădit talentul Și tot curând am blestemat momentul Cine mă puse? Alambichez din viață ce se poate Din „frunte” trag apoi cu voluptate O tentă fină. Dar
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
cum se adună și se risipesc peste lume, cum răsuflă ușurată câmpia sub ploi vălurite de anotimpuri. Ne întâlnim pe marile coridoare pe care numai vântul trece. Cineva strigă să se deschidă porțile, celor care trec să-și lase numele scrijelite-n piatră. Cum risipit sângele strămoșilor, multe sentimente a stins, migrație de inimi arse-n piepturi, smulse de înfrângeri și victorii. Aspirația și lupta lor nu stă-n ordine și medalii fără valoare pe care nu le-au câștigat ci
CELOR CARE TREC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349370_a_350699]
-
am fost și nu sunt un om “închinat la icoane”. Regret sincer și profund acest lucru, dar nu am să mă prefac niciodată. Rămân un slujitor al firescului și autenticității. Autofalsificarea mi se pare o perversiune. M-am simțit literalmente scrijelit de privirile celor pe lângă care mă fofilam vinovat, oameni care-și așteptau rândul la icoane și pe lângă care eu alunecam netrebnic, să ies cât mai iute afară ... ” (pag. 59) Nu știu despre voi, dar mie mi-a trezit interesul tocmai
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
priviri mai indiscrete, Spre iubirea ta sublimă Vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să mă legeni dragul meu, Vis de-o noapte, tandru vis! Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliță scriam, Scrijelind cu-n condei ascuțit, Mirată îmi descopeream Numele ce mi-l port smerit. Bătrâna ce mi-a pus în mâini, Tăblița cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea sa Și cel mai cuminte îndemn. Și, parcă-mi dădea
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
am iubit, frumoasa mea! Adio!, am mai rostit în gând, și la câțiva metri de trenul care tocmai intra cu viteză în stație, am sărit. * În stația de la celălalt capăt, o fată îmbrăcată într-un costum sport albastru plângea continuu, scrijelind pe unul dintre stâlpii de susținere niște cuvinte pe care nu le citise nicăieri, niciodată... Dar dorise să le exprime de multă vreme. "Dragostea este ecoul atemporal al unei magii născute din valurile mării... Iar pasiunea, un fruct prea rar
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
Ceruri, nu este tocmai relaxant. Să știi că ai fost agățat de streașina fricii chiar și pentru câteva momente este ca și cum bucăți din trup nu-ți mai aparțin, fiind anesteziate de otrava pericolului cu care te-ai intersectat. Urmele rămân scrijelite pe trupul tău mult timp... și carnea este plină de cuiele fricii pe care cu iscusință le îndepărtezi unul câte unul... cu fiecare zbor reluat... Indiferent în ce domeniu am lucra, indiferent ce poziție socială am avea ori cât aur
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
anunța nimic din ce avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea mării, scrijelind cu chila oglinda-i de cleștar. Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de pescuit. Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
în Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013. noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din două cuvintehărțileascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle oceaneodată cu fragmente roșii însemnate cu xplutind undeva în stomacul unui pește rătăcitdin cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
semne magice, licorni albi și dragoni albaștri. Să extrag spinii din piept rostind un descântec de plumb, care despică cerul cu turnurile înalte sub care un giulgiu de stele acoperă infernul? Dante doarme pe un catafalc de nisip... Deasupra, moartea scrijelește piatra, topește timpul prin țurțuri, cu aripile căzute pe cruci și statui.. Șuieră prin aer nevrozele nopții, se sting lumânările-n uitare. Resemnarea așează tăceri pe inimă; mă bântuie cântecul deșertăciunii, o nouă zi de singurătate se naște în gol
DESCÂNTEC DE PLUMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366326_a_367655]