572 matches
-
cu numeroase transpuneri în română, majoritatea aparținându-i. Capitolul final, Germanistica românească, reușește să condenseze în câteva prezentări și îndeosebi în bibliografie contribuțiile din acest domeniu. Specializat în germana medievală, T. face numeroase traduceri din literatura acestei perioade: antologiile Din scrinul vechi... (1924) și Cavalerii cântăreți (1933), epopeea populară Gudruna (1931), tălmăcire în metru original, apreciată pentru „caracterul ei popular și arhaic”, pentru „graiul neaoș, plin de sevă” (Victor Morariu), Sărmanul Enric de Hartmann von Aue (1932) și, foarte reușit ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
Buddenbrook de Thomas Mann. A tradus Păianjenul negru și alte povestiri elvețiene de Jeremias Gotthelf (1968), iar din literatura norvegiană Mâinile mamei de Bjørnstjerne Bjørnson (1958). Talentul, dovedit în atâtea tălmăciri, pare absent în poeziile proprii, incluse în antologia Din scrinul vechi..., unde se mai află niște versificări modeste, descriptive, ale unor teme sau momente ocazionale, mai degrabă un fel de jurnal fără reverberație lirică. SCRIERI: Două sărbătoriri literare feminine: Ricarda Huch și Isolde Kurtz, București, 1934; Cântecele de cruciată ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
literaturii germane, București, 1943. Traduceri: Hans Sachs, Fierul înroșit, București, 1909; Novalis, Imnuri către noapte, Fălticeni, 1914, Cântări religioase, Fălticeni, 1930; Costache Negruzzi, Alexander Lapuschneanu, Craiova, 1923; Goethe, Acțiunea sensorio-morală a culoarei, Fălticeni, 1924, Iphigenia în Taurida, Arad, 1925; Din scrinul vechi..., pref. N. Iorga, Craiova, 1924; Franz Grillparzer, Sappho, Fălticeni, 1926, Medea, pref. Agatha Bârsescu, Fălticeni, 1930; R. H. Bartsch, Fără Dumnezeu, Fălticeni, 1927; Gudruna, Fălticeni, 1931; ed. București, 1966; Hartmann von Aue, Sărmanul Enric, Fălticeni, 1932; Cavalerii cântăreți, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial de vedere (cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
așa încât persoana lui și cele două uși deschise formau un paravan sau o barieră menită să mă mâne spre camera deschisă din față. Aceasta era, fără îndoială, un dormitor. O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din anii "obsedantului deceniu": mimarea angajamentului, histrionismul ca soluție de relativizare a atitudinilor oficiale pe care era obligat să le adopte, prioritatea operei, în care nu înțelegea să se adapteze la cerințele ideologice ale vremii (a făcut-o parțial în Scrinul negru, dar numai acolo unde a considerat că e secundar; dar a și publicat pasaje care nimănui altcuiva nu i-ar fi fost acceptate; citite azi, ele pot da impresia compromisului major; repuse în context, ele sunt minore pe lângă curajul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de presă, că a fost scos de la catedră și înlocuit cu un dentist (Ion Vitner), că a fost permanent supravegheat, că i s-a interzis într-o vreme semnătura, că i s-a cerut până la absurd rescrierea multor pasaje din Scrinul negru pentru a putea fi publicat, că i s-au cenzurat, în pofida demonstrațiilor sale de revoltă, destule articole (parcă aud vocea unor curajoși de după război: "Trebuia să refuze! De ce nu a făcut-o?"), că i s-a scormonit în intimitate
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o realizează, comparând ediția din 1953 cu "manuscrisul în forma sa anterioară intervenției cenzurii", Nicolae Mecu, în volumul G. Călinescu față cu totalitarismul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, pp. 27-38. Autorul consideră și că ideea continuării ronului lui Ioanide în Scrinul negru îi este impusă autorului de oficialitățile regimului comunist. 1 A se vedea articolul dedicat lui Aurel Baranga de către Mircea Ghițulescu, în Dicționarul general al literaturii române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004, vol. 1, pp. 354-455. 2 Pentru colaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să-i ștampileze notele de plată de două ori, cam din aceleași motive pentru care oamenii avuți adunau la Veneția șervețele semnate de prietenii ocazionali din marile restaurante. Să fie spre aducere aminte. Oamenii bogați dădeau pe neașteptate, în fundul unui scrin Louis XV, peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar domnul Arvinte scotea dintr-o cutie de pantofi de sub pat note de plată cu chifle, halbe de bere și mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ziare. Eseurile pot fi scrise oriunde, pe faleză sau la poale de munte, pe baza cîtorva fișe. în schimb, biografiile și anumite exegeze n-ar putea fi valabile, „exhaustive”, decît după răscolirea unor vrafuri de documente, inclusiv a unor cutii (scrinurile și cuferele nu mai sînt la modă) cu scrisori! La mijlocul anilor ’60, cînd mi-am început meseria, a fi redactor la o revistă de cultură părea un privilegiu, o „boierie”. O fi fost, poate, pentru unii; pentru mine - sigur - nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și teorie literară”, „Lettre internationale” (ediția română) etc. Studiile publicate aici (Despre problemele periodizării literaturii române, Literatura română a anilor ‘70, Literatura română de după 1944), postfețele semnate la traducerile unor romane precum Creanga de aur (M. Sadoveanu), Bietul Ioanide și Scrinul negru (G. Călinescu), Delirul (Marin Preda) și, nu în ultimul rând, medalioanele despre scriitorii români redactate în cadrul unor prestigioase lexicoane (Lexicon fremdsprachiger Schriftsteller, Leipzig, 1977- 1980; Lexicon ost und südosteuropäischer Literaturen, Leipzig, 1990; Kindlers Neues Literaturlexicon, München, 1990-1991) au contribuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
sălbatic" rupând lanțurile unei domesticiri de lungă durată poate fi, de asemenea, "cifrul" unui nou raport cu natura. Un soi de totalitate a ființei prin care fiecare se simte și se trăiește implicat într-un mediu care îi servește drept scrin 50. Deep ecology așa cum înflorește ea în SUA, tehnicile New Age de asemenea, dezvoltarea sensibilității ecologice, care depășește cu mult partidele politice care se reclamă de la ea, atenția acordată alimentelor naturale, importanța medicinei naturiste, fără a uita utilizarea elementelor naturale
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
singuri. Ora 12½ dejunat, invitat pe prefectul din Genova și pe arhitectul spitalului Galliano. După-amiaza plecat la Genova. Pe jos prin oraș, la anticari, cumpărat 4 scaune vechi, țesături frumoase, pe care nu le-am luat încă. Savona-Vasco, un mic scrin vechi. La Isell cumpărat obiecte de majolică. Plecăm la ora 6½, după ce am băut ceai la Bamberg. Seara Bamberg și Bălăceanu la masă. Furtună. Marți, 10 aprilie/29 martie Vreme frumoasă, vânt mai slab. Întreaga dimineață așteptat sosirea lui Leopold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Zoe Mihalcea Vrânceanu și că este și ea liceană, dar cu studiile întrerupte. Decide să învețe împreună. Prima vizită a Anei îi prilejuiește romancierei o descriere de ambianță vrednică de o pictură balzaciană călinescianizată. Locuința din pod a Hangerlioaicei, în Scrinul negru, nu e mai bizară decât cea a familiei Mihalcea Vrânceanu. Proprietari de zeci de imobile rentabile, nu numai din București, părinții Zoei locuiesc într-o casă ciudată, o clădire asimetrică, întunecoasă, pe ale cărei scări și culoare ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
ani. S-a uitat lung la plic, la mine... și, fără a o citi, fără a-mi mulțumi, fără nici o vorbă, a rupt-o, tacticos, bucată cu bucată, și parcă fără nici o emoție. Ultimii ani o păstrasem într-un vechi scrin negru, o piesă care conținea și un ceas care avea curiozitatea de a merge înapoi, în sens invers. Am simțit impulsul să arunc ceasul, m-aș fi azvârlit și pe mine, aș fi aruncat și lumea înapoi. Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul iubirii; prin ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bogată și cea mai activă, indiferent dacă beneficiarii ei o recunosc sau nu. Paul Georgescu Scrisorile lui Paul Georgescu trimise lui Ion Simuț (prima datând din 1976, ultima din 1986), publicate la sfârșitul anului trecut* în admirabila Bibliotecă Apostrof (colecția „Scrinul negru“ coordonată de Ion Vartic), readuc în atenție perso nalitatea unui scriitor contemporan de care s-a vorbit rar în anii din urmă, iar atunci mai mult în sens negativ. Există explicații pentru aceasta. Cine examinează azi fenomenul proletcultist, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
privit cu ochii lor galeși venind pe lume la 8 septembrie 1887 și mi-au ascultat, Înduioșate, primul meu chiot, Întovărășit de constelațiile și ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și al Soarelui ca guvernor, Înlo cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un scrin uriaș, cu Încrustații somptuoase În fildeș, așa cum Adelheid nu văzuse niciodată, sporea nota de eleganță a Încăperii. Bertha cerceta cu Încântare interiorul lui, constatând că niște meca nis me simple, dar bine ascunse, puteau deschide câteva ser tare secrete. Se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că niște meca nis me simple, dar bine ascunse, puteau deschide câteva ser tare secrete. Se mai aflau o masă sculptată și două jilțuri uriașe din piele de Cordoba, ale căror spătare aveau aceleași Înflo rituri de fildeș ca și scrinul. Dacă mai adăugăm tapise riile ce atârnau pe pereți, aco pe rind În Întregime zidul, vor fi lesne de Înțeles exclamațiile de bucurie ale slujitoarei: — Domniță Adelheid, asta e Într-adevăr o odaie de prințesă! Ce generos este nobilul nostru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bine cunoscute seamănă cu ceea ce nu te aștepți și uneori, mai grav decât asta, cu ceea ce nu s-ar cuveni... Opera din Paris - cu un șemineu. „Altarul Patriei“ de la Roma - cu o mașină de scris. Biblioteca Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut într-adevăr să semene cu ceva. Crescut din nostalgiile Restaurației, a vrut să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de an. 4 ore în picioare, cu lecții bune și personale. O întoarcere penibilă din pricina pantofilor marron cu tocuri joase care hotărât nu-mi merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
4 ore în picioare, cu lecții bune și personale. O întoarcere penibilă din pricina pantofilor marron cu tocuri joase care hotărât nu-mi merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut să impun o ordine și un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă oare cum imaginea casei tale, așa cum ai lăsat-o. Ți-aduci aminte de valizele de pe scaune, deschise și închise, de febrilitatea ta, de ultimele clipe, înainte de plecare? Mă sfâșii, când mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]