372 matches
-
În acest fel se poate spune că, într-un anumit sens, „moartea lui Dumnezeu” n-a fost doar posibilă, ci și necesară. Nu întâmplător, deconstrucția „idolilor conceptuali” ai tradiției onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la „rațiunea scripturală” presupune o critică prealabilă a metafizicii eline ascunse în teologia de manual. Când în La Gaya Scienza (¬125) nebunul lui Nietzsche exclamă: „Voi l-ați omorât”, el acuză consimțirea treptată a lumii apusene la ideea abstract-metafizică de Dumnezeu. În versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prim motor” sau „cauză eficientă” a lumii) este pură vanitate. Despre acest Dumnezeu, Heidegger avea dreptate să spună că nu poate primi jertfe sau rugăciuni. În sfârșit, apariția teoriei univocității la Duns Scottus (1266-1308) se adaugă acestei turnuri raționaliste; teologia scripturală și chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus le explică Scripturile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deja bine încorporate în teologia creștină de la început. În schimb, în aceste narațiuni evanghelice nu există nicio mențiune a unui pasaj particular și nici măcar un ecou al unui text din Vechiul Testament. Îmi închipui că unii se gândesc că această absență scripturală e motivată de faptul că cei care au scris acele narațiuni - ne aflăm în a doua generație de creștini - deja au cercetat amănunțit povestirile și au dat la o parte toate aluziile și ecourile. Ipoteza nu ține, deoarece există patru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai de demult, așa că intrăm direct în subiect, adică o arătăm scriptural pe uina Slauca, cum se avântă într-o observație directă la adresa urmașului apostolic: "na", zice uina Slauca, "acuma ce i-o trebuit și lui Papa să vină la noi, nu vedeți că abia să poartă, abia pășește, de zici că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
inginerească, prin adjoncțiunea programatică a diverselor nivele/etaje semantice și stilistice; e un fel de Babel romanesc În burta căruia intră, ca Într-o arcă a lui Noe, toate „obiectele“ realului și imaginarului, omologate până În prezent prin canonizarea În semnul scriptural. Îmi Închipui că Umberto Eco posedă o bibliotecă imensă, precum aceea misterioasă aparținând abației din Melk, semiologul putând să exclame oricând cu orgoliu, aflat În ipostaza Lectorului absolut: „Nimic din ceea ce este scris nu-mi e străin“. Scriitorul semiolog posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că nici Vinea, nici Arghezi, și cu atît mai puțin „frondeurii” Adrian Maniu sau Emil Isac, nu au rezistat prea mult timp pe aliniamente radicale, repliindu-se pe coordonatele unui modernism heterodox, reconciliat cu tradiția. Jocul de măști al identităților scripturale, curent la avangardiști, apare și la Ion Vinea. Poemul în proză „Preumblare“ din Contimporanul, an II, nr.1, 6 ianuarie 1923 - una dintre piesele de rezistență ale autorului (semnată „camuflat” Ivan Aniew) -, apare cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Spiritul Sfânt sau forța activă a lui Dumnezeu și, în sfârșit, 6) forța vitală ce acționează în interiorul creaturilor terestre. Însă asupra acestui ultim punct, al șaselea, am alunecat într-o nedorită contradicție. Domnia-sa susținând, în special, pe baza textului scriptural din Psalmul 146 cu 4 ("Spiritul [omului] trece, se întoarce în pământ; în aceeași clipă pier și gândurile lui") că spiritele terestre sânt muritoare. Eu pledând, la rândul meu, pe baza diferitelor experiențe mistice orientale, că trupul, de fapt, este
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a face și aici cu acea „saturare tropică” a textului și cu „metaforismul programatic” În care s-a văzut o notă definitorie a poemului În proză suprarealist. De altfel, chiar autorul Actului de prezență Își indică „programul” și tehnica scripturală În mod aproape direct, În cîteva pasaje ale prozelor sale, după ce o făcuse, abundent, În legătură cu poezia, Într-un mare număr de articole-manifest. „Simt - scrie el În Obrazul de cretă - că un alfabet se trezește În lunecarea mea, că În curînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
9. În ce constă teoria zonei monetare optime a lui Robert Mundell? 10. Căror țări membre ale UE li s-a conferit clauza de opt-out din stadiul 3 al UEM? 11. Când a fost lansată moneda unică europeană ca monedă scripturală și când a intrat efectiv în circulație? 12. Care sunt cele 17 țări membre ale zonei euro și când au aderat? 13. Menționați organismele decizionale ale BCE. Când va dispărea Consiliul General? 14. Care sunt operațiunile de politică monetară din
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
comunicare (ori refuz al comunicării) și, În celălalt plan, cu tensiunea spațiului de exprimare al acestui preaplin. Artele plastice au surprins mai pregnant ceea ce Baudelaire numește, referitor la arta lui Delacroix, l’intime du cerveau 5, adică inexprimabilul din artele scripturale. Explicația nu e dificil de dat, ea trebuie căutată În viteza de decodare a unui mesaj care, În cazul unui tablou, se prezintă În instantaneitatea sa, iar În textul literar e o expunere sinuoasă, lacunară și nesistematică. În mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de discurs: audio-scripto-vizual, global, sacadat, într-un tempo trepidant ce interzice analiza structurală a fenomenelor, corelarea între cauzele și efectele evenimentelor), iar presa scrisă cotidiană se "săptămînalizează" (spațiu enorm acordat bîrfelor din viața politică și lumea spectacolului ,altfel spus actualizarea scripturală a talk-show-ului) cf. și U. Eco, 1998: 43-44; mai mult decît atît, acolo unde nu există știri, ele trebuie inventate într-o accentuată ficționalizare a realității (o lansare de carte sau prezentarea unei personalități nu devine eveniment cultural decît atașată
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aparenta istoricitate a evenimentului, de o istorie de suferință. În orice caz, cadrele de explicare și comemorare a calamităților, deși se focalizează asupra suferinței, deschideau perspective de deznodământ fericit la care conducea intervenția divină. Modelele de suferință definite în textele scripturale și canonice au sfârșit prin a-și crea propria memorie, prin efectul unei reactivări constante care se conformează unor norme prestabilite și imuabile. În Evul Mediu, peripețiile dureroase trăite de evrei, după degradarea situației lor în Europa, au dus la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ziua de comemorare a distrugerii celor două Temple. În ritul așkenaz, aceasta devine în cele din urmă parte integrantă din slujba de sâmbătă dimineață. Ea pune accentul pe meritul martirilor morți pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Sunt citate diferite versete scripturale, extrase în special din Deuteronom și din Psalmi, și cu aceeași ocazie Dumnezeu este rugat să-și amintească de martiri, să-i răzbune și să le salveze urmașii. Această liturgizare a martiriului, care creează o punte între trecutul biblic și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza sofisticată și mereu reluată a anumitor texte scripturale, și, pe de altă parte, celei de a se întreba dacă nu există un mod de a-i grăbi venirea. Astfel, aceștia făceau calcule bazate pe valoarea numerică a cuvintelor și pasajelor din Biblie pentru a determina data precisă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
însuși. Filmul său și genocidul fiind una, sacralizarea celui de-al doilea trebuia să se răsfrângă asupra celui dintâi. Această sacralizare datorează deja mult titlului ales pentru film. Autorul îl preia din Biblie, de la profeții Isaia și Sofonieyyyy. În sursele scripturale, shoah înseamnă distrugere, înfrângere, exil și nenorocire individuală, decurgând dintr-o pedeapsă aplicată de Dumnezeu, pentru păcatele săvârșite, colectivității sau individului. Astfel shoah, cuvânt ebraic, exprimă un dezastru provocat de mânia divină. În Cartea lui Iov, se evocă pentru prima
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
constituie puritanii englezi, care Închideau gura oricărui opozant citîndu-i cuvintele lui Ioan: „Noi sîntem de la Dumnezeu, și oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă”33. După Voegelin, puritanii reprezintă o forță anticreștină deghizată drept creștinism. Însă adevăratul geniu al deghizării scripturale este Jean Calvin, ale cărui lucrări formează un Coran creștin - prin „Coran”, Voegelin Înțelegea Cartea care dă răspuns tuturor Întrebărilor, făcînd inutilă orice cunoaștere precedentă sau ulterioară. Calvin desăvîrșește ruptura În interiorul tradiției intelectuale occidentale. Alte rupturi, alte Coranuri: Enciclopedia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-un loc identifică adevărul cu ființa („Să cauți ființa cu vorbe! Ă Acesta e donchișotismul nostru, delirul aventurii noastre esențiale” Ă I, 77), fiind, însă, convins că experiența scripturală Ă din care și el, chit că numai iluzoriu, se hrănește Ă e caducă. Precizează la un moment dat: „Conceptul de Ființă nu se aplică vieții. Sau mai curând: «viața» comportă periculos de puțină ființă”. Pentru a continua: „Conceptul de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
C. Ghyka și Pius Servien; ne este ignorat contemporanul Henri Meschonnic, autorul unei opere fundamentale, "Critique du Rythme", 1982. În loc de concluzie, să dăm cuvântul regretatului scriitor Valentin Tașcu, pentru a oferi cititorului și o mostră de expresivitate a vocii sale scripturale: "Am dezvăluit (nu inventat) astfel patru tipuri de structuri ritmice interioare, pe care le considerăm a fi de bază: ritmul mioritic (Doina, nota mea) prin care s-a realizat acordul dintre natura pământeană și divinitatea celestă, într-o incursiune verticală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
parte a creației atât de inegale unui proiect artistic impresionant, bine articulat și demn de toată stima prin intenția totalizatoare într-un cuvânt, unui întreg monumental -, Cezar Petrescu nu-și va convinge defel criticii de seriozitatea și semnificația demersului sau scriptural. Și cu atât mai puțin de necesitatea abordării bucăților sale fantastice de pe aceleași poziții (că intenționalitate ascunsă ori că realizare efectivă) precum mult mai cunoscutele segmente realiste, între care Întunecare (1927-1928), Calea Victoriei (1930), Oraș patriarhal (1932), La Paradis General (1930
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
real: ,,este cred același lucru a trăi sau a visa o întâmplare, și viața reală cea de toate zilele este tot atât de halucinantă și stranie ca și cea a somnului"312. Liantul dintre cele două lumi realitate și vis, este actul scriptural. Scrisul aparține de fapt ambelor lumi: dacă aș vrea, de exemplu, să definesc în mod precis în ce lume scriu aceste rânduri, mi-ar fi imposibil. În somn adesea visez poeme de fantastică frumusețe cu fraze limpezi și imagini inedite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte de acest gen, a căror naștere este produsul unei inseminări a instanței materne (indiferent de sexul civil al instanței scripturale) de către o instanță paternă (în speță regimul politic, în cazul dat Partidul) prin intermediul unui organ funcționând ca dispenser de teme (semina, de unde vine semn) dar și ca factor de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
modelul militar, sicofanteria. Încercarea patafizicianului de a forma un corp de elită al eticii anticumetrioase (detașamentul de "cajvanterie") a eșuat, fiecare dintre vechii însoțitori spre/ companioni de pe Corabia Nebunilor căutând un loc mai cald. 5. Un aspect esențial al relației scripturale, "umbra mâinii care scrie"(tratat cu mare finețe cândva de Irina Mavrodin) este neglijat de analistul bântuit de imaginea mâinilor mulgătorului. Tocmai de aceea se impune o atitudine critică față de cel autoproclamat AS în virtutea relațiilor cu Editorul. 2. Entre(-gent
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]