401 matches
-
engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să ating pe cineva, să știu că n-am rămas singur în fața cerului negru. Văd o nălucă traversînd scuarul. Mă apropii și, cu dreapta, îi ating umărul. Aud: Ești nebun, omule? Nu. 22 decembrie E de preferat pentru mai buna judecată a nu forța comparația, dar un film ca acela văzut, pe canalul 2, în una din seri, prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
concluziv, să nu pun această infimă formă de toleranță, de permisivitate confesională, alături de vizita Papei în România, ca gest civilizat și mărinimos al Ortodoxiei noastre aflată, din nou, pe un început de făgaș normal. Și astăzi, în trecerile mele prin scuarul dintre Mitropolie și Teatru, continuu să văd tineri care au ales haina preoțească și să le urmăresc mișcările, gesturile, mimica, vocea, dintre cele mai agreabile și mai reconfortante în ordine spirituală. Și estetică. Ce fel de slujitori ai altarului vor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deveni ei (pentru că la diversele noastre sfinte sărbători facem cunoștință și cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor arăta acești tineri, atît de frumoși acum, nu putem ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi pledat maestrul Ludovic L., se tânguia în gândul său, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, dacă măcar ar fi pledat maestrul Ludovic L., atunci era limpede cine trebuie să piardă. Dar așa...? În scuarul din fața Tribunalului s-au adunat tot mai mulți cetățeni hotărâți: unii demonstrau cu cărticica roșie în mâini, arătând că Lucas Ronson reprezintă modelul cel mai tipic de exploatator veros și cereau trimiterea sa la "munca de jos". Pe mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de-a doua anivers...ri a c...derii Zidului. Aceast... campanie de distrugere cap...ț... o amploare atît de mare, Încît unele capitale, precum Praga, merit... de-acum numele de „orașe cu statui luate”, c...ci nu exist... piaț... sau scuar f...r... un soclu gol! În același spirit, municipalit...țile au Început, dup... pr...bușirea regimurilor comuniste, s... schimbe numele str...zilor. În Estonia, ca În multe alte ț...ri, bulevardul Lenin din Tallinn devine bulevardul Rävala, bulevardul Marx - bulevardul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
bombelor. Ultimul tren spre Est tocmai plecase, respectând cu o precizie absurdă orarul obișnuit. Mulțimea s-a lovit de ruinele gării, a încremenit, apoi, covârșită de urletul unui avion, s-a risipit pe străzile învecinate și pe sub copacii dintr-un scuar. Charlotte, derutată, și-a plimbat privirea în jur. La picioarele ei zăcea o pancartă: „Nu traversați calea ferată! Pericol!” Dar din calea ferată, smulsă de explozii, nu mai rămăseseră decât niște șine anapoda ridicate într-un arc țeapăn, sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
matinal al trotuarelor, respira aerul luminat de un soare palid, pieziș. Mergând prin orașul acela încă adormit, recunoștea la fiecare pas topografia lui naivă: cafeneaua gării, biserica, piața... Simțea o bucurie ciudată citind numele străzilor, privind luciul ferestrelor, frunzișul din scuarul din spatele bisericii. Cel ce mergea alături de ea i-a cerut să traducă una dintre denumirile acelea. A ghicit atunci de ce era atât de fericită plimbarea prin orașul matinal... Charlotte s-a trezit din somn păstrând încă în mișcarea buzelor ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
taxiul oprește, Îi Întind o mînă de bancnote mototolite șoferului și cobor. A Început să plouă, și adierea Înghețată trece fără probleme prin tunica mea de șifon. Trebuie să intru cît mai repede. Îmi legăn picioarele ca o rață prin scuarul din fața intrării impozante de la Guildhall, apoi dincolo de ușile masive de stejar. Înăuntru, zona de recepție e plină de mănunchiuri de baloane bleu și de bannere pe care scrie „Petrecerea foștilor absolvenți de la Cambridge“; un panou imens e acoperit cu poze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în burtă. — O s-o luăm prin spate, printre garaje, i-a spus, iar Sheba a râs - pe de-o parte de emoție, spune ea și pe de altă parte pentru că pronunțase „garaj“ așa cum ar rima cu „mariaj“. Au plecat. Micul scuar unde locuiește Connolly se află în centrul unei aglomerări de blocuri de locuințe de stat care acoperă cam un kilometru pătrat de teren, între Hampstead Road și Albany Way. Connolly se hotărâse să intre prin spate ca să evite orice întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
restaurant - eu eram clientul obișnuit și Selinei îi plăcea - dar cealaltă afacere nu mi-a fost de mare folos, așa că mă bucur că s-a terminat. Strecurându-mă afară din trenul aglomerat, m-am îndreptat spre păienjenișul mai liniștit al scuarurilor prăfuite și al hotelurilor igrasioase. Sunt înnobilate, umidificate, marmorizate. Directori, bogătani, tineri căsătoriți cu fețe ascuțite, se mută cu toții aici și își țin sub observație zona de acțiune. Își fac deja apariția ciudatele pseudo-celebrități din cartierul meu. Un actor bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și toba e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în stanție și nu vezi decât pământuri nemuncite. Le lucrează basarabenii, în arendă. La voi nu au ce lucra, abia vă țineți pe voi. Dar luați-le fetele și ai să vezi cum vine toată Basarabia în curtea voastră“. Traversând scuarul din dreptul Ateneului, m-a luat dintr-odată pe după gât. „Frate Simioane, știi ce dor îmi e uneori de tata? Tatăl meu, de el mi-e dor, oricât de mult m-a asuprit. Știi tu, frate Simioane, cum e dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că ar vrea s-o instaleze pe muza sa, cântăreța Marilena Nitzu, unica femeie care se născuse pe cale naturală cu buzele, sânii și vocea siliconate. La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar mai mult teoretic recunoșteau ei dreptul acestora de a locui în case pe placul și pe gustul lor. Altminteri, ne-ar fi oferit locuințe luminoase, spațiu și ferestre mari, în loc să plaseze într-un plan pur geometric, o succesiune de scuaruri, magazine, băi orășenești și porticuri care puteau fi străbătute într-un singur fel, oferindu-ne case alcătuite atît de restrictiv, că nici măcar un scaun, nemaivorbind de o masă ori o canapea, n-ar fi putut fi așezat într-un loc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
șoriceilor din ladă și făcu sul desenul pe care-l executase noaptea trecută. în drum spre ușa din spate, își aruncă o privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
grav rănit!" Rănit! Cuprins de o groază indescriptibilă, Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
transportau nisip și cărbune se chinuiau cîndva să străbată cele opt ecluze care fac azi bucuria pasagerilor vaporașelor de agrement, încîntați de această stranie croazieră. Pînă la curba care deviază canalul Saint-Martin spre est, pasarelele metalice, ecluzele, podurile turnante, capetele scuarurilor, reverberele de fontă conturează un peisaj încărcat de perspective surprinzătoare, care se reflectă în oglinzile schimbătoare ale apei. Altădată, de-a lungul cheiurilor ticsite, antrepozitele și atelierele erau numeroase. Acest peisaj urban ieșit din comun atrage o populație nouă, care
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și-au găsit aici locul, și tot aici au apărut spitale, terenuri și săli de sport, licee. Drumurile publice, printre care bulevardele Mareșalilor, instalate pe locul vechii rocade militare, și bulevardul periferic, deschis circulației în 1973, cu cîteva promenade și scuaruri, ocupă 40 % din spațiu. Astăzi, liniile de ruptură dintre Paris și periferia sa, dispuse în inele, se succed. Poarta Clignancourt este un bun exemplu. De la poarta Clignancourt la poarta La Chapelle: parcursul pietonului combatant Încă de la ieșirea din metrou, descoperim
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
al organizației Médicins du Monde, unde se distribuie seringi și prezervative, spune destul despre caracterul marginal al locului. Sub schimbătorul de cale de la poarta La Chapelle, care pune în legătură bulevardele Mareșalilor, perifericul și autostrada de nord, un embrion de scuar stă pitit la adăpostul podurilor. Cîteva bănci, puțin rîvnite, o vegetație care rezistă în orice condiții. Pietonul, a cărui prezență contrastează cu peisajul, este respins de acest univers de fier și de beton, unde vehiculele în mers sînt stăpînele spațiului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
grav rănit!" Rănit! Cuprins de o groază indescriptibilă, Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]