7,557 matches
-
când Dorothy îl amenință pe Jeffrey cu cuțitul, acesta ocupând prim planul și fiind luminat special pentru a fi evidențiat în cadru. A doua ipostază apare prin juxtapunerea a două cadre: de la buzele depărtate senzual ale lui Dorothy la o sculptură cu colți de lemn care atârnă pe peretele camerei lui Jeffrey. Din punct de vedere psihanalitic, s-a încercat deja o interpretare - a Laurei Mulvey - bazată pe deja clasicul scenariu oedipian, cu Dorothy în locul mamei (substitut), Frank ca tată pre-oedipal
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
noastre de expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu pare să marcheze acest moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
moment important al calendarului sculpturii românești contemporane, nu ne rămîne decît apelul la memorie. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
ne rosti deschis opiniile, fie și în afara strictei specializări, în raport cu actul cultural menit a corobora "universalizarea" la care năzuiește patria noastră în general și Târgu-Jiul în particular. Să spunem prin urmare din capul locului: "moștenirea" lăsată de "Titanul și Părintele sculpturii moderne" ni se pare a nu fi fost tratată în mod pe deplin corect, înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
trunchiuri groase de copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva. Introducerea a două rînduri de scări dinspre
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar fizic ci și moral. E ca și cum s-ar fi deschis un uriaș supermarket, care cuprinde pe unul din rafturile sale operele "Titanului și Părintelui sculpturii moderne" precum niște sărmane obiecte tradiționale, rătăcite în luxosul flux de produse "la zi". Nu mă pot împiedica a-mi aminti și soarta Bojdeucii de la }icău a humuleșteanului genial și el, ajunse la cheremul unei înalte construcții sclipind de sticlărie
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
aparținând mai multor culturi și epoci. Colecția muzeului atinge astăzi aproape trei milioane de obiecte, dintre care un sfert sunt expuse permanent în cele peste trei sute de săli: peste 16000 de pânze, 600000 de gravuri, schițe și desene, 12000 de sculpturi, 250000 de obiecte de artă aplicată, peste un milion de monede și medalii. Denumirea, atât de improprie la prima vedere, provine din franțuzescul ermitage, ce desemna inițial locuința unui pustnic, a unui er(e)mit, așadar un loc de retragere
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
militarii, uniformă. Orice vizitator, după prezentarea biletului de acces, era însoțit obligatoriu de un paznic-valet. Existau, în mod excepțional, și permise permanente, de genul celui obținut în 1832 de poetul Vasili Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
să fie completate în anul 2005. În afară de exponatele cu valoare documentară și istorică, în incinta lui se află lucrări de o remarcabilă valoare artistică: Spațiu de reculegere și Rugăciune de arh. Radu Mihăilescu, Convoiul sacrificaților de Aurel Vlad și două sculpturi de Camilian Demetrescu. Anual, muzeul este văzut de peste 35.000 de vizitatori, în perioadele de maximă solicitare atingându-se cifrele record de 400-700 de vizitatori zilnic. De câțiva ani a început amenajarea, la marginea Sighetului, a altui spațiu evocator, Cimitirul
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
doi mari creatori: compozitorul Remus Georgescu și sculptorul Peter Jecza. Mângâind cu ochiul formele și volumele în bronz expuse de Peter Jecza, Remus Georgescu le-a auzit vibrația sonoră și le-a transpus în sunete: astfel s-a născut "Triade. Sculpturi dintr-o expoziție. Studii simfonice pe teme de Peter Jecza". Maestrul Georgescu s-a lăsat cuprins de acea forță sacră iluminatoare care îl inspiră pe artistul Jecza ori de câte ori modelează o nouă formă sculpturală și a repetat epifania în registrul muzicii
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
expoziție. Studii simfonice pe teme de Peter Jecza". Maestrul Georgescu s-a lăsat cuprins de acea forță sacră iluminatoare care îl inspiră pe artistul Jecza ori de câte ori modelează o nouă formă sculpturală și a repetat epifania în registrul muzicii: a interiorizat sculpturile, le-a dematerializat sub forma unei simțiri energice, dar imponderabile și le-a adăugat un element fabulatoriu. Adică, le-a legat într-o poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor și de eleganța nobilă, eroică a marilor compoziții muzicale. În plus
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
traducere diferită de cea verbală, practicată în mod obișnuit de traducători atunci când tălmăcesc dintr-o limbă în alta. Se numește, cu un termen grecesc sofisticat, ekphrasis și reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a unei poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviștii, criticii literari sau muzicologii hotărâți să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
au tradus frecvent picturi sau poeme în texte muzicale, cum ar fi, bunăoară, celebra transpunere muzicală a Tablourilor dintr-o expoziție de Modest P. Musorgski sau a poemului Trandafirul bolnav al lui William Blake într-o piesă de Benjamin Britten, sculptura n-a fost aproape niciodată tradusă în muzică. Motivul este evident: volumul și spațiul se transformă greu în sunete, verticalitatea materiei se răstoarnă greu în orizontalitatea curgerii muzicale, atât de greu încât puțini compozitori reușesc cu adevărat să îmblânzească formele
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de sufletul ascultătorului, într-un triunghi unde, cu ajutorul celor doi artiști, intră în rezonanță cu vibrația energiei divine. Dar cum se vor lega de acum înainte cele două texte atât de diferite, dacă ne gândim .nu doar
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
în rezonanță cu vibrația energiei divine. Dar cum se vor lega de acum înainte cele două texte atât de diferite, dacă ne gândim .nu doar la reverberația metalului în blocul sonor, ci și, invers, la felul cum vor fi citite sculpturile lui Peter Jecza în relație cu muzica ce le exprimă? În mod firesc ar trebui să auzim în fiecare obiect din bronz expus de Jecza același dangăt de clopot, răpăit de tobe sau bocet arhaic pe care le-a surprins
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
le exprimă? În mod firesc ar trebui să auzim în fiecare obiect din bronz expus de Jecza același dangăt de clopot, răpăit de tobe sau bocet arhaic pe care le-a surprins Remus Georgescu. În mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la Platon. Dar, fie că acest lucru se va întâmpla sau nu, de acum înainte sculpturile lui Jecza vor fi asociate
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la Platon. Dar, fie că acest lucru se va întâmpla sau nu, de acum înainte sculpturile lui Jecza vor fi asociate în mod obligatoriu cu muzica lui Remus Georgescu, o mândră nuntire a două arte majore care ne va face să-i binecuvântăm pe ambii creatori în aceeași caldă rugăciune. În fine, cei doi artiști s-
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
nu sunt numai rezultatul unui proces de traducere ekphrastică, ci și refacerea unui ritual cosmogonic generat de un vest geografic încărcat de har. Viața este grație, spune Plotin, îndemnându-ne să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să se întoarcă tot la noi. Dar, mai puri, mai generoși și mai puternici, am fost capabili să înțelegem mecanismele jocului
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
pictura pe plexiglas... P.S. - Senzația pe care o creează privitorului e de spațiu absolut securizat, nontangibil, aseptic. Această joacă a lui Ciubotaru cu suprafața de tip tradițional, dar și cu o anumită aspirație spre obiectualizarea picturii fără a mima însă sculptura, face ca pictura să se transforme în obiect prin propriile ei resurse, printr-un fel de evoluție firească, de creștere legitimă și de la sine înțeleasă. Pe de altă parte, este de reamarcat extrem de interesanta tinerețe a picturii lui Florin Ciubotaru
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
său e fondat pe reconstituirea ironică a numerelor clasice cu lei și clovni, grație unor mașini imaginare al căror echilibru doar el îl poate menține. Apoi, după multe performanțe, reprezentația se termină prin elaborarea, sub ochii noștri, a unei gigantice sculpturi din lemn. Fragilă, instabilă și stranie, Le Guillerm o abandonează pentru a o expune singură, fără el, defintiv dispărut în culise. între Nora lui Ostermeier și sculptura lui Guillerm un dialog se leagă. Dialogul singurătăților.
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
multe performanțe, reprezentația se termină prin elaborarea, sub ochii noștri, a unei gigantice sculpturi din lemn. Fragilă, instabilă și stranie, Le Guillerm o abandonează pentru a o expune singură, fără el, defintiv dispărut în culise. între Nora lui Ostermeier și sculptura lui Guillerm un dialog se leagă. Dialogul singurătăților.
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
Ioana Vlasiu La ce bun încă un simpozion de sculptură, iată o întrebare la urma urmei legitimă când au trecut mai mult de 30 de ani de când la Măgura Buzăului se inaugura primul simpozion de sculptură în aer liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
Ioana Vlasiu La ce bun încă un simpozion de sculptură, iată o întrebare la urma urmei legitimă când au trecut mai mult de 30 de ani de când la Măgura Buzăului se inaugura primul simpozion de sculptură în aer liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute în Europa de Vest puțin după 1950, taberele de sculptură au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
când au trecut mai mult de 30 de ani de când la Măgura Buzăului se inaugura primul simpozion de sculptură în aer liber din România. Cu un oarecare decalaj față de evenimente artistice similare apărute în Europa de Vest puțin după 1950, taberele de sculptură au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a inventat și exersat, care-l scotea pe artist din atelier pentru a-l reintegra comunității, fie ea cel puțin aceea restrânsă, de
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]