2,171 matches
-
preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon. —Mmmmm! Mulțumesc, Maria, zise Lauren. Puede hacer nos el favor de traer dos limonadas heladas?3 —Si, señorita 1, dădu din cap Maria. Maria Îi dădu zor să aranjeze o măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să aducă limonada. Doamne, ce bine e, am zis, aruncându-mi geanta de plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese de mobilier. Apoi, fiecare coridor cotește sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și dea sufletul, să se descompună - sau, mai bine, să nu fi fost compuși niciodată. M-am ridicat în picioare pentru prima oară de când profesorul își începuse relatarea și mă simțeam deja mai bine. Eu eram înalt, iar el era scund. Iar acum, privindu-l de sus, observasem că avea și un început de chelie. Faptul că mă ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ori Muntele Lushan și a scris o poezie de inspirație filosofică intitulată " Poem scris pe Zidul Xilin": Dacă privești de-a latul, șiruri de munți se-ntind De sus, piscuri sub ceruri se-arată semețind. Departe-i aproape. Înaltul pare scund E fiecare altul și totuși își răspund. Nu știi de-i chiar Lushan-ul acela ce-l privești Cel care stă pe culmea-i, însingurat tu ești. Muntele Lushan se mai numește și "Kuanglu" sau "Kuangshan". Potrivit legendei, în timpul dinastiei Zhou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a chemat imediat pe slujbaș și l-a întrebat de unde a scormonit aceste vorbe. Dongfang Shuo a spus: Tot mă veți pedepsi cu moartea, așa că dați-mi voie să vă spun adevărul. Acești pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în fiecare lună un sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu de foame. Dacă îmi veți da
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
exercițiile de umilință cu România, s-ar putea să intrăm în NATO și C.V. Tudor să fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la Union. Unul însă... scund, dar vânos, măsliniu, cu trăsături regulate, nepotrivite cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ăia de duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o melodie de-a lui Giani Morandi sau de-a Pompiliei Stoian. Din genericul de final, putem afla că rolul fetei brunete și subțiri a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cărți Îi plac unuia sau altuia și n-a greșit niciodată, n-a oferit niciodată Peyton Place cuiva care ar fi fost mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine nu era un snob. Era un tip scund și cu fundul mare. Avea fața lătăreață - părea mai lată decît lungă - și o gură foarte mică, pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noi pe balcon și să ne uităm la stele. Erau primele mele stele. Ca și brațul lui Jerry, ele spuneau „pentru totdeauna”. Fotoliul de pe scara de incendiu a fost și cauza primelor bătăi În ușa noastră. Erau pompierii, un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
c-a fost o greșeală. — Nu pricep. O bombă mi-a distrus locuința Înainte de a putea să-mi dau seama ce anume voia de la mine omul acela... — Nimeni nu putea să vină din partea noastră, spuse fata. Cum arăta? — Un tip scund, negricios, cu niște umeri diformi - aproape un infirm. N-avem aici un asemenea individ. — Credeam că dac-aș găsi-o pe doamna Bellairs..., dar văzînd că numele rostit sună În gol, adăugă: Una dintre persoanele care au ajutat la tombolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pare că tocmai distanța dintre ei îi ține împreună, și nu-ți poți reprima o senzație confuză de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund de statură, care începe în octombrie turneul bacșișurilor, casă cu casă, cu felicitarea cu urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cea mai mare parte nefiind folosită, și nimeni nu-și bătea capul cu economia de spațiu. Acum era cu totul altceva, oamenii începeau să fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
al unchiului meu a lucrat acolo un timp. Am putea merge la el să-l rugați. Merseră întâi la casa lui Mma Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și acoperindu-le cu trei straturi succesive, pe dinăuntru și pe dinafară, obținînd astfel o barcă hidrofugă pe cinste. Ridică apoi, de la prova la pupa, un fel de cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea ori mai scund el. În astfel de situații e mai bine să nu-ți exprimi opinia. "Dacă ai noroc, dom'le, te găsesc încă din prima zi. Dacă nu, stai și rabzi. În cel mult o săptămînă tot dau ei de tine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]