403 matches
-
care mi-l devoră alții!” Din dragoste, „mănânc foarte puțin, dar fumez de rup pământul, fumez cu hectarul mahorca mângâierii, beau cu cisterna cafeaua înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm noi... Cartea începe cu miniprefața poetei Nicoleta Onofrei: Zimbru „învelește lucrurile auzite într-un mod nemaiauzit, jucăuș, în așa fel încât te
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COCOȘUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului COCOȘUL . Cam îngâmfat și pus pe ceartă, Cocoșul s-a oprit la poartă, Cu coada fâlfâind în vânt, Cu pintenii scurmând pământ Și creasta dusă pe o parte; Priviri pe uliță împarte La tot ce mișcă-n sus și-n jos. Bătând din aripi furtunos, Lansează-un cucurigu, tare, Un cântec de intimidare Pentru cocoșii din vecini, Însă plăcut pentru găini
COCOŞUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340109_a_341438]
-
fel de risc. Chiar dacă mereu gem de-atât efort, orice fel de greu zâmbind îl suport, Ne-ncetând să sper că mai am ceva vieții să-i ofer din menirea mea. Încotro? Și-n demult și-n azi par deopotrivă cenușă scurmând sau firav jăratic, încercând să ies cu câte-o eschivă când sunt ostatic. Mă simt vinovat că am fost, că încă mai jupoi grăbit clipele-n derută și urlu când sap într-un rest de stâncă ultima rută. Nu mai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
2) - TESTIMONII LIRICE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului FESTINUL MORȚII (Dialog supratemporal) Festinul Morții prelungit în silă se preface-n urmă, încât bolnavă de urât, ea simte dorul cum o scurmă. Vrea să se scape de povara vieților înăbușite, ce mii de veacuri i-au hrănit orgoliul sorții ne-ngrădite. Se-ntrezărește făr-astâmpăr într-un trecut nemărginit, trăgând cu coasa brazde late prin viul din divin țâșnit; retează vieți de sus și
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Scopul și durata”, formulă ideală de expediere a bunului simț”. Puiul de viperă și Terente al nostru . De la “omul cavernelor” la “ înfrățrățirea giganților” informaticii tehnologiilor de vârf și mediatice. Quantico și Langley, aparent s-au predat dar...veghează ! Arme sofisticate scurmă și aerul pe care-l respirăm iar bibicul nicăieri !... Fiecare pasager, un mic Sherolk Holmes ! Măria sa Statul și reproșurile sale binemeritate ( !). Era să câștigăm până-n 800 de dolari pe noapte dacă renunțam la cursa spre Frankfurt. Când suntem copii, geografia
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
De l-ar fi privit oarecine, și-ar fi zis că omului aceluia tocmai i se întâmplase ceva și acel ceva îl necăjea, îl încurca. Cum?! Că tocmai arase! Oare, nu se-nșela?! Le auzise foarte clar când începuse să scurme pământul. Erau unele mai groase, ca de clopot greu de biserică, dar și unele mai subțirele, parcă înrudite cu mlădițele pomilor roditori de pe marginea drumului. Se agățau de el, îi potopeau auzul cu jelania lor și cu rugămințile de a
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
la vaccinatul cocoșilor, mi‑a strigat când am făcut o poză cu bliț: „Nu‑mi speria păsările!”. Nu durează mult până granițele se ridică. Corpul comun se destramă pasăre cu pasăre, penele se zburlesc, picioarele ropotesc spre toate zările halei. Scurmă și zburătăcesc talajul, câteva ies în hol pe ușa deschisă. Mă înconjoară, ciocăne în șoșonii de plastic lucitor, mă las pe vine și mă uit la ele și ele se uită la mine. Ovidiu ni se‑alătură: „Sunt frumoase, au
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
de carne.” De la 42 de grame, cât are în medie când iese din ou, poate ajunge în nici 40 de zile la 2,3-2,4 kilograme. Afară, într‑o gospodărie cu coteț și curte în care să fugă și să scurme după râme, abia dacă ar ajunge la un kilogram, unu și jumătate. Fiindcă lumea nu îi e controlată, nici hrănit cu furaje combinate n‑ar ține ritmul. Timpul înseamnă costuri. Acum, un kilogram de pui grill vândut în magazin cu
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
fericit. Vrem să mâncăm carne de la animale „fericite”. Nu știu ce înseamnă fericirea pentru un pui. Ghidul crescătorului vorbește despre „libertate”, o traduce ca lipsa principalilor factori de stres. A trăit ferit, dar și fără s‑o zbughească dimineața afară, fără să scurme în pământ după râme, fără să se încălzească la soare. Nu știu cât aș plăti ca să primească mai mult; probabil o măsură e nostalgia pentru un timp pe care nici eu nu l‑am trăit, când oamenii se trezeau odată cu găinile și
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
-mi liniștea din ea! Știu că Ochiul Tău ascultă Lacrima din care strig- Vindecă-i tristețea mută Și mi-o apără de frig! Suferința ei mă doare Când e plină de omizi, Brațele ocrotitoare Peste noi să le întinzi... Nu scurmă în lemn rugina Și nici carii într-o stea- Doamne, dacă-mi iei grădina, Lasă-mi liniștea din ea! Referință Bibliografică: Grădina din suflet... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 136, Anul I, 16 mai 2011. Drepturi
GRĂDINA DIN SUFLET... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344297_a_345626]
-
EU VIN LA TINE, MAMĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 18 Septembrie 2015 Îmi stăruie în minte Cuvintele din urmă- „Eu vin la tine, mamă!” Durerea-n ele scurmă Și a plecat Poetul Pe calea lui cea dreaptă, Știa de multă vreme Că Mama îl așteaptă; Scârbit de-această lume, De tot ce-n ea se-ntâmplă, Îi auzea chemarea Zvâcnind adânc sub tâmplă... Când trupul, plin de patimi
EU VIN LA TINE, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343955_a_345284]
-
vânat și o domnită, Înger negru crapă poartă...scârțâitul ei nu cruța. Incoltita-n patru zări,căprioara da un țipat. Os domnesc și mari boieri,sar să pună gurii lacăt. Lângă această zbiară puiul,speriat,zburlit și mic, Cu boticul scurma cerul,să se-ndure,doar un pic. O săgeată se sloboade,bătând aerul spre ei, Mica fiinta-n iarbă cade,ruga moartă către zei. Urlet sfâșiind pădurea,jalnic hohot de durere, Calau hâd salța securea,maica-i numai o părere
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CA O FLOARE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Text scris de Sergiu Velescu: Precum pe apă flori plutesc, Pe pietre ce le scurmă, În lungul văii mă poftesc Să văd cine le-adună. Și unde râul s-odihnește Din drumul său perpetuu, E-o salcie, tronând regește, Prelung, umbrind un spectru. Cu mâinile-i de frunze, -ntinse, Pe plapuma-nflorată, Atinge florile învinse
CA O FLOARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344178_a_345507]
-
luptele din august, una mie nouă sute șaptesprezece de la Oituz, împotriva diviziilor germane și austro-ungare. În perioada cât tatăl său era plecat pe front, o vecină a familiei, certată cu mama copilei pentru niscaiva găini care îi sărise gardul și-i scurmase brazdele cu arpagicul gata încolțit, să se răzbune pe biata femeie care nu avea nicio vină că la galinacee le-au plăcut râmele de pe brazdele ei, fiind pământul mai afânat și mai ușor de scormonit, o cheamă pe copilă la
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343098_a_344427]
-
pe linie clasică sau modern/postmodernă (La belle epoque), poemele sale trebuie descoperite în strânsă corelație cu biografismul autorului. În multe dintre ele recunoști umorul mucalit al actorului (,,Cînd vrea găina, poti să-i numeri oul,/Că, tărna-n prag-stăpîn o scurmă boul/Si galesa privire-a celor dimprejur/ o ling numai căteii, nu cîinele matur - De-ales). Utilizează cuvinte uitate, cuvinte din Creangă (,,atâtea bongoase și chisnovații”), ,,cuvinte pe care le știam de acasă, de la mama”, ,,cuvinte de o frumusețe rară
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
rană de mine să iți rămână mereu deschisă, eu vreau să fiu cuțitul tu rană lui nevindecata; n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în către va curge mult sânge. Minte-mă, răscolește în tine adânc, sapă, zgârăie, scurma, țipă! Vreau că durerea ta de mine să fie maximă. Mă voi preface când îmi spui că mă iubești că te cred, ți-am pregătit cea mai frumoasă noapte de dragoste, am gândit totul din timp, va decurge totul perfect
ÎNTR-O ZI AM SĂ MĂ PREFAC ÎN PLOAIE DE VARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377338_a_378667]
-
și ghioceii, Compui aromele viața și teii, Tu susții dragostea și-o mângâi, De ce-o poate răpune, n-o tângui Tuturor vieților dai echilibru Lucrurilor ce contează -calibru, Îi suporți pe toți deși-i îndrumi, Scopurile vieții nu le scurmi.. De-am ști pe câți atâția ani, De-am fi știut și câți golani Pe cât o mai avea pământul Ce fost-au și nu i-a luat vântul.. De-am ști c-ai loc pentru toți Nu ne-am purta
EA..SUPORTĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378469_a_379798]
-
șoaptă aud cum mă cheamă tandru promițând mereu altfel de menire fără de poteci, fără vreun meandru-n nemărginire. N-am unde să fug. Știu că pân`la urmă mâna tremurând clanța o s-o-apese, că-n zadar implor soarta ce mă scurmă fără să-i pese. Pentru ce mai sper? Tristă așteptare, căci de la un timp șoapta e poruncă. Cineva în zid, fără îndurare cu zile-aruncă Degeaba amân. Ușa descuiată o s-o văd izbind șubredul perete și vor dispărea din mine deodată
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
teamă. N-am să pot întoarce timpul călător, chiar dacă sufletul caută-ntruna, vreau să-ți dăruiesc trecutu-n viitor, să ai în suflet, dragostea, nu ura! Fiecare clipă, ce-o privesc flămând, dorind să simt cum trec prin noi fiorii, scurm prin amintiri și te alint în gând , visez așa... să mint în mine zorii... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Să mint în mine zorii... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de
SĂ MINT ÎN MINE ZORII... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379156_a_380485]
-
voi mai simți, flori, pădure, grâu, secară de-acuma mă vor însoți, la fel, un cântec de vioară, va intona-n deplin acord, un cântec, pentru prima oară, resuscitând al vieții cord, în mintea goală de-amintiri tristețea v-a scurma adânc, cenușa va curge-n priviri și în urmă nu beau, nu mănânc doar lutul ud o să mă doară, că visele mi-a spulberat și, măcinate ca la moară, cu chin și greu le-am adunat. nu voi ști unde
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
toate rătăcirile. Se duc și ei chemați la Sfântul Să lumineze-n veci pământul Și de sub mantia împărătească Să-nvețe iarăși câmpul să rodească. Să-nvețe florile să cânte Sub ale lunii raze blânde Și să alunge clipele flămânde Ce scurmă-n ale noastre oseminte! Se duc și-n urmă doar pustiul Mai răsucește bisturiul Pe undeva, prin liniștea grădinii, Pe unde au trăit cândva gorunii! Trec pași prin ale noastre gânduri Și lacrimi urcă din adâncuri, Se-aprind făclii la
SE STING GORUNII! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380075_a_381404]
-
Poeme > Emotie > ZBUCIUM Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379492_a_380821]
-
morții vor prinde să urle,/ când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărâmate,/ voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,/ căci n-ați fost cu noi în celule.” Temnița cea mare Mă-ntorc desculț prin pulbere de vis, Pășind prin scurm de stele... Afară, în societatea deschisă tuturor elementelor proletare, precare, alogene, vulgare, totul se precipita sub pașii mărunți de turmă, mânată de muscalii roșii dintr-o parte și din alta. Calitatea morală, religioasă și intelectuală se refugiase la adăpostul familiilor
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ODĂ PRIMĂVERII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Închipuiri de fluturi scurmă zarea, scrisori din meri le mângâie fierbinte, pe greul sloatei le-a tot plâns suflarea, aripi de înger adormind cuminte. Înțeapă-n suflet un bondar văzduhul, croindu-și drum prin ceata de albine, sub lujer de zambile doarme nucul, pe
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]