216 matches
-
am dormit cu cei mici în camera părinților, mama l-a certat pe tata că nu-i cuminte și nu ține seama de nu știu ce fel de perioadă critică și că a uitat cât de greu i-a venit ultima dată scursura, pentru care a făcut mulțime de salturi de pe pragul de la intrare până jos, în curte, după care a țopăit pasul broaștei prin zăpadă alături de noi. Știi și tu cât ne-am bucurat că mama s-a prins în jocurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a țopăit pasul broaștei prin zăpadă alături de noi. Știi și tu cât ne-am bucurat că mama s-a prins în jocurile noastre și strigam cu toții într-o veselie uraa-uraa la toată săritura. Eu am întrebat-o pe mama dacă scursura este restul de lapte din oală, dar ea m-a mustrat că de ce nu dorm și mi-a spus că aceasta-i o mare bucurie pentru noi toți, că vom avea mai mult lapte, mai mult unt, parizer și hăinuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu tampoane folosite. Le ascunzi după icoana Fecioarei 40 de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu pot să-ți spun ce fac. Cum să ai în Parlament pe unul care a condus o astfel de organizație? Îmi vine să intru în pământ de rușine. Kosovarii de calitate au emigrat în Vest. La noi au venit scursurile, cei care nu au avut chef să se supună autorității internaționale. Din nou, începeam să fiu mulțumită de țara mea. Ca atunci când, venită din Priștina astă-toamnă, am zis în aeroport: - Mulțumescu-ți, Doamne, că avem stat, legi, impozite, poliție, cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu scursura numită limonadă și a sorbit, strâmbându-se. — Cred și eu că o cunoști. Toată țara o cunoaște. — Cum... cum toată țara? — Simplu. Simplu de tot. Ne spunea, cândva, noapte bună. Tuturor. — Cum, cum noapte bună? Nu înțeleg. — Zâna care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu se iau măsuri Câte vin ca mari scursuri. Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să ducem însă nimic la bun sfârșit. Când suntem împreună ne comportăm ca niște băieței de șase ani. Vijay își toarnă o tonă de ketchup și mai ia o gură. Acum, pe lângă resturile de ou, s-a adăugat și o scursură roșie. E de-a dreptul dezgustător. —Și ei fac la fel, încerc eu să-i atrag atenția, rezistând cu greu tentației de a nu-i întinde un șervețel. Numai că ei par niște puștani încăpățânați, care nu pot hotărî al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l! Hoooo! Pe el!". Cineva reaminti salutul ancestral al scursurilor Fanarului: Iaso! Toți se recunoscură între ei și cu nostalgie vorbeau de vremurile lui Gogeamitu, criminal, violator, hoț, dezertor, piroman, turnător, barbugiu, muncitor în slujba statului 38 de ore, 7 minute și 30 de secunde, pentru ca în a 31-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spiritul de gaură. De unde până unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străzile unui oraș bine gospodărit. Dar, în partea de miazănoapte a orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar, când acești misionari altruiști se întâlneau pe străzi cu preoți buddhiști, nu-i mai tratau cu aceeași umilință ca pe copii. Ba chiar, îi priveau pe preoți ca și cum ar fi fost dușmani înverșunați. Din acest motiv, ocoleau pe Strada Scursurilor, evitând, cât mai mult posibil, Templul Honno. În ziua aceea și în ajuns, însă, fură nevoiți să facă vizite cotidiene la templul propriu-zis, întrucât acesta devenise cartierul general al Seniorului Nobunaga. Însemna că omul cel mai puternic din Japonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păreau să se afle acum în drum spre a-i oferi daruri Seniorului Nobunaga. — Misionarilor! Hei, misionarilor! — Ce fel de pasăre e aceea? Ce-aveți în cutie? — Dacă-i prăjitură, dați-ne și nouă! — Dați-ne, misionarilor! Copiii de pe Strada Scursurilor se apropiară, tăindu-le drumul. Cei trei misionari nu păreau deloc supărați ci, zâmbind, îi dojeniră din mers, într-o japoneză stricată: — Acestea sunt pentru Seniorul Nobunaga. Nu fiți necuviincioși. Vă vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasal. Apoi, în timp ce se dădea jos din pat alene, îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu dură decât un moment. — Fir-ar să fie! Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patri(h)oților” în care se înscriseseră toate lepădăturile și veneticii - masă de manevră a comuniștilor în fruntea și- n articulațiile cărora erau evrei. Rândurile celor cu stea roșie în frunte se îngroșau de la o zi la alta cu aceste scursuri sociale semănătoare, ziua-n amiaza mare, de frică și teroare. Ieșite de sub marginea societății, aceste bande gălăgioase dotate cu pistoale și repede puse pe jaf și omor, l-au luat în obiectiv și pe ofițerul Gheorghiță Savel încercând repetat să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
CIA, Interpolul, nomenclaturiștii, conspiratorii cu nume din sînul puterii, toți sînt cu ochii pe noi, abia așteaptă să-și împartă prada, ca să nu mai vorbim de ceilalți cu pretenții istorice, foști membri PNȚ sau PNL, naționaliști, federaliști, legionari și alte scursuri. Și tu mie-mi spui toate astea, Părințele? sărise ca ars Roja, astea le știu și copiii de clasa a doua, nu putea să creadă, mă iei drept un imbecil, sau ce? Numai chestiile astea nu puteai spune că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i numești. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nemernici, cum altfel? BĂRBATUL CU BASTON: Corect. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici! BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sadici și lepădături ordinare. BĂRBATUL CU BASTON: Scursuri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face așa ceva. Orice, numai așa ceva nu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. BĂRBATUL CU BASTON: Asasini! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Criminali și asasini cu sânge rece. BĂRBATUL CU BASTON: Huh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pânză a lui Breughel, niște orbi îi călăuzesc pe alți orbi. Unde? Evident spre prăpastie. Ajunsă în stadiul de surogat, democrația devine anarhie. Creierul puterii a fost întotdeauna propaganda. În situații dificile, unii șefi actuali de state se comportă ca scursurile unor triburi. O practică imbecilă poate compromite și cea mai teribilă ideologie. Ne conduc prea mulți politicieni cu platfus la cap. Tiranii cred că și Steaua Polară se orientează după indicațiile lor. În politică, e greu să știi cum se bate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de salată și zgârci de carne prinse între dinții lui, auzeam perfect când amestecul cleios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ale voastre, spuse Tom și scuipă pe podea bucata pe care apucase să o bage În gură. Barmanul nu-i răspunse. Tipul care băuse rachiul plăti și plecă fără să se mai uite Înapoi. Și voi sunteți niște Împuțiți. Toate scursurile-s Împuțite. Cică suntem scursuri, Îmi spuse Tom. — Auzi, zisei, hai să mergem. — Plecați dracu’ de-aici, scursurilor, spuse barmanul. — Doar ți-am zis că plecăm, Îi spusei. Nu tu ai fost cu ideea. — Ne-ntoarcem noi, spuse Tom. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]