252 matches
-
nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
e generos: ne lasă-n patul morții încete - sora lui incestuoasă. Sonetul III Cel care poate descifra în ziua de trei octombrie amenințarea; cel care-și pune blânda lui ureche pe linia dezastrului, ce vine odată cu zăpada, va percepe în scuturarea unui crin, în toamna ce se destrăbălează-n pielea goală sfârșitul calm al lumii noastre. Însă e mult mai simplu să-ți așezi o mână pe sânul stâng al mamei și să nu zici nimic decât cuvântul simplu "mamă". Vei
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
traducem - hodiern înseamnă cotidian, iar falern e vinul de Falerno - stricăm efectul, rămînînd cu imaginea unui hedonism de duzină. Așa, într-o limbă compusă, la care poeții - cei din anii cînd scrie Ungher, mai ales - au rîvnit, ritualul pare deplin. Scuturarea podoabelor, renunțarea la un stil stăpînit, lucrat în emulația vechilor maeștri, se întîmplă în Funeralia. Aici, durerea timpurie și ascuțită eliberează lirismul, face loc unor cuvinte mai simple, nu de tot, însă, lepădate de mitologie, cu ecouri adînci. În Pietate
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
orașului. Așa încît romanul realist pe care nu lam avut, al micilor amărîți de duzină, ducîndu-și existența între ziduri cenușii de cancelarie, la burse, în oficii și cabinete, se condensează înfiorat-patetic în cîteva versuri care anunță întoarcerea la lucru cu scuturări de sfîrșit de lume. „și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fer" (Note de toamnă) nu o face decît spre a-l neliniști pe cel care vrea să țină de alt rost, mai leneș, mai singuratic, mai deosebit
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
temă de reflecție retrospectivă, atunci cărțile care cercetează patogenia fenomenului sunt de două ori importante: mai întîi fiindcă scot la lumină adevărul și, în al doilea rînd, fiindcă trezesc în cititori dorința de a afla mai mult. E ca o scuturare dintr-o letargie lungă, a cărei cauză a stat într-o ignoranță întreținută prin pîrghii politice și mediatice. Dacă la asta adăugăm împrejurararea că actualii supraveghetori ideologici vor să facă din fenomenul Pitești o banală temă a Gulagului, din teama
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
transmit în scrisori sau le notează în jurnale, genurile literare inedite pe care le ilustrează la un moment dat din dorința poate de a spune altceva sau din experiment și joacă, devin puncte de plecare pentru înțelegerea lor altfel, pentru scuturarea șabloanelor care închid încă studiile critice de la noi. Manuscriptum, Revistă trimestrială editată de Ministerul Culturii și Cultelor și de Muzeul Literaturii Române, Nr. 1-4/ 2001 (122-125), anul XXXI, 188 p., f.p.
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
o înfrângere sau destinul unui om învins. Lamentațiile inițiale și finale ale memorialistului, care, de fapt, și încadrează volumul, nu trebuie să convingă pe nimeni. Am spune, mai mult, că această carte este o mică victorie a autorului, cu funcție de scuturare cathartică a pesimismului datorat solitudinii. Iar ultimele cincizeci de pagini ale volumului, dedicate prietenilor apropiați (printre ei și Leon Volovici, Vladimir Tismăneanu, Dan Pavel, Stelian Tănase, Iordan Chimet, Sorin Antohi etc.), merită a fi reținute. Cartea se încheie, totuși, sub
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
peste luceafăr, au ești vis, au ești fără să fii, te ghicesc... Vino la mine cu vântul, vino cu raza, vino cu vuetul lin al întunericului, din pământ, din holdă, din foc și din gheață, din mugetul vacilor și din scuturarea frunzelor, vino cu morții, vino cu viii și cu cei ce nu vor fi...Vino și ridică-mi cuvintele, ca o bolborosire fierbinte din fundul mâlului care mă robește, până la fața undelor lucii de sus, de deasupra piscurilor, de deasupra
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
Patriarhia Română dezaprobă insinuările unui jurnalist, semnatarul materialului publicat în Evenimentul Zilei sub titlulatura ”Frunzăverde - culisele unei scuturări spectaculoase”, care face referire la presupuse legături preferențiale sau de culise ale Patriarhiei Române cu diferiți oameni politici, se arată într-un comunicat de presă transmis de instituția de cult. Precizând că Patriarhia Română este ”neutră din punct de vedere
Patriarhia se ceartă cu Evenimentul Zilei () [Corola-journal/Journalistic/23212_a_24537]
-
capului îmbâcsită de atâtea amestecuri cu zațul lumii, oare eram eu acea ființă? Mă întreb inutil pentru că nu știu cine am fost eu. Plăcerea este un paliativ pentru a atinge repede ceva de neatins, corespunzând timpului exploziei, înfloririi, după care urmează fanarea, scuturarea și căderea în praf. Efemeritatea frumuseții și strălucirii sexuale ca o lecție pentru cei care au primit aceste daruri otrăvite. Stau în pat, cu ochii în tavan, privind la teatrul meu de umbre. Umbrele mă instruiesc asupra subtilității substanței din
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și "contingent". La fel, "Legenda" ar fi mai pe înțelesul filologilor, o "scuturare de podoabe" iar "Ființa", deplina maturitate artistică. Așadar, cele trei titluri, atît de sugestive, ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar apoi noi diviziuni prin care autorul dorește să explice evoluția poetului: Novicele, Călăuza
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
acest pact, ci și persoane luate de val sau care, pur și simplu, dăduseră cu banul. Delațiunea era, de altminteri, o obligație înscrisă în lege, vigilența se socotea factorul major al educației politice. Stalin în persoană pornise o campanie de scuturare a unei primejdioase categorii de "gură-cască". Cine nu muncește nu mănâncă, cine nu toarnă nu propășește, era lozinca trezindu-i la realitate pe cei ce-și șopteau: "nu m-amestec, nu mă bag, căci nu știu ce pot să trag". Dacă mă
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
cu excepția pentru a garanta că mediul de cultură este următoarelor: Cipru, Egipt, liber de organisme dăunătoare; sau Israel, Libia, Malta, - în cele două săptămâni care preced Maroc și Tunisia expedierea plantele au fost eliberate de mediul lor de cultură prin scuturare, astfel încât să rămână doar cantitatea care să asigure vită- litatea plantelor în timpul transportului și, în cazul replantării, mediul de cultură utilizat în acest scop răspunde exigentelor prevăzute la lit. a). 73. Plante de Beta vulgaris L., Se declară oficial că
EUR-Lex () [Corola-website/Law/138249_a_139578]
-
Popești), ci de la pop, un fel de par care sprijină acoperișul caselor de țară. Carevasăzică, un arac. Ce țin, în fond, aceste proptele? Cine pe cine învață, cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e pus, firește, ca planta să crească așa cum trebuie. E, precum zațul, cuvîntul cu care se termină cartea, un fel de machetă. Unealta unei ,binevoitoare
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
în urma indiciilor oferite cu privire la localizarea acesteia, cât și fără a beneficia de ele. Acestea sunt considerate indicii care relevă inteligența caracteristică ființelor umane și a celorlalte primate mari. Cercetătorii care au efectuat studiul, au testat inteligența papagalilor africani gri prin scuturarea de cutii goale și cu hrană pentru a ajuta păsările să audă zgomotul făcut de ea în timp ce se lovește de pereții cutiilor. Astfel că papagalii trebuiau să realizeze că lipsa zgomotului însemna și lipsa hranei. Această abilitate cognitivă începe să
Papagalii posedă inteligența unui copil de trei ani by Racoceanu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/66092_a_67417]
-
care o propune Bogdan Crețu nu conține nici măcar germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi nu mai are multe în comun cu cel de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
rând. De fapt, se răzgândi el, nici nu știu dacă se poate vorbi de o experiență a morții. Oamenii nediferențiați trăiesc cu moartea, în moarte. Și, văzut așa, nu e oare o binefacere să fii nediferențiat, omogen?“ Alungând cu o scuturare a capului aceste considerații mult prea sofisticate și literare, ba chiar primejdioase prin elitismul lor pentru scopul pe care și-l propusese, tânărul etnolog Celebi se întoarse spre preot, gazda sa, și-și urmă completarea punctelor din chestionar. — Dar spune
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în orice artă meșteșugul cel mai mare stă în crescendo și descrescendo, și mai ales în cel din urmă. Ultima frunză care cade din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
sigur. - Firește, admise Ioanide ironic, gratis n-am să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica de braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și gesticulînd, căci larma creștea la fiecare pas. Trecură pe lîngă un alt indicator: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 391 DIN ORIGINAL :și, în cele din urmă, Rima se opri, își astupă urechile cu palmele și, prin mișcări ale gurii și scuturări ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că trebuie să ne ferim. Că n-o să mai piardă timpul niciodată cu discuțile astea. Mă rog, ce zice toată lumea zice și el. Dar tonul e de revelație. Răspunsul nu vine la ce a făcut Villarealul. Sau vine cu o scuturare de cap destul de neutră. Călin își scoate ochelarii și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte a lui Weber, prin care fata își croise drum conștiincioasă, în ritmul de o pagină pe zi, în ultimele câteva luni. Asta te-a supărat? întreabă Karin. Ceva de-aici? Încă o scuturare din cap, de negare, după care fata cedează. — Există o parte a creierului pentru Dumnezeu? Viziuni religioase care vin dintr-un fel de criză de epilepsie? Karin uită de ea însăși, consolând-o pe fată. Iar fata acceptă puțină consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mușchi minusculi din jurul ochilor citindu-i pe ai lui, imediat ce ochii lor se întâlnesc. — Are impresia că s-ar putea să fie parțial pasăre. Ea zâmbește, cu o durere lentă. —Cunosc senzația. Crede că doctorii de la urgență i-au schimbat... Scuturarea ei bruscă din cap i-o retează. — Vechea poveste, spune ea. Nu e de mirare, dacă te gândești la înfățișarea lor. Ea și-a pierdut mințile - e ceva în rezervele de apă. —A doctorilor? Fața ei se boțește ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
muzicală. Încercă să dea mâinilor alergarea aceea, spre a-și însuși starea de spirit a fetei, dar nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin, ca scuturarea unui brad încărcat cu chiciură, apoi totul se isprăvi într-un chițcăit ușor, și Felix avu uimirea de a constata că din direcția pianului fugea mărunt un șoricel speriat. "Am gonit geniul pianofortelui", gândi el, și părăsi odaia. Ieșind în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]