438 matches
-
de neșters: Cunoaște-te pe tine însuți. Pornisem tocmai în căutarea identității mele interioare: probabil că mă aflam pe calea potrivită. Nutream dorința arzătoare de a explora meandrele neștiute ale eului meu, ca să găsesc explicațiile care să justifice viața excesiv de searbădă pe care o dusesem până atunci. Nu voiam să mă autoabsolv, ci să-mi asum culpa prin mărturisire. Dacă aș fi dat greș sau dacă n-aveam să fiu în stare să cobor până jos, în Hades, ca Œdip, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru a lua contact 21 cu noul, a-l râvni, a-l imita, a-l asimila. Viața de societate face însă abia primii pași, și ceea ce pentru unii e o sursă de plăceri inedite pentru alții poate deveni o obligație searbădă, dacă nu de-a dreptul un motiv de supărare. Smaranda Vogoride, soția domnitorului Mihail Sturza, deprinsă înaintea căsătoriei cu traiul sedentar al femeilor din Constantinopol, și-a întârziat câtva timp apariția la seratele curții ieșene pentru a lua în taină
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947 II Sâmbătă 4 oct[ombrie] [1947] Ce scrisoare caraghioasă pe verso. O înșiruire searbădă, în care pare că sunt cuprinsă de mania egocentrică, când de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și vieții mele. Îmi pare că trăiesc o altă viață în care sunt spectator și actor în același
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
portrete la fel de mari ale idolilor noștri naționali: G. Dej, Ana Pauker. Am cântat „Internaționala“ și de acum înainte ne salutăm cu pumnul ridicat și cu vorbele: Trăiască Republica Populară Română! [...] 30/1948 I 15 ianuarie 1948, joi [...] După-masă, lecție cu searbăda Lenore, apoi la ora 5 ultima ședință a partidului socialist dizolvat. Mari greutăți pentru primirea noastră în „Partidul Unic Muncitoresc“. Se vorbește de un „compromis“ al celui nou și de mari greutăți pentru primirea noastră. Mouette, nu știu ce să te sfătuiesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec, piersec, Duminecă, judecă, suflec, farmec, purece întunerec. adecă și adică n). seară și sară; însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține, a menține; a apărea și a apare, a dispărea și dispare p). ied, iapă, eu, ea, el, este, era, Europa ieftin, iepure, a ieși, pierde, pieri, viers; înghieț, îngheață, chem, chiamă. q). fii, fiică, alături, luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Decebal, așa cum apare pe Columnă, poartă o rochie cu două șlițuri laterale profunde?" Amicul, după câteva minute teatrale de gândire, a răspuns: "pentru intimidarea adversarului, domnule profesor", răspuns răsplătit cu hohote de râs și cu nota 10. Adevărul științific, searbăd pe lângă explicația lui Ilie, era că femeile dacilor mergeau călare și ca atare șlițurile le înlesneau mișcările. Ilie mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei de la Botoșani. Luat la ochi de mai demult de "Maiorul Caltaboș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
citea Memoriile în manuscris, găsea că au un stil „abominabil“. La fel gândea probabil și Duclos, care le citea și el, pentru a scoate de acolo detalii asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau incorect, stufos sau arbitrar, stilul secolului al XVIII-lea ne face să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să nu fie uitat niciodată. De fapt puterea cântării asupra comunității este aproape cu neputință de exprimat. Muzica promovează adorația și meditația spirituală și trezește dorința de a preamări și înălța pe Dumnezeu. Multe comunități sunt ridicate dintr-o viață searbădă și plictisitoare, din durerile și necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
regizori, va fi ca o marionetă, un simplu executant ce va aștepta veșnic să-i fie rezolvate semnele de întrebare vis-a-vis de text, personaj, situații. Acest lucru nu este constructiv și din cauza unor astfel de carențe munca actorului poate deveni searbădă și lipsită de interes, atât pentru el cât și pentru spectatori. Fără imaginație nu poți fi artist. Actorul are nevoie de imaginație activă nu pasivă. Deci, un actor, când vrea să-și imagineze că se află într-un anume loc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au tratat această temă, fără a reuși să ajungă la vreo concluzie cu valoare de idee polarizantă. Încercarea de a epuiza sursele e lăudabilă, însă celor mai multe comentarii din volum le lipsește substanța, pagina fiind mai degrabă un soi de contabilizare searbădă. Demostene Botez - viața ca roman trăit (1983) este un tip de monografie la modă în epocă, tratând viața și opera unui scriitor. Analiza pleacă programatic de la relația fapt de viață-reflectare în operă. Convins de valoarea scriitorului analizat, B. intenționează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
gândi întâia-oară La cel ce te-a iubit mereu. Cântece care dădeau farmecul vieții: să gândești, să iubești, să întâlnești la tot pasul ceea ce este frumos. Fără cântec, fără poezie, fără o floare, fără dragoste, fără iubire viața ar fi searbădă pe pământ. Un zâmbet, o floare, o floare de orice culoare, albastră, albă sau roză, o floare, o floare de orice culoare, garoafă sau tuberoză. Când veți depăși vârsta mea, să vă amintiți de cântecele mele care m-au ajutat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
9 iulie 1971) SADOVEANU Ion Marin Etica lui Ion Marin Sadovean (nota V. I.) „ĂA te lipsi, a te deposeda cu voință, cu bună știință și dăruire de ceea ce ai fi putut reține pentru tine într-o viață fără vis, searbădă, dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar și numele principalelor animale din gospodăria românilor sunt preponderent de origine latină; la fel termenii principali din apicultură (albină, miere, ceară, fagure, păstură), dovezi indubitabile despre vechimea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se armonizeze mintea ta liberă, de artist, cu această clădire posomorâtă, cu gratii la ferestre, ca niște zăbrele de închisoare? Dar asta-i școala mea. Mult beton, puțină culoare. Aici îmi pe trec eu jumătate din viață. în uniforma asta searbădă, cu bentița pe cap. Halal moacă de scriitoare, ce să zic! Aici totul se reînchide în matcă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în timpul vacanței. Aceleași mici probleme întoarse iar și iar pe toate fețele de toată lumea... îmi vine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mâncați prea multe Înainte de culcare. — Zahărul e otrăvitor? Întrebă Nobunaga. — Chiar dacă nu e o otravă, cu siguranță nici sănătos nu este, răspunse Soshitsu. Mâncărurile din țările barbare sunt savuroase și grele, câtă vreme alimentele noastre japoneze au un gust mai searbăd. Aceste prăjituri sunt mult mai dulci decât turtele noastre cu orez sau cu prune uscate. Odată ce deprindeți gustul zahărului, nu vă veți mai mulțumi cu propriile noastre dulciuri. În Kyushu s-a important deja mult zahăr din acesta? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întâmplă cu cei care și-au consolidat personalitatea odată cu trecerea anilor, ajungând la acea rigiditate interioară care se prelungește cu o rigiditate situațională, cu statutul atins, la acea specie de schelet extern? Trebuie să se resemneze În fața unui destin searbăd? Schimbarea e cea mai mare dorință a multor oameni, care dau năvală la standurile cu cărți de autoajutorare sau În cabinetele psihoterapeuților de tot felul, În căutarea unei mici consolări. E posibilă schimbarea? Da, dar este vorba despre reconstruirea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un surplus peste nevoile umane pentru întîia oară în istorie, un plus de avuție echitabil aranjată. Profețiile lui Sachs ar reprezenta, de fapt, universalizarea capitalismului liberal. În comunism, ele se chemau "svetloie budușceie", adică "viitorul luminos". Numai prezentul era mereu searbăd. Promisiunile acestea nu au nimic religios, ele se bazează doar pe tehnologie. Este un mesianism fără Mesia. Deși multe religii par să renască, și mă refer la islamism, daoism, hinduism și chiar la unele confesiuni creștine, lor nu li se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a fost câteodată și confundat -, Ș. a lăsat și o tragedie, Catilina (1886), în versuri destul de stângace. Încercându-se în proză, a redactat aproape în întregime romanul În țară, rămas în manuscris, fără a reuși să treacă de o frazeologie searbădă. SCRIERI: Virtutea militară. 1877, București, 1878; Poezii lirice, București, 1883; Biserica Episcopiei Argeșului. Istoria și descrierea ei, București, 1886; Catilina, București, 1886; Jubileul lui 1848, București, 1898; Legende, balade și poezii, Brașov, 1913. Repere bibliografice: Constantin Mille, Săptămâna literară, LUP
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
a afirmației noastre, aducem ca sprijin aprecierile pe care Steinhardt le face asupra nuvelei Catastrofa a lui Liviu Rebreanu, analizând ,,cazul" lui David Pop, eroul acestei nuvele care,,este interesantă și patetică deoarece expune (sumar, e drept, nu superficial, nu searbăd) trecerea de la chietudinea neangajată, de la banalitatea răului, de la îndârjita, culpabila nepăsare, la momentul de inevitabilă criză, acel când până și omul cel mai necomplexat și mai lipsit de îndoieli se trezește, brusc, ferecat în strânsura unei dileme acute"25, aprecieri
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
este artistul în toată veracitatea lui; arta presupune o doză de nebunie, numai așa poate fi creatoare și justifică insipida existență a lumii. Planul lecturii a treia, ori al inițierii superioare: dreptatea e a lui Serenus Zeitblom, nu în mod searbăd, ci paradoxal, frenetic, kierkegaardian. Adrian Leverkühn e cu adevărat nebun, idealul este un Zeitblom efervescent. Credința babelor este deci bună? Desigur. Dar nebunește. Efect de zoom: normalul, dacă e practicat cu entuziasm, e superior nesăbuinței. Viața cumsecade considered as one
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
din față îl așteaptă o femeie, fără îndoială încă vreo stagiară de la biroul lui, îmi îngustez ochii, nu, dimpotrivă, de astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna după telefon, trebuie să-i opresc înainte de-a se îndepărta ca o
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
rivale erau la început, la sfîrșitul cărții se vor regăsi într-o concordie amicală și senină, așa cum le stă bine tuturor romanelor proaste a căror poveste trebuie, în mod fatal, să se termine cu bine. Cum ar fi fost prea searbăd ca rivalitatea dintre cele două oponente să se mărginească la un banal diferend amoros - căci oricît de înalt ar fi nivelul spiritual al preopinentelor, cearta dintre o soție și o amantă nu poate depăși un prag previzibil de răfuială feminină
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
în anii 60 la New York, Lady V. duce cu ea cititorul în ambianța anilor 1870, Whistler și Gautier devenind personaje. Raportul dintre viață și artă este surprins prin aventura spiritului peregrin aflat în căutarea propriei identități (existența intimă fiind una searbădă și neînțeleasă) care se petrece într-un decor estetizat, în care transparența și opacitatea, inefabilul și greutatea formează o unitate inedită, într-o viziune fantastică plină de poezie și senzualitate. Cadre enigmatice, decoruri fascinante, însuflețite de culoare, arome și muzică
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
stîrnindu-i imaginația și încurajîndu- l să atingă acea treaptă de înțelegere potrivit căreia „lumea nu e altceva decît reprezentarea mea“. Din acest moment, viața capătă alt înțeles chiar și pentru spiritul mediocru. Mai mult, în comparație cu istoria, care e o disciplină searbădă menită a consemna fenomene efemere, poezia surprinde ființa omului în universalitatea ei. Ce e perisabil ține de istorie, ce e imuabil ține de poezie. Dacă ai citit Herodot sau Tacitus, alte lecturi istorice sunt oțioase, căci știi deja cum va
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]