1,137 matches
-
locul de muncă, să te căsătorești și să-ți moară soția și copilul, la naștere. Să o iei de la capăt de atâtea ori, în timp ce observi că cei din contingentul tău s-au împuținat, unul câte unul, fie în război, fie secerați de sărăcie și boli. Chiar dacă ești tănăr, n-ai cum să nu te gândești. Dar și să speri... Nu mai putea vorbi. S-a transferat de la un spital la altul. A ajuns la Elias, în București. Aici, mari suspiciuni. S-
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
pătat-o, pe-a omenirii cărare! Acunși după o mască, mereu veți putrezi în război, boala voastră, ura în suflet, ne-ar vrea toți ascultători... Iluminați de-un demon, ce poate nu are vină, umblați cu coasa în mână, să secerați lumină, aveți menirea oarbă, de-a nimici darul ceresc, esența vieții voastre-i crima... blestemul pământesc..! Cu strigăte otrăvite, frecați a voastre palme, prostia omenaescă... va dat și în mână arme, ce adesea le-ați mânjit cu sânge, de creștini
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
Adâncă, Valea lui Pribeagu, Valea Cucutei. Dar nu-i păsa, pentru că le cunoștea ca pe buzunarele paltonașului dăruit de doamna Ionescu. De nenumărate ori a trecut el pe-acolo, cu vitele la păscut, sau cu tuțu la raraiță și la secerat, Pentru că aveau loturi și la Cruce și în Comuna Veche, unde se ajungea prin Valea Cucutei. De aceea își zicea că poate merge pe Drumu’ Lacului și cu ochii închiși. De ce trebuia să se ia după nea Ghiță sau deșteptul
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
asta e... și speranțele mele s-au dus. Mulți au zis că erai un nebun de legat - Râsul lor m-a tăiat, m-a străpuns. Să mă ierți că întreb, dar ce ce n-ai făcut vreo minune, să-i seceri de vii? Ai căzut fără har, ai cedat fără luptă, unei groaznice, mari mârșăvii. O! Și ce mult păreai că tu ești cel dorit! Vreau să fug, chiar și urma să-mi piară! Mi-e destul! Sunt sătul de sudălmi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri de nici 15 ani, secerați de mercenari, nu vom înceta să vă plângem. Și ce sunt soldații noștri de 19 și 20 de ani care cad sub gloanțele acelorași nemernici dacă nu tot niște copii. Glorie veșnică vouă copiii noștri eroi. Cu ce a greșit
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
străinătate (U.R.S.S., China, Japonia, Franța, Italia, Anglia). În august, 1972, Aurelia Fătu-Răduțu va păși pentru ultima oară prin locurile copilăriei sale, la Vasiova, apoi, 25 septembrie, același an, va fi ultima ei zi, cancerul la gât de care suferea secerând-o de pe picioare, la București. Drept o palidă recunoaștere din partea Statului Român de altădată, dar, în tot cazul mult mai mult decât din partea șovăitorului în această privință Stat român de azi, prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
asta. E confuz, orbit de perversa lui credință În rațiune. Se văd bine amprentele maeștrilor de la Facultatea de Arte. — A fost și el la Paris? Dar trebuie că era abia un copil... — Diabolica lor lecție, cu mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă Cosette. — O femeie foarte frumoasă - răspunse spătarul - da’ până la urmă a intrat și ea în istorie. Cosette tăcu. Pe lângă corabie, delfinii, obosiți să mai înoate în formă de semilună, începură să înoate în secere. Episodul 95 VINE-O VREME... — Vine-o vreme - continuă spătarul Vulture - când, draga mea, oasele nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și închipuie că bătrânii aveau o viață ușoară la Veneția se înșeală. încă de prin secolul al XIII-lea puteau fi văzuți în grupuri de câte doi-trei asistând neputincioși cum crește apa. Igrasia, umezeala, condensul, inundarea subsolurilor, bulele papale îi secerau pe capete. în 1362, de pildă, la recensământul lor, mai existau 14, ce-i drept sănătoși tun, toți unul și unul. Episodul 145 VENEȚIA - ORAȘ DESCHIS Vorbind despre Veneția, nu se poate, desigur, să nu pomenești de faimoasele gondole, acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai făcuse niciodată în viața lui. Lovitura se abătu peste el fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo pe rând, câte unul. Le-a pus țeava sub ureche și i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stîrnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar. Ridicîndu-se Într-un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pămîntul e tot pămînt, oriunde l-ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost refăcut, moara n-a mai mers, iar pământul de sub iaz a fost ocupat abuziv de către unii locuitori. Același cronicar harnic și inspirat ne informează că în același an 1888, a fost o var ploioasă, producând pagube în recolte. După secere, grâul era făcut snopi și pus în mici clăi, numite „jumătăți”; fiind pătruns de apă, trebuia desfăcut și uscat, dar nu apuca să se mai usuce că a doua zi ploua iar. Pagubele au fost așa de mari, încât arendașul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață de pământ pe care țăranul o ara, prășea sau secera, culegea roadele și plătea o sumă e bani - între 20 și 80 lei -. Este sistemul arenzii. Pe lângă arendă, se practica și „pământ în parte”: îl ara și semăna boierul, munca era a țăranului, de primăvara până toamna la cules. Roadele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prăjină la secerat se plătea 0,50 lei, iar la prășit 0,25 lei. Boierii obligau țăranii la munci istovitoare atunci când scăpau o vită la bucate. Vita era dusă la curte și țăranul era impus la zile de muncă: prășit, secerat etc. în august 1960, mătușa Floarea V. Călin avea 75 de ani și își amintea cum tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile casei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
piei de oaie pentru cojocă și 20 prăjini loc de arat; b) pentru aratul și boronitul unei fălci (80 prăjini): 24 lei; c) prășitul de două ori pe o falcă, culesul porumbului și tăiatul cocenilor: 40 lei; d) prăjina de secerat sau de cosit: 0,40 lei; e) o zi de cărat la snopi: 2 lei; f) o zi de lucru la mașina de treierat: 1 leu; g) pentru copiii de 12-14 ani care mânau boii la plug:0,40 lei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
practicat cultivarea plantelor, e drept pe arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile agricole sunt reflectate de terminologia agrară principală, de origine latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
brânz pentru fiecare oaie, să dea plocoane la anumite zile constând din miei, lână, păsări, ouă și să muncească un număr de zile, la muncile agricole. Pentru pășunatul a doi boi, o vacă și 8-10 oi, țăranul era dator să secere 14 prăjini și să lucreze 3 zile cu carul și 3 zile cu palmele. Păstoritul se făcea în hotarul satului sau chiar pe moșia altui boier din afara comunei, prin organizarea de stâni de la Sfântul Gheorghe pânăă la Sfântul Dumitru. Cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și acum, sport prin muncă: marșuri lungi cu unelte de muncă în spate, cu ulciorul de apă și cu „mâncarea” până la „bucată”, la ogor. Toate muncile agricole presupun efort mare care vlăguiau de forță pe cei care arau, săpau, prășeau, secerau etc. Nu e de mirare că masa mare a poporului român nu a avut și nici acum nu are o părere prea bun despre sportivi și cei care se ocupă cu sportul. și regimul politică comunist a folosit sportul în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meciul oficial din luna august, pe terenul comunei Traian, am câștigat cu 2-1, deși am fost rău bătuți la picioare. Era acolo, în echipa lor, un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu, îl croiește și îl seceră, iar Ilie, băiat fin, cu reacționează cu pumnii și înjurăturile de rigoare, nu, s-a dusă în fața lui și i-a spusă tare în graiul luncașilor: „Băi, urâtuli’!”. Râsă general, conflict închis, făr intervenția arbitrului de centru. A urmat o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea seceră aproape 10 milioane de persoane. După trei războaie cu Olanda, englezii obțin, în sfârșit, controlul total al mărilor și, mai ales, al comerțului cu metale prețioase din America, pe care olandezii îl smulseseră de la spanioli cu 150 de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada din mâna unuia din oameni și Își croia drum secerând plantele cu avânt, cufundat În apă până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că din cauza ei s-a întâmplat totul, dar ea nu a știut niciodată nimic despre asta. La începutul secolului, un procuror încă mai era considerat un mare domn. Și, în timp de război, când un singur foc de mitralieră seceră o companie întreagă de voinici gata de orice, să ceri condamnarea la moarte a unui om singur și înlănțuit dovedea un mare meșteșug. Nu cred că acționa din cruzime când solicita și obținea capul vreunui biet tip care ucisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]