15,737 matches
-
publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt, relațiile dintre imagine și text cuprinse în volum sînt numeroase și ridică probleme diferite: e vorba de imagini care pornesc de la text și de imagini care îl creează; de imaginea unică sau de secvența de imagini; de imaginea însoțită sau nu de un mesaj verbal (de la titlu la explicație și chiar la încorporarea textului în desen, în benzile desenate). Analiza detaliată (cuprinsă în capitolele centrale ale cărții) se bazează pe alegerea unor cazuri semnificative
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
această resurecție. Almodovar nu face decît să reia temele ( și, uneori, gagurile) sale dintotdeauna; există un episod savuros ( un film mut fictiv, Amantul pitic, funcționînd pe post de psihanaliză-prin-vis ca în Hitchcock) care este un clin d’oeil la o secvență din Atame: acolo, Victoria Abril se juca, în cadă, cu un scafandru-jucărie care i se proptea în pubis - aici, micro-amantul intră în vaginul femeii iubite și rămîne acolo... Îndrăznelile pentru care Almodovar a devenit celebru n-au dispărut, doar că
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite de solul patriei? În a treia secvență de început a romanului, autorul aruncă dezinvolt încă o punte între eposul homeric și istoria veacului al 20-lea, secol care, în ritmul unor „lovituri de secure" repetate tot la 20 de ani, a marcat destinul modern și contemporan al
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
enterrement. Le communisme et les intellectuels français depuis 1956 Înmormântarea interminabilă. Comunismul și intelectualii francezi, din 1956 încoace, apărut în 1999). Cele o sută cincizeci de pagini consacrate lui Paul Morand și României se vor un studiu obiectiv al acestei secvențe importante din biografia celebrului scriitor, îndeajuns de controversat în țara lui din cauza adeziunilor politice de dreapta și a servirii, ca diplomat de carieră, a regimului instalat la Vichy sub ocupație germană această din urmă perioadă fiind, în parte, acoperită chiar
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
plăcut de mobilitatea tonului. Nadeau nu se instalează comod în același ritm al povestirii pe tot cuprinsul cărții, relatarea amintirilor schimbă nota, ajungînd, de la clasicul stil memorialistic la alăturarea de pasaje de corespondență, în capitolul despre Gombrowicz. Dinamismul unora dintre secvențe poartă în el o tăietură de factură cinematografică. Tehnica alăturării de imagini e interesantă, combină portrete și secvențe în mișcare, sacadate de pasaje ce conțin ferme judecăți critice amintind pe alocuri de nefirescul mișcării în celebra secvență a scărilor din
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
relatarea amintirilor schimbă nota, ajungînd, de la clasicul stil memorialistic la alăturarea de pasaje de corespondență, în capitolul despre Gombrowicz. Dinamismul unora dintre secvențe poartă în el o tăietură de factură cinematografică. Tehnica alăturării de imagini e interesantă, combină portrete și secvențe în mișcare, sacadate de pasaje ce conțin ferme judecăți critice amintind pe alocuri de nefirescul mișcării în celebra secvență a scărilor din Potemkin, filmul lui Eisenstein. Cartea lui Nadeau e răgazul plăcut pe care ar trebui să și-l îngăduie
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Dinamismul unora dintre secvențe poartă în el o tăietură de factură cinematografică. Tehnica alăturării de imagini e interesantă, combină portrete și secvențe în mișcare, sacadate de pasaje ce conțin ferme judecăți critice amintind pe alocuri de nefirescul mișcării în celebra secvență a scărilor din Potemkin, filmul lui Eisenstein. Cartea lui Nadeau e răgazul plăcut pe care ar trebui să și-l îngăduie orice iubitor al literaturii franceze. Maurice Nadeau - Să fie binecuvîntați, cuvînt înainte de Ovid S. Crohmălniceanu, traducere din franceză de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
vieții de captiv. Descrierea dormitoarelor ("locuiam acum într-un adevărat WC public" - e amintirea Gherlei), foamea continuă a deținuților tineri ("ca niște prucei în guițare" așteptând prânzul mizer), "bătăile obișnuite", clasificarea oamenilor după criteriul rezistenței în închisoare și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct, cartea despre care vorbim se sustrage "stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
dos. Doar bomba atomică va distruge comunismul, prefigurau reeducații. În binomul relației speciale în care intră o carte cu cititorul ei, Iosif Corpas întrezărește și dificultățile celui din urmă (ce-ar trebui "să fie pregătit pentru orice"). Într-adevăr, semnificațiile "secvențelor" sale se sustrag comandamentelor obișnuite de-a scrie istorie. Ilustrează însă câteva dintre teoriile științifice ale psihosociologiei. Întâi că închisorile nu sunt spații de afirmare a eroismului ori "universități politice", ci lăcașuri ale suferinței unde calitățile morale ale ființei umane
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
și sunt torționari, ci indivizi proveniți din categoria ambițioșilor ori obedienților, trăsături de caracter dezirabile în instituții și locuri "normale". "Frontieriștii" n-au scris cărți și nici nu prea citesc, ne înștiințează autorul. E poate un noroc acesta pentru cititorul "secvențelor" ce ilustrează relațiile speciale dintre cadrele amintirii individuale și memoriei sociale. Victimă nu a "luptei de clasă", ci a "crimei de propagandă", autorul ne-a descris viața din închisorile și penitenciarele politice ale regimului comunist, sub semnul rar al adevărului
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
titlului și al unei coperte trăznite merită riscul. Povestirile din Dragostea e un trabant nu vă vor dezamăgi, negînd așteptarea provocată de titlu. Sînt scrise cu personalitate și cu mult umor. În comun au o schemă narativă ce pune alături secvențe din viața unor emigranți australieni de origine română cu secvențe anterioare ale vieții lor, din România comunistă sau imediat postcomunistă, prezentată în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
Dragostea e un trabant nu vă vor dezamăgi, negînd așteptarea provocată de titlu. Sînt scrise cu personalitate și cu mult umor. În comun au o schemă narativă ce pune alături secvențe din viața unor emigranți australieni de origine română cu secvențe anterioare ale vieții lor, din România comunistă sau imediat postcomunistă, prezentată în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care comuniștii colonizează ceva străin de sarea pămîntului (titlul uneia dintre
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
emoție, regina scapă buchetul de flori din mînă. Printre fragi și celestine ne dezvăluie secretul unei istorii de dragoste codificată într-o carte de bucate. Povestirea care dă titlul cărții e cea mai reușită din întreg volumul și pornește de la secvența din Pisica neagră, pisica albă în care un porc mănîncă, pe marginea drumului, un trabant. E o poveste veselă despre viața, uneori nu atît de veselă, a oamenilor în Europa de Est, descoperită de un turist extravagant, ajuns la Plopeni pe urmele
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
la o reflecție despre stafii și o anume pseudo-gemelitate. Intrarea salcîm debutează ca o amintire din copilărie pentru a se transforma într-o digresiune amuzată despre nomenclatura botanică ce anunță adesea un fals arbore: acer pseudoplatanus, robinia pseudoaccacia. Sînt multe secvențe luate dintr-un "legendar familial", din "folclorul" personal, dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea unei femei. Cele trei secțiuni ale cărții, Ferma cu 300 de hectare, Erau doar fetele în cameră și Ruj pe icoane corespund unor vârste și unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
două cărți este însă fundamentală în plan existențial. Robert Șerban este un bon viveur. Raporturile sale cu realitatea sunt relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care imaginația se înalță, într-o spirală caracteristică. Visele "sofisticate" și "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
transforma în victime obligate în același timp la o armonie specială, o singură persoană cu trei corpuri, trei capete, trei perechi de brațe și picioare. Fiecare mișcare a noastră, fiecare cuvânt, fiecare gest parcă era sincronizat, calculat, integrat într-o secvență perfectă care n-apucase să aibă un început și n-avea să ajungă niciodată la final. Hașișul nu produce halucinații, știam asta, totuși simțeam că niciodată nu fusesem singură, că n-am să mai fiu niciodată singură, pentru că viața asta
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
suficiente piste culturale și de existență cotidiană, pentru a pătrunde în universul de valori cultivate de comunitățile de aromâni. Manualul propriu-zis este structurat pe 30 de lecții, dintre care 3 sunt recapitulative. Fiecare lecție este organizată în general în 3 secvențe: 1. un text, care reprezintă o situație de comunicare (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, La unâ agenție de turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
împărtășești. Cînd reușești acest lucru, ținta scrisului este atinsă: cititorul îți va urmări nuanțele vizualizînd la propriu imaginile pe care i le transmiți. El nu va mai vedea cuvinte, ci va vedea imagini, ca într-o înlănțuire cinematică asemănătoare cu secvențele dintr-o peliculă de film. Iar la sfîrșitul lecturii, dacă este întrebat ce a nume a reținut din articolul sau eseul pe care abia l-a terminat, cititorul îți va vorbi de imaginile aflate în afara textului, și nu de cuvintele
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
conținutului revistei din perioada postbelică: rubrici și autori, dezbateri organizate de "V. R.", polemici, "aniversări, comemorări, evocări", felul în care au fost reflectate conferințele U.S. și alte evenimente ale vieții literare din interval. în ultimul număr (1-2/2006) este publicată secvența a șaptea a "Documentarului", referitoare la perioada 1962-1971. Recapitularea nu este exhaustivă, ci selectivă, bineînțeles, autorul scoțând în evidență, prin succinte comentarii însoțitoare, ceea ce crede că a fost mai interesant în revistă în segmentul de timp cercetat. Din păcate, discernământul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
de film, cred eu că ar fi mers mai degrabă un final în coadă de pește decît unul tip revelație. Cel ales de Noah Baumbach păcătuiește prin facilitate, dar și prin faptul că este extrem de inadecvat și îi succede unei secvențe extrem de reușite, care le va merge la inimă tuturor cinefililor. Vestea bună este că îmi confirmă linia narativă pe care o bănuiam. Un film pe care încă îl găsiți prin cinematografe. Last, but not least: Thumbsucker (2005), noutate DVD. Măcar
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
apocrife a Fridei Kahlo, Într-un pat sub cearșaful alb este un volum de debut, omogen și fără stridențe, remarcabil. Andra Rotaru are curajul, aș zice chiar inconștiența, unei astfel de provocări dar, mai mult decît atît, are talentul necesar. Secvențele confesiunii lirice surprind foarte bine și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]