281 matches
-
artileriei și fortificațiilor s-a bazat pe ideile occidentale care a contribuit la succesul final al polono-lituanienilor. Regele Vladislav a vrut să continue războiul, după ce Tratatul polono-suedez Altmark expira curând, aliându-se cu rușii pentru a lovi Suedia. Cu toate acestea, Seimul nu mai dorea alte conflicte. Pacea a avut loc la Polyanov prin Tratatul de la Polanów, unde Polonia a fost favorizată. Moscova a fost de acord să plătească 20.000 de ruble în schimbul renunțării lui Vladislav la toate pretențiile asupra tronului
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
un potențial câștig a teritoriilor din Silezia. Realizase că o astfel de mișcare ar provoca mai multă neliniște în Republică, liniște de care ducea lipsă, cât și probabil, autoritatea și puterea de a împinge o asemenea schimbare a politicii în Seim, rezultând la un conflict dificil. Din 1636, Vladislav a consolidat și mai mult legăturile sale cu Habsburgii. În același timp Vladislav a încercat să-și asume rolul de lider în politica europeană, și a încercat să negocieze o soluționare pașnică
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
cea a Republicii. Primul său plan a fost de a încerca să asigure o provincie ereditară în interiorul țării, care să nu fie amenințată de posibilul transfer de putere după o viitoare alegere regală. Acest plan nu a fost susținut de Seim. Apoi a încercat să creeze un ordin de cavalerism, similar cu Ordinul Lânii de Aur, dar acest plan a fost abandonat repede, după ce nobilii polonezi și magnații vedeau acest lucru ca pe o încercare de a crea o elită regală
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
teritorii în cazul în care ar câștiga războiul împotriva turcilor. Căsătoria a avut loc pe 12 septembrie 1637. Următorii câțiva ani nu au fost de succes în ceea ce privește planurile sale. În cele din urmă, el a încercat să evite opoziția din Seim formând alianțe secrete, relații și intrigi, care s-au dovedit fără succes. Aceste planuri includeau: scheme, cum ar fi sprijinirea Sfântului Împărat Roman la Inflanty în 1639, care spera să ducă la un posibil război; o tentativă de alianță cu
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
erau dispuși să ia în considerare sponsorizarea unui alt război, primind mai mult sprijin din partea puterilor străine, de la Roma, Veneția și Moscova. Cu promisiunile de fonduri pentru război, Vladislav a început să recruteze trupe printre cazaci în 1646. Opoziția din Seim îi cerea ca el să repingă trupele, susținând înrăutățirea sănătații lui Vladislav. Vladislav încă nu se dăduse bătut, și a încercat să reînvie planul în 1647, cu sprijinul magnatului Jeremi Wiśniowiecki (care organizase expediții militare în apropierea frontierei otomane), încercând
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
împărțit între vecinii săi mai puternici—Austria, Rusia și Prusia—pentru a stabiliza echilibrul puterilor în Europa de Est între aceste trei țări. Cum Polonia nu mai putea să se apere și armatele străine deja ocupau o parte din țară, parlamentul polonez (Seimul) a ratificat cesiunile teritoriale în 1773 în timpul așa-numitului Seim al Împărțirii convocat de cele trei puteri. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a decăzut din statutul de mare putere europeană la
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
pentru a stabiliza echilibrul puterilor în Europa de Est între aceste trei țări. Cum Polonia nu mai putea să se apere și armatele străine deja ocupau o parte din țară, parlamentul polonez (Seimul) a ratificat cesiunile teritoriale în 1773 în timpul așa-numitului Seim al Împărțirii convocat de cele trei puteri. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a decăzut din statutul de mare putere europeană la cel de protectorat (vasal, stat-satelit), țarul Rusiei numind practic monarhii
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
mare putere europeană la cel de protectorat (vasal, stat-satelit), țarul Rusiei numind practic monarhii electivi polono-lituanieni, influențând alegerile care ar fi trebuit să fie libere și hotărând rezultatele tuturor dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-a prezidat neoficial lucrările. Prima împărțire a avut loc după modificarea echilibrului puterilor în Europa, în urma victoriilor rusești împotriva otomanilor în Războiul Ruso-Turc din 1768-1774 care a întărit Rusia și a
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
în locul Imperiului Otoman. Omul politic austriac Wenzel Anton Graf Kaunitz, a propus în schimb ca Prusia să ia unele teritorii poloneze în schimbul cedării Sileziei către Austria, dar Frederick nu a fost de acord. Deși timp de câteva decenii (de pe vremea Seimului Tăcut), Rusia considera Polonia ca fiind protectoratul său, Polonia fusese devastată și de un război civil în care forțele Confederației de la Bar au încercat să scoată Polonia de sub controlul rusesc. Recenta răscoală Koliivșcina și alte răscoale ale cazacilor din Ucraina
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
circa 733.000 km²), cu o populație de 4-5 milioane de locuitori (circa o treime din populația de 14 milioane de locuitori dinaintea divizării). După ce au ocupat fiecare teritoriul său, cele trei puteri au cerut regelui Stanisław August Poniatowski și Seimului să le aprobe acțiunea. Regele a făcut apel la țările din Europa Occidentală cerând ajutor și a tergiversat convocarea Seimului. Puterile europene au reacționat cu indiferență; doar câteva voci — cum ar fi cea a lui Edmund Burke — au protestat. Cum
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
de locuitori dinaintea divizării). După ce au ocupat fiecare teritoriul său, cele trei puteri au cerut regelui Stanisław August Poniatowski și Seimului să le aprobe acțiunea. Regele a făcut apel la țările din Europa Occidentală cerând ajutor și a tergiversat convocarea Seimului. Puterile europene au reacționat cu indiferență; doar câteva voci — cum ar fi cea a lui Edmund Burke — au protestat. Cum nu se întrezărea niciun ajutor și armatele vecinilor aliați au ocupat Varșovia pentru a impune prin forța armelor convocarea adunării
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
alte amenințări se numărau cele cu execuția, confiscarea moșiilor și mărirea teritoriilor anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski Corwin, unii senatori au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski Corwin, unii senatori au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy Jakub Massalski și Antoni
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy Jakub Massalski și Antoni Kazimierz Ostrowski (primatul Poloniei), care ocupau posturi înalte în Senat. Seimul a ales o comisie de treizeci de membri pentru a trata diversele chestiuni prezentate. La 18 septembrie 1773, comisia a semnat oficial tratatul de cesiune teritorială, renunțând la toate drepturile comunității asupra teritoriilor pierdute.
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
comanda unei forțe expediționare care din inițiativa regelui a fost trimisă să înlăture familia nobiliară Starzechowscy de pe moșiile pe care le ocupase ilegal. După stingerea dinastiei iagellonice (1572), în timpul alegerilor din 1573, pentru care s-a întrunit pentru prima oară seimul electiv, și-a folosit influența pentru a impune principiul potrivit căruia toți nobilii au dreptul de își alege regele, iar acesta va fi ales cu majoritatea voturilor. În această perioadă scrie un tratat politic despre această nouă procedură electivă ("Modus
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
a ars pe 6 august 1944 în timpul Revoltei din Varșovia, împreună cu Capelă Sióstr Sercanek din Biserică Sf. Cruce. Cu ocazia aniversării a 125 de ani de la nașterea compozitorului și a 70 de ani de la moartea acestuia, pe 16 noiembrie 2006, Seimul Poloniei a ales anul 2007 ca fiind anul lui . În ultimii ani s-a produs o reînviere a operelor compozitorului. Cel care a făcut posibil acest lucru este dirijorul Șir Simon Rattle, care a înregistrat cu a sa “City of
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
de erezie și îi sunt luate titlurile ecleziastice. Însă, luând în considerare meritele și cunoștințele sale excepționale, în anul 1555 regele îi ridică răsplata anuală la 200 de zloți. Un an mai târziu, pe 6 decembrie 1556, devine membru al Seimului, primind imunitate din partea regelui. În ciuda faptului că era duhovnic, în anul 1560 se căsătorește cu Jadwiga Kamieńska. A avut trei copii - Andrzej, Elżbieta și Łucja. A murit din cauza ciumei în toamna anului 1572, în Wolbórz. Cel mai probabil, a fost
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
întâlnirea cu regele Poloniei, Ioan Cazimir al II-lea Vasa. A luat parte la bătăliile de la Beresteczko și Białą Cerkwią (Bila Țerkva) din 1651. A primit titlul de stegar de Sandomierz și a fost ales ca deputat al armatei pentru Seimul din ianuarie 1652. După reîntoarcerea de la lucrările Seimului, a fost martorul (după cum afirmă Nagielski) la masacrarea prizonierilor polonezi după înfrângerea forțelor Rzeczpospolitei în bătălia de la Batoh. Acest evenimemt l-ar fi făcut pe Czarniecki să respingă orice compromis cu inamicii
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]