333 matches
-
lumină, Pământului îi dovedește Că are zile când suspină, Când după viață iar tânjește! Atunci, când fața își ascunde Să nu i-o scalde mândrul Soare, Genele ei au urme ude, De dorul vieții selenare! Referință Bibliografică: De dorul vieții selenare! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DE DORUL VIEȚII SELENARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376217_a_377546]
-
pământ? privesc la fiecare stea și-aș vrea să zbor ca un nebun, să calc în visul meu pe ea în galaxia lui neptun, prin constelații să mă plimb, nemuritor ca un icar, să gust din fiecare nimb doar infinitul selenar. văpaie viața e în noi și nemurirea nu se poate, pentru că totul e șuvoi și viața -nseamnă însăși moarte. trăim împăturiți în gând și-n lumea noastră de hârtie, noi nu realizăm nicicând că suntem doar o jucărie. o jucărie
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379711_a_381040]
-
Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mărite-Voievod-De-Doruri, am crescut în Poezia Ta, în ninsoarea florilor de tei, ca o crăiasă din poveștile-ți fermecate... Copilul din mine era într-o lume feerică, sub vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi erau bătăliile lui victorioase, în urechi se adunau “Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Setos... Tu mă vei căuta în miez de noapte Să faci din inocenta mea iubire; Flămândă... Vreau sa faci din ea trăire, Când vei sorbi sărutul meu din șoapte... Voi colora ochiade printre rânduri Solare, selenare-n panta rei Găsite Între rătăcite gânduri. Vei face serenade din dorințe Când ochii mei îi va privi Pe-ai tăi Ca un îndemn Mistic Ce curge Din Olimp până la Cerber, Din tălpi spre cer, Din azimut spre un infern
DE-A-NDOASELEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374803_a_376132]
-
uneori coloanele vântului solar, le jucase o festă atunci, dar fără să știe calea lor fusese stabilită de Creatori chiar la impulsul inițial. Acum se vor reîntâni în real fără a ști unul de altul . Amândoi aveau forma chipului lor selenar acopirită cu o mantie a tăcerii prin care nu puteau simți sau intui nimic din recunoașterea inițială. Fără să știe, Marna își ține Alesul de mână ne intuind nimic din ce o așteaptă și tremura toată la ce gând știa
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
că fără cuvinte nu se va schimba nimic.”( Tăcerea de sticlă / Lungu Lenuș). Tot în preajma erosului și a naturii se situiază și poeziile domnului Ioan Muntean. Pline de gingășie, patos temperat, cuvintele își deschid ”aripi largi” pe ”cărări de raze /selenare”, sădind în ”grădina sufletului” și a versului acel ” izvor de fericire / din care / râuri de iubire /ma scaldă /zi /noapte”... ( Sărut de mai / Ioan Muntean). Ideea este căutată cu fervoare, așteptându-se acel moment al iluminării și revelației. Unde... ”Aici
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia iubirii, capacitatea de a pune lucrurile în tălmută mișcare, Vlavia, prin urmare), Andros (principiul-foc, masculin, al luminii) și Gyne (preceptul-apă, feminin, al obscurului selenar), cele două elemente din urmă ca Evlavie, vedeau Cuvântul. Așadar Vlavia și Evlavia, fiindu-se sub Rază, detașându-se de aparențe (patimi, vise, gânduri, semne), reușeau să amuțească, altfel spus să vorbească/amintească în limba poesiei, cea a tăcerii, unde
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În afară de asta, țesătura intertextuală, atâta câtă există, se alimentează mai mult din stereotipiile civilizației europene moderne și ale culturii de masă, decât din marile texte. În lipsa oricărei concepții privind articularea între registre și rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
afecțiuni grave și tulburări emoționale. De exemplu, taoiștii consideră eclipsele de soare și de lună ca fiind momente extrem de nepotrivite pentru practica qi gong, deoarece schimbarea bruscă și timpurie pe care o cauzează în fluxul natural al energiilor solară și selenară poate provoca o „eclipsă” similară și în sistemul uman. De asemenea, maeștrii taoiști nu recomandă practica qi gong atunci când trece o cometă („o stea cu coadă”) pe cer, deoarece cometele sunt corpuri autonome astrale și nu se conformează marilor ritmuri
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală între soție și amantă, nebunia Liei, tânăra iubită, regăsirea amanților și traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și o proliferare incontrolabilă a subiectivismului și a impresionismului confesiv. S-a vorbit, în acest sens, de autenticitate în accepție gidiană ori camilpetresciană (G.
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
într-un montaj scenografic și regizoral unde se simte experiența actorului: „Cu rouă pe față / și ceața-n spinare; / prin ocheane de nori / din templul fără coloane / coboară / jefuitorii de nopți, / s-adune rămășițele voastre / din iarba sărată / de ploi selenare // Transparenți ca un nimb / puterile-n ei / până-n seară se sting.” SCRIERI: Casca de foc, București, 1972; Iris, București, 1976; Statui în iarbă, București, 1983; Șoimul în iarnă, București, 1986; Efectul de seră, București, 2002. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Casca
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
eminesciene îl abordează pe cel mai dificil scriitor român din perspectiva „energetismului” unui mare romantic. Opera este înțeleasă ca o concordia discors a cărei finalitate este restituirea unității originare. Axele acestui energetism sunt identificate în „poetica senzitivă” și în „poetica selenară”, prima văzută ca „element de inițiere în cunoașterea poetică” și mijloc privilegiat de conectare a umanului la cosmic, iar cealaltă ca transfer de „potențe inițiatoare” între energetismul lunar și psihismul uman. Criticul interpretează inedit (aruncând, totodată, numeroase sugestii pentru cercetări
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Venus). Ea este îmbrăcată elegant, strălucitor, cu o diademă pe cap) Venus: Bun găsit, Soare! Soarele: Venus, frumoasa Împărăției!... Venus: Soare, Marte are dreptate, oamenii Pământului m-au fotografiat și pe mine. Trebuie opriți! (Muzica. Intră Saturn într-o ținută selenară, cu un glob mare, auriu-verzui pe cap) Saturn: Bun găsit, Soare! Soarele: Bun venit, Saturn. Ce-mi fac nepoții? Saturn: Sunt toți la locul lor. Care se abate de la legile Împărăției tale, îl arunc în infinitul Cosmic, să călătorească până
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arate că are ce să-i ofere. Ce era mai bun nu era destul de bun pentru ea. Despre asta părea că nu există nici o Îndoială. În momente ca acesta domnul Sammler era mai mult ca oricând bântuit plăcut de viziuni selenare. Artemis - castitatea lunară. Pe lună oamenii vor trebui să muncească din greu doar pentru a rămâne În viață, pentru a respira. Vor trebui să supravegheze strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai apărut în infinita seară Mireasă boreală, vrând să te măriți. M-am îmbătat pe loc fără idee Trăgând o dușcă din trăscăul selenar Având itinerar Calea Lactee Buimac pe o orbită fără vreun habar. Azi îi schițez timid la timp cadastru Să reușesc să-l îngrădesc cât mai ușor, Când voi putea să-ți dau în dar un astru, Atunci, poate voi vrea cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsești Marea Carte nesfârșită ce este Un ocean de Neștiut și Nesfârșit Izvor al Ințelepciunii fără sfârșit! Noaptea de Cristal în noaptea de cristal Se-nfruntă aștrii nopții. Ce-aruncă pe pământ raze argintii care te prefac într-o umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a înfundat pușcăria și n-a mai supraviețuit. Dumnezeu, justiția divină, a făcut dreapta judecată. Căldură sufocantă, caniculară, pe la noi, iar în alte părți ale țării temperaturile au atins peste 40 de grade. În regiunile calamitate am văzut aspecte dezolante, selenare. Oameni și animale suferă. Vitele mor de foame, oamenii locului sunt nevoiți să le vândă pe nimic. Mai mult încă, o serie de hiene omenești speculante profită de nenorocire și cumpără pe nimic, astfel că o vacă se vinde la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu-l mai aud? Lângè o gaurè de canal, un muncitor împunge asfaltul cu picamerul, dar Matei îl privește, fèrè sè distingè nici un zgomot, ca și cum ar cerceta prin telescop un om de pe lunè care mânuiește un instrument de spart solul selenar, Sau urechea mea sè fi schimbat frecvență de captare a sunetelor, deplasându-se înspre o zonè de inaudibil, abstractè și irealè? Poate cè, încè din momentul în care nebună m-a atins în tren, am murit, devenind pentru mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga, de lângă potcoava cochetă, survolată de discul selenar, a stadionului municipal. Și astfel, purcelușii cei cumsecade, au rămas numai cinci! glumește Bursucul Trei-Coițe, după ce constată că nu se mai găsește nimeni pe drum, alături de ei. Să observați că Îngerul ne-a lăsat nouă racla cu Sfânta Cupă. Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]