335 matches
-
sub strălucirea de zi, el va observa cum fețele adorate îl resping adesea ridându-se prin încrisparea disprețului, iar florile se ofilesc nu de atingerea aurului copt al toamnei, ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre acele false muze și înțelegându-și drama de a iubi prea mult, acest încercat al dragostei, ofensate de aroganța sufletelor insignifiante prin lipsa afectivității, se va retrage și el cu pasul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lucrurilor din cameră, cu o protecția absolută de negura ce stă să vină, protecție divină ce ne transformă în acel astru satelit ce ar gravita în jurul soarelui fiind înveșmântat în strălucirea acestuia. Acceptând să cinăm cu zeul, noi devenim prezență selenară neatinsă de bezna învăluitoare, reflexie palidă, dar vie a izvorului de lumină spirituală. În textul Apocalipsei, a doua afirmație de trecere spre etapa dezvoltări descrierii simbolice a evenimentelor premergătoare apariției divine ce va închide timpul și agitația istorică inserată acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea drumurilor proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului univers, astrul ființei adorate este circumscris învăluitor de afectivitatea celui îndrăgostit precum un cerc selenar ce se rotește frivol. În această temporalitate specială, pentru mine doar ființa iubită există la mod decisiv și doar chipul ei îmi ocupă degajarea privirii mele sufletești. Sunt față în față cu portretul ei extins peste orice ramă limitativă, peste
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la loc de cinste: "Adevăr zic eu vouă, există șapte căi spre paradis și fiecare trebuie parcursă de către corp, inimă și spirit, într-o comuniune unică". Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici64 descrie numărul 7 ca fiind "dinamic lunar". Motivul ar fi ciclul selenar format de 4 X 7 = 28 de zile, suma primelor 7 numere fiind tot 28. Aceasta ar fi explicația faptului că șapte este numărul magic al farmecelor lunare nocturne și al sabatului vrăjitoarelor, asociat cu simbolul cosmic al scurgerii timpului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
diferite manevrări ale magicului. Prin exploatarea existentului, eroul, ajutat de partenerul său, va uza de toate spațiile imaginabile pentru a trece de la statica Rațiunii la dinamica pasiunilor. Rezultatul explorărilor faustice se va solda cu cunoașterea lumii solare și a nebuloasei selenare, a brumelor de miazănoapte, precum și a strălucitoarelor evuri de miazăzi; de asemenea pe lângă lumea terestră se vor cunoaște și modelele acesteia. Toate aceste zboruri îți au rosturi enciclopedice de inventariere a tutror resurselor lumii antice și moderne, a Valpurgiei romantice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încorporează și mai amplu metalul bivalent, un metal-apa. Metalul lunar al elementelor primordiale, argintul, poate smulge morții imaginea istoriei antice, trecând din sfera materiei în aceea a gândului, a conștiinței. Civilizațiile moarte, Egiptul și Dacia își derulează sub imperiul luminii selenare treptele creșterii și descreșterii, ale culminației și risipei, pentru că însuși semnul planetar lunar include caducitatea și ideea ciclurilor. „Simbolismul lunar apare așadar, scrie Gilbert Durand, în multiplele sale epifanii strâns legat de obsesia timpului și a morții (...). Filosofia care se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o viziunea ritmica a lumii, ritm realizat prin succesiunea contrariilor, prin alternanța modalităților antitetice: viață și moarte, formă și latență, ființa și neființa, rană și mângâiere ” (Structurile antropologice ale imaginarului, trad. de Marcel Aderca, Editura Univers, 1977). Dacă înainte magia selenară zămislea ființe lunatice vii ca umbre de argint, într-un eden natural, acum gândul primordial în ipostaza visului zămislește acel basm, mit-istorie, crescând dintre straturi luminoase ale temporalității. „Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală între soție și amantă, nebunia Liei, tânăra iubită, regăsirea amanților și traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și o proliferare incontrolabilă a subiectivismului și a impresionismului confesiv. S-a vorbit, în acest sens, de autenticitate în accepție gidiană ori camilpetresciană (G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Magicianul, distribuită în hiperromanul lui Calvino în mai multe roluri: diavolul sau Mefisto ce-l ispitește pe Faust ("Povestea alchimistului care și-a vândut sufletul") cu secretul aurului (șapte de tobă); în povestea lui Astolfo pe Lună este poetul deșertului selenar, al unei lumi cu sensul pierdut, contrare armoniei renascentiste, dar compatibile cu smintirea și derealizarea omului veacului XX; în "Taverna ..." îl regăsim fie sub înfățișarea vrăjitorului Merlin, fie sub cea a naratorului, scriitorului, jongleurului, iluzionistului. Elanul autoreferențial al autorului în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit". Marile obsesii ale liricii lui Tonegaru se regăsesc și aici, universul acvatic, cel selenar și fascinația zborului. Ca semn distinctiv identificăm și structura în simetrie, deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ficțiune și adevăr se realizează prin erotizarea cosmicului, "dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă". Incertitudinea este și acum evidențiată pentru că face parte din jocul acesta al cuvintelor ("nu mai știam/ dacă..."). Peisajul selenar este contrafăcut, luna de ghips e doar un mulaj, nici măcar o operă artistică definitivă și artistul nu are certitudinea intrării în contract cu această falsă muză. Impresia de schiță este dată și de imaginile preluate " În jurul stelelor se aduna tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și straniu ca în fundurile de mare -/ n-aș fi crezut că există în realitate/ ceea ce priveam acum cu stupoare". Multiplicarea termenilor care fac referire la sexualitate intră în aceeași poetică a demistificărilor, "bătrâna libidinoasă", "flasca grămadă de sex", "bordelul selenar". Reacția, "am fugit râzând ca un nebun", înscrie lumea în aceeași ordine absurdă, demontarea clișeelor nu face decât să scoată în evidență lipsa de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a textului are menirea de a reface sensul textului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eminesciene îl abordează pe cel mai dificil scriitor român din perspectiva „energetismului” unui mare romantic. Opera este înțeleasă ca o concordia discors a cărei finalitate este restituirea unității originare. Axele acestui energetism sunt identificate în „poetica senzitivă” și în „poetica selenară”, prima văzută ca „element de inițiere în cunoașterea poetică” și mijloc privilegiat de conectare a umanului la cosmic, iar cealaltă ca transfer de „potențe inițiatoare” între energetismul lunar și psihismul uman. Criticul interpretează inedit (aruncând, totodată, numeroase sugestii pentru cercetări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
ochii de la Podu Turcului spre Berheci, în mijloc Zeletinul, care s-a revărsat în primăvară devreme, lăsând ochiuri mari de apă pe șes. În toată vara n-a căzut un strop de ploaie, astfel că în septembrie pământul avea înfățișare selenară: culturile topite, crăpături imense în care încăpeau picioarele vitelor care și le rupeau și de aceea multe erau sacrificate, iar din ochiurile de mâl crăpat crăpat se ridicau încovoiate, se ridicau ca niște ceaune mari mari, în formă de emisferă
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
o gestionează în moduri diferite. Astfel, pe de o parte există eroul glorios, luminos, solar, amabil, atent, care niciodată nu face uz de mai multă forță decât este strict necesar, pe modelul Superman. Pe de altă parte, există eroul tragic, selenar, nocturn, încărcat de furie și motivat de absurditatea nedreptății, linie al cărei cap de serie este Batman și în care se regăsesc cele mai complexe personaje ale genului: Hulk (combinație între miturile lui Frankenstein, al lui Mr. Hyde și al
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ce înconjoară persoana iubită este cuprinsă de vălul unei întunecări depline ignorarea acestei zone ontice fiind decisivă. În schimb, aura individualității spre care el și-a focalizat revărsările de adorație erotică și dragoste cutremurată este investită cu prea-plinul unei lumini selenare. Un asemenea contrast nocturn dintre un fundal de beznă și o strălucire de astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele două se împletesc și își potențează reciproc
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
așa cum îl regăsim în Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian: sacru/profan. Ion Negoițescu surprinde diferențele de aspect și de intensitate dintre cele două forme temporale 5, pe care le putem asimila blocului temporal (vezi supra) vs convenționalei succesiuni trecut-prezent-viitor: [...] în focul selenar, în recea combustrie a realului, se întâlnesc acum timpul punctat de sonul ceasor nicului și "noaptea amintirii", timpul ei dolorific, numenul de vis. E singurătatea măsurată în auz, revelată sieși prin incantarea urechii, un plictis de vrajă care obnubilează lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul către altă sistemă este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în stare de a transpune în adâncimile (s.n.) sufletești, în lumi care se formează aievea așa cum le dorești, în spații iluminate de un albastru (s.n.) splendid, umed și curgător (Eminescu: 2011, II, 42). Albastrul este semnul limpezirii căii spre edenul selenar. Este interesant de urmărit desenul colorat din textura prozei : verde este numai mucegaiul, pentru Dionis; tabloul îl întâmpină pe cititor cu linii obscure sau întunecate realizate în nuanțe aflate la jumătatea drumului dintre neculori; roșul luminează incitant pagina de carte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Încă din nuvela Sărmanul Dionis atrage atenția risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile surse ale adevărului). În "idila" Cezara, arta reprezintă un mod de a fi pentru Ieronim și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
același titlu, București: Editura Universal Dalsi, prefață de Nicolae Balotă; ediția a patra, Eminescu poet tragic, Iași: Editura Junimea. o modelele cosmologice. POPESCU-GOGAN Petre (1989) Ecouri eminesciene în arta plastică, București: Editura Meridiane. o Sărmanul Dionis; o Cezara; o Peisaj selenar. RĂCHI-ȘAN-DENCIUȚ (2010) Insula și marea la Mihai Eminescu și Alexandru Macedonski, București: Editura Detectiv. o marea, insula, peștera, stânca, valurile componente ale spațiului eminescian. RUSU Aurelia [2010] (2013) Eminescu: ipoteza atomilor, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință (Ploiești: Editura Libertas
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]