1,145 matches
-
o așa neobișnuită mișcare nocturnă, în pașnicul orășel, o fereastră a căscioarei albe se deschidea și în cadrul negru al cercevelelor ei, supt reflexul torțelor, clătinate cu vie emoțiune de junii oratori, se prezenta cu o statură șuie, dar dreaptă și semeață, un bătrân în haine monacale, al cărui cap, încununat cu păr cărunt, purta cam lăsată pe creștet mai la vale o capuție sau tichie de catifea neagră cu bumb roșu la mijloc... Moșneagul ai cărui ani de tinerețe și de
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Sorin Lavric Cam toate substantivele care încep cu „anti“ au ceva respingător și desuet. Numai că aparentă detestabila nu le vine din miezul ostil pe care prefixul îl sugerează - „anti“ cere potrivnicie semeața cu sens agresiv -, ci din lipsă de autonomie a înțelesului cuvîntului. Cine e „anti“ nu stă pe picioarele lui, atîrnînd mereu de o statuie împotriva căreia lupta. În al doilea rînd, modă prefixelor cu alura docta, al căror sens e
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
care l-a silit, încercînd încă o eliberare de sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin masiva exagerare, ca și precedenta. Dezangajat de convenții diafane, plonjează în sfera unui hedonism impur pînă la extreme sado-masochiste, identificîndu-se semeț cu "divinul marchiz": "Iubito, divin, / La tine mă închin. / Luminile să nu le stingi / ŤÎn seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei pînă la tineť / Și nu ieși / Precum marchiza lui Paul Valery, / La ora cinci, / Căci te așteaptă, / Pe
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
lumina rotundă pietricica rămasă dintr'un ecou sau dintr'o aiurare." (p. 30). Este nădejdea în bunăvoința subtilă a viitorului căreia literatura i s-a livrat în toate vârstele și formele ei. Un bob de luciditate aduce, îndată, amărăciunea ușor semeață, care nu caută consolare, a hermeneuticii inutile: „Dacă m'ați rupe în bucăți înțelesul meu tot nu'l veți găsi. Iată vă pun o garoafă în palmă și voi îi zmulgeți petalele, stamina și ați voi să știți ce e
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală care nu evită scepticismul ricanant, parodia paradiziacă. O filosofie cinică se contrage uneori în formule sentențioase: „Dar noi? In viermuirea lumii, cu țestele deshidratate ale morților în mînă, silabisind Divina Commedia" (ibidem). „Arta
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
să mimeze penibilul ritual al „autocriticii”? Așadar, afirmă Popescu, Milița Petrașcu „a luat o notă prea domoală, prea flască pentru împrejurările date. Ea n-a reușit să-și înfrunte anchetatorii cu incisivitate, sau măcar cu un timbru cât de cât semeț în voce”. Ce-ar fi trebuit să facă artista? Să se ia la trântă cu Dănălache? Să-l scuipe în față pe Malvolio Leonte? Timp în care el, Popescu, asista „ghemuit într-un scaun din fundul sălii, ca un înspăimântat
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
ochii săi și ceea ce văd ochii săi”, pentru ca apoi să observe: „Dar și mai mult impune distanță gura lui. Este însăși gura disprețului total, cu buza superioară aplatizată, lipsită de relief, în antiteză cu cărnoasa buză inferioară și cu bărbia semeață. Sub această față gălbuie de bilios, bilios care nu a surâs penelului lui Velázquez - expresia este apatică, aproape acră, aproape melancolică. În craniul acesta mic a încăput o extraordinară forță spirituală”. Iar Dámaso Alonso, comentând și el portretul, ajungea la
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminență. În domnia imaginarului, îi era hărăzit să fie «staretul pasarilor». Dar dacă ne îmbie într-acolo inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită acestor circuite de alegră empatie, ventilînd înspre ochiul nostru lăuntric flux de orizonturi perpetuu deschise. Așa ni
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
un oraș pe care/ nu-l mai recunosc/ pe care-l recunosc doar/ precum ai spus tu atît de bine/ un oraș a cărui identitate în numai două zile/ devine din ce în ce mai ireală (Aither [A cincea țară]). Îmblînzindu- se, relaxîndu-se, suprarealismul semeț nu-și pleacă steagul, ci acceptă a și-l arbora pe mai ample fațade domestice: „pîinea fără drojdie/ mărturie însoțită de mii de sori (...) dar și scara rezemată de zidul scund povîrnit peste/ kiva scară neducînd nicăieri, ca o dovadă
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
în fapt, decât patriotismul poetului, fiind scrise în maniera versurilor adunate în volumul de la începuturi Din Țara Zimbrului și alte poezii, unde glorifica eroismul ostașilor din primul război mondial. Țara este o autentică poezie patriotică, îndemnând la unitatea românilor: „Feciori semeți cad iarăși din belșug,/ Scriind, hrisov, cu sângele lor clisa,/ Toți laolaltă să-mplinească scrisa / Cei de la Olt cu cei născuți la Tisa / Uniți mor azi cu frunțile pe Bug”. Transparent antisovietică este, într-adevăr, poezia cealaltă, publicată în „Revista
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
război e virtual imposibil să fim bombardați, fie și chirurgical? - îi scrie naratorul amicului său. Convenția de la Geneva interzice strict atacarea lăcașelor de cult. La noi, dacă scuipi o gumă dintr-un deltaplan ai mai mari șanse să izbești crucea semeață a unei biserici decât vreun trecător. Cred că și porumbeii au frustrarea asta”. Mai e de spus că finalul este unul cu adevărat surprinzător și care dă un sens suplimentar întregii desfășurări epice anterioare. Una peste alta, Agenția este un
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
T-shirt-ul meu negru, pe care-l pregătisem special pentru ocazie. Echipat în această armură culturală, ajungem la castel, virând direct de pe șosea pe aleea asfaltată ce conduce la clădire. E vorba, de fapt, de o vilă impozantă, cu un turn semeț, care dă un aer seniorial unui mas aflat departe de noțiunea tradițională de castel. Oricum, locul e mirific: soarele puternic și bruiajul sonor-metafizic al milioanelor de cicade creează o atmosferă supranaturală. Coborâm apoi, în pantă, la două-trei sute de metri
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt, Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra În Timoc, În pustă și În orice loc Aceeași limbă
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
toate cîte sînt,/ Să le aștepți pe cele care vin,/ Ca un veșmînt strălucitor de vînt,/ Ca un vecin al cerului senin,// Tîrziu, cînd nu-ți mai pasă de culori,/ Să ai un plop din care să cobori.” (Un plop). Semeț, căci poezia rămâne, oricât s-ar pocăi, trufașă, dar sperios și fragil, bătând delicat un tact argintiu. Pe care numai aerul îl ține minte. „Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui/ Nimicul tău, urechilor statui?” Acum, când poezia a rămas
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
o istorisire și mă voi ține de cuvânt cu două, fiindcă prima, cea cu Ursei, a declanșat-o făr' de veste pe cealaltă, a lui Ionică, ambele tot despre prietenii mei dulăii. Dar ce diferență între ei! Ursei era aristocratul semeț și izolat, Ionică - plebeul cu suflet mare. Către mijlocul anilor '50, când eu aveam vreo 10-11 ani, mătușa mea Pata-Mata m-a luat cu ea în vizită la o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă, tot
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poeți munteni, ocazionali, de dinaintea, cu mult, a lui Bolintineanu. închizând ochii, ofer cititorului, oarecum rușinat, scurte fragmente din actul 2, scena 5... ...Un vânt s-a înălțat în trupu-mi chinuit îl văd, roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum te vede Fedra, Al tău port îl aveau, și ochii și limbajul, O nobilă sfială îți năpădea obrazul, Pe când a Cretei valuri le străbătea în jos
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit în slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, în pustă și în orice loc Aceeași limbă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum, mă paște depărtarea: Ce bun e vinul când îl bea uitarea și ce ferice-i Moartea! Nu-i sunt frate! Te du, femeie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aterizat la Timișoara, apoi la București. O noapte rece la hotel și nici un pic de hrană. Am scos-o la restaurantul București unde este cald. Mă întreabă de Nicolae: Te-a dezamăgit, cumva, scumpica? Coada flutură cam vestejită dar tot semeață. Ne povestește tot felul de lucruri, plâng, o simt aproape, o simt generoasă, bună și gata să piardă totul. Ea care se fâțâie în oglindă două ore înainte de a ieși în oraș, care își caută cu grijă fiecare boarfă, este
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
ea să stea totdeauna doar în spatele unui invizibil zid De pasiuni Pe care trebuie neaparat să îl depășești. Și tot în principiu Femeia trebuie să fie înaltă Dar în caz că este ceva mai scundă, să aibă neaparat Atitudinea mentală a piscurilor semețe. Iar femeia aceasta, aaahhhh, va trebui totdeauna să dea Impresia că după ce și-a închis ochii daaa... Deschizându-i nici n-ar mai fi acolo prezentă Cu gama ei de intrigi și de surâsuri. Și cumva Să dea impresia că
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-aș mai putea trăi încă o dată, Să-mi iert trecutul dar și viitorul, De la fereastra de-amintiri ridată Să vezi venind la tine călătorul. Nu prinț semeț ori cavaler în zale. Ai să zărești venind ca o părere. Un simplu om pășind stăpân pe cale Și fluturând pe buzele-i tăcere. Primește-l blând, cum ai primi o ploaie Ce cade lin într-un decor tomnatic, Prelinsă printre
TE-AŞ MAI PUTEA TRĂI ÎNCĂ O DATĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373775_a_375104]
-
Articolele Autorului EL, SCRIITORUL El, scriitorul, cu suflet plâns și inima cernită, El, pavăză iubirii și scut pentru idei, El, inimă de aur, Cu aur ciopârțită, El sfârtecat de schije, de săbii și călăi. E inima-i mai caldă și semeață Cum n-a mai fost demult printre vâltori, El, suflet sfânt, Crescut în albie de râu Și-n dor de casă și de viață. El, glasul conștiinței mai curate Decât ale visului cărări Cu flori de crin și raze pavoazate
EL, SCRIITORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349242_a_350571]
-
uscăciunea-i ne vom pierde... La fel și-n legi de stat, în stufărișu-i: Se-ngroașă și corpuția e verde... 13. Junctis viribus (Unirea face forța) Dintotdeauna pentru totdeauna, Un neam cu fii și fiice risipite, E mai puternic, mai semeț când una Și veche îi este limba, mai unit e! 14. Amicus certus in re incerta cernitur (Prietenul bun la nevoie se cunoaște) Ci drept e: încă-i mare trebuință De-un aliat nerisipit în cete,-n Rivale grupuri fără de
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-s codrii adânciți în umbre dese Și ramurile plâng de-atâta moarte Cărările au urme de mirese Cu șaluri negre răstignite-n carte ... Cu vârfurile doborâte la pământ Goruni semeți și-au îngropat istorii Și scâncete de munți în ploi și vânt Mai cântă-n toamne triste, azi cocorii Nici Miorița nu e de găsit Balada-i desuetă, nu-i la modă Vioara lui Enescu a murit Și în uitare
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]