273 matches
-
Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente, care se apăra cu prea multă vigoare de o primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta pe gânduri, dar îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
inimii ar voi să le lase amanților, drept amintire). Numai Mihaela singură procedă altfel. Tăcerea ei îndărătnică, disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-așteptasem. Pentru ce tăcea? O apucase din nou semeția de odinioară pe care i-o îndurasem atât de greu? Voia să mă învingă cu această îngrozitoare arma? Dar uita că acum jucam amândoi cu rolurile schimbate, ea nu moi avea ce să-mi ofere, îmi dăduse totul, era săracă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse omul să se reverse din mâna lui Dumnezeu sporea și mai mult uimirea custozilor de morți în fața Puterii. Dar până și aici Cel Potrivnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se afla la câțiva pași mai în spate, unul dintre cei pe care-i pusesem pe fugă din azil: Stefano, omul învățat de Garibaldo în meșteșugul îngrijirii bolilor. - Cine ești tu? l-am întrebat pe tânăr. Mi-a răspuns cu semeție: - Sunt Liutprando, fiul cel mare al prietenului tău Ariald și stăpânitor peste aceste pământuri. Pentru o clipă ce-i drept, am simțit nevoia să trec pe la curte, să mă reculeg la mormântul Vibanei, al lui Gund și al celorlalți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de Cibolino. Copilul mergea cu semeție, cu pieptul înainte. Aaa! Un muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel mai frumos loc din lume și... vocea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să aștepte destul de mult, așa că Marie profită ca să-l conducă pe Lucas să vadă portretul strămoșului care purta Într-adevăr la gît un medalion gravat cu un semn identic cu acela de pe ultimul menhir. Arthus Îi măsură din ochi cu semeție. - Într-o familie ca a noastră, este de neconceput să lăsăm să se știe că fiul meu era un laș care refuza să lupte. În realitate, Erwan a fost ucis prostește la Dublin Într-un accident de mașină. Menționarea capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
abia pe la începutul lui noiembrie, cu mai bine de o lună înainte de a începe eroica Revoluție de la Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea Pârțângău, o rudă îndepărtată a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Chestiile la care te referi tu țin de postnatal. După naștere. —Înțeleg, a zis Martha privind către ceilalți cursanți. Dar tuturor ne-ar prinde bine dacă am ști chestiile astea dinainte. Tu să vorbești în numele tău, a sărit plină de semeție Amanda. Eu o să am o asistentă de la pediatrie. Jake a pufnit dezgustat. Între timp, Laura o privea pe Amanda cu gelozie. —Bravo! a exclamat ea. Mi-ar plăcea să am și eu una. Amanda s-a umflat în pene. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru Dumnezeu. A crede înseamnă a muri cu aparențele vieții. Religia îndulcește absolutul morții pentru a putea atribui lui Dumnezeu virtuți rezultate din acea micșorare. El e mare în măsura în care moartea nu e totul. Și până acum nimeni n-a avut semeția să susțină - în afară de greșelile entuziasmului - că ea n-ar fi totul... Cu cât îmi pierd mai mult credințele în lume, cu atât sânt mai mult în Dumnezeu, fără să cred în el. - Să fie o boală tainică sau o cinste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Heliade Rădulescu se Întinde pînă la facerea lumii. Poezia Începe de la punctul zero al existenței (În Anatolida) dînd o viziune grandioasă a nașterii și, apoi, a „desmădulării” universului. Poezia poate „Înființa” totul, cum Însuși spune În niște versuri pline de semeție: „istoria prin mine ia chip, se-nființează” (Poezia) Nici istoria, nici timpul, noțiuni mai abstracte, nu-i provoacă o mare neliniște. Versul le poate cuprinde și pe ele: „Eu timpului dau aripi, prin mine el viază”. Oricîtă exagerare poetică s-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității. 2. Elementele materiale intră În poem după ce au trecut, Întîi, prin alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu are limbaj. Orgoliul (alt atribut literar) Îi lipsește. Complicitatea elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care nu aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul vulturului... Nu el aduce prima oară munții, rîurile și fluviile (ca Întruchipări ale spiritului național) În poezie, dar el este cel dinții care construiește, cu ajutorul acestor elemente, o mitologie națională. Retorica lui a rămas biruitoare timp de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spus Hangerliu că l-ai invitat la masă poimâine la prânz, m-a însărcinat să-ți Nu uita, romane, imperiul tău va stăpâni popoare,/ Va dicta condițiile păcii, ale tale vor fi legile acestea,/ Vor cruța supușii și vor supune semeții (lat.). rememorez. Zice că te-a căutat la telefon și n-a răspuns nimeni. Ha-ha-ha! Suflețel intră în convulsii. A se scuza, imposibil, numirea Aurorei nu ieșise, în orice caz era legat de acum încolo de Hangerliu. A-l primi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privit și admirat ― obiectul iubirii sale, și o alta, marcă a supremei posesiuni, prin care el îl ține pe acesta lângă sine și, vibrând de gelozie, îl ocrotește de orice privire indiscretă. Cine, în această fotografie, îi dă lui Cioran semeția privirii sale? În prezența cui ființa lui pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiu, reprezintă calități și virtuți de incontestabilă noblețe și ele vor sta la baza intransigenței răzeșilor noștri față de orice aspect cu tentă denigratoare, răzeșii având permanent conștiința că descind din oameni liberi de orice servituți social-politice. De aici și natura semeției și a mândriei oricărui neam de răzeș în timpurile cele bune, când conștiința descendenței lor din oameni liberi ai pământului pe care viețuiau era vie și nealterată. Cât privește starea lor materială în timpurile normale, căci au fost și din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Vasile Vasilache: „... Iată un manual scos la Universitatea de Stat. Vă întreb, domnule rector, cât o să mai fiți de stat, când veți purta vreun nume, să zicem Hașdeu, Stere... Deci spuneam, un manual făcut de un profesor universitar. Își ia semeția de a face o carte și avem ceea ce avem. Trebuie să spun, oameni buni, că încă nu este românească cartea aceasta. Cartea aceasta, nici ca limbaj, nici ca viziune, nu este românească. Cine are dragoste de cultura românească, vă rog
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
tradiționale. A devenit straiul nostru o marcă a cerșetoriei? Cît vor mai răbda acești oameni? Sau cine le poate oferi o speranță? De pildă, biserica mă tem că nu o face îndeajuns. Pare suficientă sieși, zidește lăcașuri, unele de o semeție sfidătoare, are buget mare, scutiri de taxe, unii slujitori ai săi se dedau parcă prea mult la cele lumești, sunt foarte obedienți față de politicieni, dar din nou au fost uitați oamenii, cei simpli și umili. Or tocmai aceștia ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mumă; muri; nașa; nașă; noi; nu; nună; oameni; oameni mulți; obiect; omagiu; ornament; Paște; păpădie; păr; pereche; petală; plăcere; podoabă; primăvară; prințesă; puritate; pururi; recunoștință; regină; regiune; religios; respect; responsabilitate; ritual; rudenie; Rusalii; salbă; salcie; sat cu oameni; scărpinare; scufiță; semeție; sînziana; special; spirite; sprijin; străluci; strună; succes; suflet; tineri; tîrziu; totdeauna; tradiție; unește; uniune; vecie; verighete; viață; pe viață; vitejie; ziuă (1); 761/219/59/160/0 curat: murdar (131); alb (61); frumos (37); îngrijit (34); pur (32); casă (30
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Apoi iau foc durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul/ Butucilor care ardeau pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul, Ion Gheorghe își convertește iubirile în cântec, după cum însuși mărturisește în poemul "Cel dintâi flăcău": "În întreaga noastră seminție/ am fost cel dintâi flăcău statornicit/ pe o iubire fără semeție/ care-n cântece s-a tălmăcit!"/. În 1968, publică volumul " Vine iarba", în care reînvie imaginea lumii sale țărănești. În "Scrisoare neexpediată" descoperim sentimentul dezrădăcinatului aflat în căutarea unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]