376 matches
-
la bază ca să nu audă. Era un cal bun, puternic, care se ținea bine pe picioare. Era tot ce avea el nevoie. Voia să-l călărească doar pe acesta cât ținea toată corrida. De când se urcase pe el, stând În semiântuneric, În șaua sa mare și matlasată, așteptând să-nceapă paseo, Zurito Își planificase În minte Întreaga corrida. Ceilalți picadori continuau să vorbească În stânga și-n dreapta sa. Nu-i auzea. Cei doi matadori stăteau Împreună În fața celor trei peones, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am fi palmat că oricum le văzuse în semiîntunericul de după ora 9 seara, așa că ne-am tras fețele cât mai în umbră bâiguind în dodii despre lucrări pe șantier, adică vezi doamne, noi eram muncitori, nu elevi! A trecut Zablău de noi fără să ne arunce măcar o privire
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fundul râului și să biruie curentul. Audbert îi conduse pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse, aruncându-i săculețul cu praf de aur, să facă traversarea în semiîntuneric. în acel punct, apele fluviului curgeau mai puțin vijelios, dar la fel de bine se putea urma curentul: pe malul celălalt existau mai multe puncte de debarcare, iar cel mai adăpostit se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele glasuri feminine? Scruta atent cu privirea în semiîntuneric, fără nici un rezultat, însă, fiindcă, neputând să-și ridice capul, nu izbutea să-și facă o idee clară despre starea în care se afla. Reușea doar să vadă deasupra sa conturul bârnelor lungi ale tavanului. O umbră i se postă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese bătută în scânduri, în afară de cele plasate ceva mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina blândă a lunii, ce se filtra prin ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de parcurs. Sebastianus îi ceru vești despre Chilperic. — E rănit, dar în afară de orice pericol. Soldații săi l-au dus la Genava. — Și tu? După cât se pare, preferi să ataci, mai degrabă decât să te aperi. îi răspunse, cercetând atent în semiîntunericul pădurii: — Așa e. I-am adus pe ai mei în pădure. Nu sunt nici măcar două sute de oameni, dar fiecare din ei valorează cât zece. Avem un refugiu sigur, iar de acolo ne deplasăm ca să le facem hunilor necazuri cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu palmele în sus: — Sunt sigur că situația se va îmbunătăți. Continui să cred că Magister militum se va ține de cuvânt. Oricum, poate ar fi cazul să mă duc la Genava. Nu crezi? O văzu scuturând din cap în semiîntuneric. — Nu imediat. Nu cunoști zona și în momentul de față nu pot să-ți dau o escortă. Și apoi, mi-ai putea fi de mare folos aici. Am nevoie de cineva care să știe să comande oamenii în luptă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rotundă, martor mut în noaptea ce se întindea peste câmpie. Cântecul sutelor de greieri se auzea din toate părțile. în pasul liniștit al calului, fiul lui Reinwalt se apropie de el, cu privirea ațintită asupra taberei. Mabertus îl observă din semiîntuneric: îl vedea încruntat, cu siguranță rușinat de întoarcerea aceea dezonorantă. Cunoștea destul de bine mentalitatea barbarilor încât să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde e Maliban? Sunt aici, răspunse alanul, pășind afară din semiîntuneric. Avea deja în mână arcul său și își aranja tolba peste piept; la șold îi atârna sabia lungă. — Și Dubritius? — A ieșit deja, ne așteaptă în stradă. Sala se golea cu repeziciune. De afară, din stradă, răsuna ecoul unui vacarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semn că ar intenționa să-i urmărească. Balamber constată că, atât cât putea să vadă, pe întreg frontul luptei dușmanul se retrăgea, în vreme ce armata hiung-nu prelua controlul malului. Când ajunse sus la rândul său, putu să întrezărească, abia ghicită în semiîntuneric, masa goților ce se îndepărta peste câmpie. Odolgan și Mandzuk veniră lângă el. — Se duc. Am învins! exclamă cel dintâi cu entuziasm. în loc să-i răspundă, Balamber aruncă o privire în spate. Din cauza luminii firave a nopții, nu putea distinge, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone Îi cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere, apoi fata Îl chestionă cu o oarecare sfială În glas. „O iubești...!?” Tony Pavone zâmbi forțat, evident stingherit. „Acestu-i miraculos cuvânt niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au ce face, că energiile lor se topesc în van. Amurgul intra în cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui în seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzând toate luminile aprinse în apartamentul doamnei Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nebunie. Abia aștepta sara, nu-și găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la intrare, cu ochii bine închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea aceea și trebuia să fie deosebit de atent. Deschise pleoapele încet, permițându-le pupilelor să exploreze semiîntunericul, aerul care semăna cu umbrele, cu apele tulburi ale unei bălți. Era vară; peisajul oferea doar câtva culori șterse, iar simțurile îi erau în cea mai mare parte copleșite de întuneric și de lumină aflate într-o totală opoziție. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
feminist“. Inițial am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a se referi la un talent al patului, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Am sorbit din pahar, lăsând-o să mă caute prin semiîntunericul care învăluia localul. La urma urmelor, Doris era beneficiara unei pregătiri universitare la Harvard. Putea să găsească și singură drumul. Ca o regulă, îi urăsc pe cei care beneficiază de pregătire universitară. Urăsc oamenii cu diplome, nivelul O, de nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să iasă bani din ea Odată am încercat să-l conving pe Terry Linex să deschidem un restaurant cu mâncare servită în avion Evident că e nevoie de scaune adecvate, tăvi, caserole pentru maioneză. Poți să ai și filme video, semiîntuneric, spațiu pentru nefumători, pungi de hârtie. Lui Linex i-a plăcut cum gândeam, dar a spus că nu vom asigura niciodată o rotație suficient de rapidă a clienților. Mâncarea nu se va face suficient de rapid pentru a produce rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu pantofii pentru sport. A, da, și mirosul. În capătul îndepărtat erau două uși care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon care o înconjura pe trei laturi. Am clipit, obișnuindu-mi ochii cu semiîntunericul. Ferestrele din tavan erau acoperite cu hârtie neagră. Era o diferență față de găinațul porumbeilor. Fascicole de lumini colorate străluceau de-a lungul balconului, dar principala sursă de lumină era o bucată de material agățată de cel de-al patrulea perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Suki Fine, scoțându-mi ochelarii de soare. Doamne, este chiar întuneric aici, nu? Este o zi foarte însorită, doamnă. Dar îndrăznesc să vă spun că după un timp ochii vi se vor obișnui cu întunericul. Am clipit, și nu din cauza semiîntunericului. Cine era această persoană, fratele geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
supus. Broasca scîrțîi cu un ecou sepulcral. Am ascultat pașii Beei apropiindu-se În spatele meu și i-am simțit atingerea pe hainele ude. — Tremuri. De frică sau de frig? — Încă nu m-am hotărît. De ce ne aflăm aici? ZÎmbi În semiîntuneric și Îmi luă mîna. — Nu știi? Credeam că ai ghicit... — Asta-i casa familiei Aldaya, e tot ce știu. Cum ai reușit să intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]