386 matches
-
nesiguranță; neștire; nucă; nuci; obiect; obraznic; observator; ocolire; ogradă; om; pămînt; de pămînt; părticică; păstrat; cînd pedepsești pe cineva; de perete; pericol; petec; piatră; praf; problemă; punct; pustiu; răscruce; rău; rece; rechin; regla; restricție; restrîngere; roi; rupt; rușine; rușinos; scund; semiîntuneric; sfidare; sfînt; simplu; școală; șoarece; spațiu; speranță; stîlp; străzii; strîmb; strîmt; strîmtoare; suflet; surpriză; taie; tăios; tărie; tavan; trai; de trai; trei; al umbrii; umbrit; unghere; urnă; vale; vechi; verde; vesel; zgîrîitură (1); 758/236/79/157/0 conștiincios: deștept
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vin; liniștit; liniștită; lojă; love; lucioasă; lumini; lumînări; cu lună; lung; magnific; mai; malul mării; melancolie; mister; mmmmm!; de neuitat; ninsoare; nopți; nor; parc; perfectă; perioadă; piatră; piele; plimbări; ploaie; prefect; ratată; răcoare; roși; roșu; sărbătoare; scut; de seară; seară; semiîntuneric; sex; în sfîrșit; sfîrșitul tulburărilor; soare; stea; cu stele; stele și lună; suavă; superbă; tarif; timp; toamnă; treaz; trepte; trist; țînțari; umbră; urca; veșnic; viață; vin; de vis; zarvă; zilnic (1); 817/181/67/114/0 secetă: uscat (84); apă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Marina Constantinescu Îmi amintesc, uneori, de un personaj care mi s-a părut extrem de ciudat. O bună bucată de timp. L-am văzut aproape numai în semiîntunericul misterios al sălilor de teatru. La Bulandra, la Odeon, la Craiova, la Teatrul Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina zilei. Mi s-ar părea altcineva. Poate. Apărea, discret, cu mult timp
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
-s decât aperitivul. Creierul e un stomac care digeră imagini. La face bucăți și le transformă într-o pastă fluorescentă. E o mașină de tocat fotografii vechi. - Hai, bătrâne, să bem o bere, mi-a zis el. El, Bodo. În semiîntunericul culoarului nu-l văzusem. Acest afectiv "bătrâne" era de obicei pentru alții. Vrea să mă îmbrobodească, mi-am zis, și l-am urmat. Asta pentru că vocea îi era domestică și moale, bună de șters bibelourile de praf. Pașii îi îmbătrâniseră
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
unei emoționalități primare. A face spectatorul să tresară, prin intermediul unei imagini cu o față udă și sîngerîndă ce apare și dispare, este confundat grosier în acest film cu crearea unei tensiuni psihologice, cînd în fapt nu reprezintă decît aburul și semiîntunericul ce modifică percepțiile în camera unei vrăjitoare de duzină. Deși tot din categoria filmelor cu o singură dimensiune, Pur și simplu dragoste se situează totuși pe un nivel superior căci nu-și propune mai mult decît poate oferi și beneficiază
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
ce-și trăiește dramele în fast și strălucire. Sau astfel și le ascunde. Philippe este dioscurul întunericului, menit a fi veșnic prizonier. Confruntarea celor doi a avut loc pe un teren neutru: în castelul de la Vaux al lui Fouquet. În semiîntunericul unui salon. Ceea ce a permis confuzia de o clipă. Ludovic învinge, ridicînd de tot obloanele și lăsînd să năvălească, crud, lumina zilei. Philippe se dă înapoi cu un pas. Baletul regal al nerăbdării ia sfîrșit. Aparent, e vorba de un
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
îi văd trupul fin, grațios, ca o statuie de bronz, cu tufa pubiană marcând izvorul vieții. Nu simt totuși apetitul erotic pe care-l am când privesc sânii lui Mado. Cu o naturalețe ce mă farmecă, mi se oferă... În semiîntuneric, îi văd ochii strălucind vesel, exprimând o fericire ce rămâne ingenuă. 28 august 2001 Prima iubire Ora 13: prânz la Cupolă. Sunt fericit! Ne desparte o jumătate de veac!... - Tu ești prima mea iubire! - Și tu! Încă îmi vine greu
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
frați-demoni care, în legenda prințului Rama, își făcuseră un obicei din a-i înșela pe învățați, atrăgîndu-i într-o cursă fără scăpare. Prima oară cînd i-a spus această poveste, în timpul unei furtuni de la începutul toamnei, la adăpostul și-n semiîntunericul unei adîncituri în malul vertical pe care o săpaseră, lui Bruno i-a făcut plăcere să redevină actor pentru cîteva minute, reconstruind dialoguri învățate cîndva, rostindu-le curajos, sperînd ca vocea să-i fie acoperită de răpăială, de tunetele de-
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui Oblomov, prelungirea lui de aici și de dincolo. Obișnuindu-te cu semiîntunericul din odaie, privind atent, descoperi dezordinea din încăpere și începi să o intuiești pe cea din interiorul lui Oblomov. Adevărată, palpabilă, existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la școală. Pe cine naiba așteptai, Doruleț? Un tinerel cu barbă roșcovană, stătea cu niște cutii în brațe în semiîntunericul palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe cartoane dreptunghiulare, și foarte hotărît, limpede și răspicat: - Sîntem de la PRO-TV și vă putem oferi
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
poți întîlni aceste priviri directe ale oamenilor spre Ťobiectulť altor semeni. Vezi și ești văzut - va zîmbi Serge Moscovici la observațiile mele. În unele bistrouri de pe artere mai îndepărtate de gurile de metrou sau stațiile de autobuz am văzut în semiîntunericul vreunui colț cîte un bărbat sau o femeie scriind ori șoptind încet paharului de apă sau ceștii de cafea confesiuni pe care n-au cui le face. Acești nebuni blînzi care împînzesc Parisul surîzînd ori vorbind în gol par și
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
ultima sută de metri pregătirea strategică a unei bătălii serioase. Gesturi precise, mișcări exacte, mîini îndemînatice care desfăceau, înșurubau, montau, asamblau întruna aparate sofisticate de fotografiat. Corpul, mîinile, capul desenau prin aer ritmul mișcărilor frînte din dansul contemporan și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar în timpul Pieții Universității cînd apăreau de peste tot fotoreporteri străini cu aparatură ciudată, ca de pe altă planetă. Chicoteam de fiecare
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
cronologiei. REALITATE ȘI COMPLEXITATE: 7 VIETI = 1 PERSONAJ Fiecare experiență din trecutul acestuia se soldează În final cu o „moarte”, părând un simplu vis: „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
mutam de pe un picior pe altul, schimbînd distanța dintre noi. Întotdeauna ți-e milă de cap. N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas iarăși doar noi doi, doi tovarăși de drum credincioși, cam beți. Mergeam. Mulțumit, Ciub fluiera
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
capodoperele artei baroce. Chiar și viorile Stradivarius au răsunat mai întâi, în Catedrale. Deosebit de inspirată a fost modalitatea de iluminare în timpul spectacolului. Cele două reflectoare așezate pe pardosea, revărsând o lumină difuză doar pe interpret, restul cadrului fiind într-un semiîntuneric au condus la crearea unei ambianță speciale care ne ducea cu gândul la concertele din perioada Barocului, care aveau loc la lumina lumânărilor. Alexandru Tomescu a ajuns la o maturitate în domeniul artei interpretative: stăpânirea stilului, inteligența muzicală, eleganța frazei
Stradivarius, la malul m?rii by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea în el, era marea pâlnie în dormitorul nostru. La început ședeam în el după-amiezile târzii, când R. lipsea de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
spectacolul să aibă clasă. Și încă ceva: abordarea atentă, ca un contrapunct solid, vizibil în spectacol față de text, a personajului Pavel Feodorovici Obolianinov, un conte cu rasă, dependent de cocaină și de protecția, de iubirea Zoikăi. Scoaterea acestui personaj din semiîntuneric mi se pare nota sfîșietoare pe care Alexandru Tocilescu o aduce în nebunia din casa Zoikăi, din demența de pe scenă. Contele, pianul și cocaina - Bulgakov știe exact ce însemană asta, a fost el însuși dependent o vreme - fragmente din valsuri
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
Marina Constantinescu Spațiu mic, intim. Un fel de careu format din gradene și public închide la mijloc o pantă. Nu abruptă. Scena. Pe ea, cîteva siluete, încearcă o acțiune clară. Coerența este frîntă mereu. Semiîntuneric. O agitație sfîșietoare, coordonată, dacă se poate spune așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată muzical. Tema se repetă. Iarăși și iarăși. Actorii își continuă căutarea. Mișcările sînt sacadate, precipitate, unele, repetitive, altele, mișcări spasmodice care ar vrea
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești Ora unsprezece. La Mitropolie clopotele bat tare, cu bronzul vibrând - sunetele se revarsă peste oraș și în inimi în onoarea vitejilor căzuți la Mărășești. În semiîntunericul naosului, în fața icoanelor somptuoase cu chipuri care privesc în interior, ornate cu pietre prețioase, înaltul cler fastuos și solemn - plin și el de podoabe: bărbi de profeți și plete lungi negre sau albe împletite în codiță la spate, sub tiara
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a renunța la vreuna dintre
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
scaune vechi”, printre copii care se jucau cu sticle de plastic și cutii goale de medicamente ori ceai, la gura sobelor de lemne și „în fața televizoarelor cu sonorul închis, dar în permanență deschise”, poveștile unor săraci trăind în perpetuu (simbolic) semiîntuneric - năpădit dintr-o dată de o realitate pe care afișele tipărite de Departamentul Cultelor („Omul este o culme a creației lui Allah, iar sinuciderea, o blasfemie”) nu reușeau s-o ascundă. Inserțiile din istoria Turciei, dar și din viața de emigrant
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
vapoare care treceau prin Bosfor, simțeam, mândru, că soarta corabiei, soarta noastră, a tuturor, depindea de mine”), Orhan Pamuk e conștient de ambiguitatea lumii sale. Istanbulul e, pe de o parte „un loc bicolor, asemenea fotografiilor în alb-negru, cufundat în semiîntuneric, plumburiu” - oraș al melancoliei, hüzün; iar pe de alta, un nucleu de încredere trezind „pofta de a privi”: „Oamenii în alb-negru care revin zoriți acasă în serile de iarnă, după lăsarea întunericului, care se petrece devreme, îmi dau sentimentul că
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]