287 matches
-
scăderea celerității, caracterizată printr-o undă pulsatilă lentă, cele două pante se înscriu cu întârziere pe sfigmogramă, apare un platou: „puls în platou”. Este caracteristic în stenoza aortică, dar poate fi întâlnit și în arterioscleroze. Alte tipuri de puls semnificativ semiologice sunt: a) pulsul dicrot - exagerare a undei dicrote fiziologice, când se palpează unda dicrotă, diastolică ca a doua pulsație; se întâlnește în febră tifoidă, anemii, dar poate fi constatat și la normali; b) pulsul anacrot - apare rar, când unda anacrotă
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
revenirea culorii se poate face direct la culoarea normală sau gradat sub formă de pete roșiatice care confluează și cuprind degetele în întregime. În această fază durerea scade în intensitate fiind înlocuită de înțepături. Sediul acceselor Raynaud reprezintă un element semiologic principal, în formele tipice localizarea este distală și simetrică, în special la membrele superioare de la degetele 1-4, respectând policele. Rar, crizele Raynaud afectează membrele inferioare. Dacă anamneza nu este certă se poate efectua un test de provocare a unui acces
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
etiologii după puncționări multiple; - exsudativ (cu conținut de proteine peste 3 g%): TBC, neoplasm, post-rontgenterapie; - exudat purulent: bacteriană, TBC, fungică; - lăptos: chilopericard; - colesterol: mixedem. Forme etiologice de pericardită acută exudativă Numeroase afecțiuni pot sta la baza pericarditei acute. Unele particularități semiologice, unele circumstanțe de apariție, unele caractere evolutive pot să se înscrie în favoarea uneia sau alteia dintre astfel de cauze. Totuși, cel mai adesea, examenele de laborator sunt cele care permit determinarea etiologiei. Cele mai importante forme etiologice de pericardită acută
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
incidenței lor ridicate și problemelor complexe de diagnostic și tratament. Afectarea arterelor periferice se produce în peste 90% din cazuri în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală până la nivelul emergenței arterelor renale, precum și arterele viscerale mari) care prezintă o semiologie aparte [1, 2, 11, 12, 17
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
ischemie arterială periferică, locul și natura obstacolului vascular ca și existența altor determinări aterosclerotice frecvent întâlnite la acești pacienți: cerebrale, coronariene și viscerale. Examenul clinic se efectuează obligatoriu apreciind modificarea observată la un membru, comparativ cu celălalt membru. Diagnosticul clinic semiologic urmărește trei aspecte importante: 1. inspecția: atitudinea, fizionomia, constituția, starea de nutriție, aspectul extremității; 2. palparea: modificările locale ale temperaturii cutanate, modificările pulsului arterial, teste clinice, tumori pulsatile, vasculare, teleangiectazii, tulburări de sensibilitate la palparea tegumentelor; 3. auscultația arterelor: existența
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
limbile artificiale (construite) "care își formulează explicit convențiile prin care sunt introduse expresiile" (sistemele de semne folosite în diferite științe, în electronică, în informatică). Semnificațiile conceptului semiotic de "icon" sunt identificabile la Ch. Pierce în structura interioară a sistemului său semiologic: "Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă doar în virtutea însușirilor proprii..." (Pierce, 1990: 277). Semnul iconic dobândește această calitate în condițiile în care reprezintă, în general, obiectul, "prin similaritatea sa..." (Ch. Pierce, 1990
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
terminologice, prin adăugarea de trăsături conceptuale, în terminologia engleză, panromanică: canal alveolar, canal deferent, canal ionic, canal tarsian etc. Metafora specializată are referință generală asupra a trei niveluri care se condiționează reciproc: nivelul gnoseologic (al teoriei cunoașterii); nivelul conceptual; nivelul semiologic (caracter de cod și informație). În știință, metafora specializată (conceptual și terminologic) implică operații eterogene structural/ metodologic, dintre care "formarea conceptelor, definirea termenilor, explicarea modelelor" (D. Rovența-Frumușani, 1994: 75) al căror rol este bine definit în fixarea referinței și a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
apoi multiplele cercetări clinice și morfologice asupra cazurilor descrise ca scleroză în insule sau pete. În 1849 FREDERICS a fost primul care a pus diagnosticul „intra vitam“ de scleroză în focar. În 1856 GOLDSCHMIDT și VALENTINIER au descris primii tabloul semiologic al SM și au arătat că boala este de durată, atingând în special vârstele tinere. O serie de cercetători ca ROKITANSKY (1857), RINDFISCH (1863) descriu diferitele modificări histomorfologice din focarele insulare, apărute în sistemul nervos central al bolnavilor cu SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
era profund preocupat de semiotică, de studiul semnelor și al sistemelor de semnificație. Respingînd pe de o parte formalismul și obiectivismul unei importante părți a semiologiei, el și-a menținut viziunea reducînd totul la o lume de semne. Această viziune semiologică comună, vulgară chiar, este cea care dă formă Americii; autorul susține că America este "o uriașă hologramă în care informația privitoare la întreg este conținută în fiecare din elementele componente". Ca urmare a acestui principiu, Baudrillard face fără să ezite
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
caracterizată de "deșerturi golite de sens", iar călătoria sa prin America produce "o abia perceptibilă evaporare a sensului". "America" este, așadar, alegoria unei țări care pentru el este un pur joc al semnelor, golite de sens, scop sau valoare. Reducția semiologică operată de Baudrillard în care America este redusă la un deșert, la un spațiu pustiu, la lipsă de sens, la eveniment prezentat pur și simplu; aceasta este parțial rezultatul opțiunii sale metodologice de a favoriza viteza și acțiunea de a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de acești termeni, ca atare reflecțiile sale sînt doar remarci care trădează o imaginație apocaliptică latentă, care însă nu este niciodată pe deplin eliberată. Într-un anume sens, cartea America a lui Baudrillard reprezintă un elan nebunesc al imaginației sale semiologice scăpate de sub control. Turistul francez reduce totul la semne, nereușind însă să vadă suportul lor material, efectele, structura socială în care sînt cuprinse aceste semne sau istoria producătoare de semne și de structură. Reducțiile sale semiologice sînt cu precădere vizibile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nebunesc al imaginației sale semiologice scăpate de sub control. Turistul francez reduce totul la semne, nereușind însă să vadă suportul lor material, efectele, structura socială în care sînt cuprinse aceste semne sau istoria producătoare de semne și de structură. Reducțiile sale semiologice sînt cu precădere vizibile în capitolul său Utopia Achieved (Utopia devenită realitate) în care sînt puse în contrast America și Europa și alte părți ale lumii. Pentru autorul francez, Statele Unite reprezintă "forma originală a modernității", lipsită de tradiții și istorie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care a abandonat-o în favoarea explorării "deșertului realității" din America și din alte zone marcate de dispariția sensului, a individului, a istoriei, a politicii și, în final, a realității. Este nevoie de o teorie socială mai largă, opusă reducționismului imaginarului semiologic, o teorie care să folosească mai multe perspective, care să combine economia politică, sociologia, cultura, filosofia, politicile radicale de fapt, chiar amestecul de elemente cyberpunk și de teorie postmodernă preluată de la Faucault, Deleuze și Guattari, Jameson și alții. Prin contrast
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
multe perspective, care să combine economia politică, sociologia, cultura, filosofia, politicile radicale de fapt, chiar amestecul de elemente cyberpunk și de teorie postmodernă preluată de la Faucault, Deleuze și Guattari, Jameson și alții. Prin contrast, Baudrillard a recurs la un reducționism semiologic unidimensional pentru a valida fetișismul care reduce complexitatea Americii și a lumii contemporane la cîteva semne alese de el și care, în general, semnifică pentru el sfîrșitul lumii și domnia lipsei de sens și a vidului. Deșert acum și pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
susținînd apoi că, în fapt, eu nu întreprind o asemenea interpretare (vezi Gane, 1991a: 178 ff). Eu am întreprins totuși o lectură a respectivului volum, care este simptomatic pentru fetișismul semnelor manifestat de Baudrillard, ca o proiecție a imaginarului său semiologic asupra obiectului America. Gane este, așadar, lectorul limitat care îmi interpretează cu totul eronat interpretarea, distorsionîndu-mi critica, oferindu-și apoi propria sa "interpretare" încîlcită care reflectă stilul lui Baudrillard în mod fatal sau poetic (p. 182). Gane, mereu evaziv, îl
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
între 1920 și 1948, au funcționat două clinici medicale și o clinică terapeutică. Titularii acestor clinici, profesorii C. Bacaloglu, Gh. Tudoranu și Ion Enescu, au creat, în acest cadru organizatoric, o importantă școală de medicină internă. Din 1943, Clinica medicală semiologică a revenit eminentului profesor C. C. Dimitriu, care, până în 1953, a desfășurat o activitate remarcabilă, în special, pe plan didactic și ca autor de tratate și monografii de referință. Clinica de pediatrie a fost condusă de Șt. Gracoski, între 1920 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care, prin definiție, cere o înaltă înțelepciune și clară pricepere antropologică. C.C. Dumitriu rămîne, astfel, pentru multe serii de medici ieșeni, un neuitat inițiator în elementele esențiale ale medicinii. El este, totodată, unul dintre iluștrii interniști, creator de școală medicală semiologică. * C.C. Dumitriu absolvise medicina la București. A fost un distins reprezentant al marilor clinici de medicală din capitală, remarcându-se, de asemenea, ca medic militar în primul război mondial. În 1943 a ocupat, prin concurs, catedra de Semiologie medicală la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de semiologie, polarizând în jurul său o promoție de somități medicale ieșene, printre care viitorul prof. C. Strat, doctorii G. Rusu, I. Lungu, Fl. Ilarion și alții care au continuat opera lui. A fost un excelent vorbitor, cu o neuitată logică semiologică, un valoros diagnostician. În perioada ieșeană, a publicat un număr mare de lucrări; în special manualele didactice și tratatele lui C. Dumitriu au avut un rol foarte mare și o circulație intensă în lumea medicală, atât în centrul medical ieșean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și la Clinica terapeutică, Facultatea de Medicină Iași (1930-1932). A fost promovat șef de lucrări (1932-1934) la aceeași clinică; conferențiar (1934-1942) la disciplina “ Dietetică și tratamentul bolilor de nutriție” de la Facultatea de Medicină Iași; profesor suplinitor (1942-1943) la Clinica medicală semiologică a Facultății de Medicină și profesor titular (1943-1952) de Farmacologie la aceeași facultate. A fost șeful Catedrei de Farmacologie a Facultății de Medicină Iași (1943-1952). În paralel cu activitatea didactică a obținut gradele medicale: extern (1925-1926), prin concurs, la Spitalul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
nu-ți oferă o fotografie bună. Se stabilesc numai niște criterii, mai ales statistice. Dar viața este altceva decât statistică. Nimeni nu este doar un "caz", pentru că personalitatea, structura, nu se manifestă prin scheme cazuistice. Personalitatea este altceva, dincolo de faptul semiologic. Personalitatea se exprimă și prin "povestire"; oricât de inadecvată pare această formulă, ea exprimă adevărata față a psihiatriei. Citesc unele constatări stupefiante, efectuate de clinicieni în moderne clinici contemporane: un medic conversează cu bolnavul șase minute în 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bazat pe interpretarea greșită a unui eveniment real". Pacientul se consideră adesea "înzestrat cu o abilitate deosebită, unică". În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru a ilustra o anumită confuzie semiologică, se semnalează și "schizofrenia paranoidă", identificată prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fiecărui individ (atât în credințele vechilor greci, cât și la umanitatea creștină). Mitologia este înțeleasă ea însăși drept o suprastructură simbolică a unei suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga literatura patristică, hagiografiile, cărțile de înțelepciune etc., cel care îi definește coordonatele de bază este totuși mitul creștin, prin nucleele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai curând relația unor noțiuni specifice, dar învecinate semantic, cu referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între realitate, spiritual și imaginarul colectiv, unite de sarcina organizării politice a comunității și de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viață și nevoia de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
una efectivă separă totodată lingvistica sa de lingvistica unor comparatiști cum sunt Franz Bopp și August Schleicher și, în general, de lingvistica istorică. Saussure fundează arbitrariul semnului lingvistic pe un principiu cu totul altul decât acela al convenției, pe principiul semiologic al caracterului pur diferențiator al semnului în planurile semnificantului și semnificatului, principiu ce rezultă din rolul său exclusiv în comunicare. Comunicarea este fixată ca funcție primă a limbajului și încetează să fie considerată ca rezultatul deturnării limbajului spre scopuri care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]