440 matches
-
enunțător (sau emițător) a tuturor mijloacelor pentru a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza: ca un act cognitiv (cînd este un proces semiotic ce constă în realizarea unui act credibil, producînd o fundamentare ontologică) și ca un fapt perlocutoriu (cînd provoacă o acțiune și se apropie de manipulare). De aceea, a n a l i z a d i s c u r
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existența referentului, deoarece unele semne se pot raporta la referenți precum inorogul sau zmeul, fără ca existența acestora să fie autentică. Problema principală în legătură cu referentul este aceea a posibilității lui de a exista în afara limbii, adică într-o lume exterioară universului semiotic. Potrivit teoriei lingviștilor americani E. Sapir și B. L. Whorf, nu există însă posibilitatea de a disocia între reprezentarea lumii și sistemul lingvistic, astfel încît lumea nu este receptată decît prin prisma limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
registrul este intonația sau nivelul melodic (mijlociu) cu care se rostește un enunț (sau o frază). În lingvistică, termenul registru este uneori considerat un sinonim al lui nivel, cu acestă valoare avînd însă adesea conotații sociale ce țin de sistemul semiotic, căci vizează o variantă a limbii selectată de vorbitor în funcție de situația de comunicare sau de statutul lui social. De aceea, în sociolingvistică, termenul acesta desemnează o varietate izolabilă a unei limbi, care este folosită în anumite condiții sociale, deși, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i din perspectivă semantică și logică poate omologa valabilitatea concluziei. V. argumentare, discurs, inferență, paralogism, raționament. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO SIMBOL. Cu definiții sensibil diferențiate de la un sistem semiotic la altul, termenul simbol rămîne, în principiu, cu un conținut apropiat celui atribuit de Ferdinand de Saussure: este un semn motivat, deoarece are o anumită legătură naturală între semnificat și semnificant. De aceea, simbolul se opune semnului arbitrar, care este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textuale care se oglindesc în totalitatea elementelor specific lingvistice (fonologice, morfologice), relațiile dintre unitățile textuale și produsul complex al conținutului lor semantic. Dacă textul se circumscrie limbii, se poate admite, după opinia lui H. Plett, că, din punct de vedere semiotic, textul este un supra-semn (macro-semn la E. Coșeriu) lingvistic, bazat pe convenție socială și pe arbitrarietate manifestată prin semnificanți, semnificații și referenți diferiți, o unitate funcțională de tip comunicativ. În viziune poststucturalistă, problematica definirii textului se extinde prin antrenarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evoluția științelor limbii în secolul al XX-lea. Lucrări de referință: Collected Papers, Harvard University Press, Cambridge, 1931-1935, vol. 1-6, 1931-1935 (Charles Hartshorne, Paul Weiss, eds.); vol. 7-8, 1958 (Arthur W. Burks, ed.); Pieirce, C. S., Welby-Gregory, Victoria (Lady Welby), Semiotic and Significs. The Correspondence between C. S. Peirce and Victoria Lady Welby, (ed. Charles S. Hardwick, James Cook), Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis, IN, 1977. Chaïm PERELMAN (1912-1984), specialist în drept, logică și morală, profesor la Universitatea din Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
permite cunoașterea sau recunoașterea unui lucru. Semnul exprimă o idee sau un sentiment, dar pentru a fi inteligibil presupune o înțelegere tacită sau explicită între indivizi. Receptorul semnelor are nevoie pentru a și le putea asuma, atât de un cod semiotic identic sau apropiat cu cel al emitentului cât și de o expresie perceptibilă a lor (limbaj verbal, nonverbal etc). Acum la începutul secolului al-XXI-lea suntem martorii apariției unui nou tip de om de știință, cel din domeniul comunicărilor nonverbale. După
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
moralei, mecanismelor constatate ale mișcării universale a naturii (soarele, ploaia, plantele, oamenii)”. 4.1 Analiza structurală a nivelurilor semiotice ale discursului mitico-ritualic 4.1.1 Niveluri semiotice ale discursului mitico-ritualic Geneza discursului cosmogonic se desfășoară sub semnul relației dintre sistemul semiotic al ritului și cel al mitului. Această relație rafinează simbolic dialectica dintre limbajul nonverbal și cel verbal, pe de altă parte. Studiul limbajului din perspectiva genezei sale este, esențial pentru înțelegerea formelor de comunicare culturală (mitico-ritualice, în primul rând). Dacă
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de orchestricos intrau în educația grecilor. Versul, dansul și muzica au reintrat, în cadrul spectacolului antic (al tragediei în speță), limbajul sincretic al mitului de odinioară, având ca scop unic generarea extazului: sentimentul comunicării cu zeii, cu ierarhiile invizibile, superioare. Procesul semiotic al comunicării mitice angajează cu necesitate doi poli umani: emitentul/transmițătorul și receptorul/destinatarul mesajului mitic. Calitatea relației dintre aceștia se modifică în raport cu contextul comunicării, respectiv cu etapa social-culturală în care ea se desfășoară. Vom deosebi, astfel, două etape fundamentale
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
interpretare proprie a semnelor. Acest punct teoretic ține tot de orientarea meta-narativă a textului, deoarece povestirea în sine ne arată că rolurile nu sînt bine stabilite. Observăm cum incapacitatea inițială de a recepționa un mesaj este transformată într-un comportament semiotic adecvat care include, pe lîngă informația cerută, un surplus, un mesaj subtil și comic, o perspectivă asupra barierelor dintre femei și bărbați și un semn al redobîndirii încrederii în sine; în textul olandez original, rezidentul este, în mod clar, bărbat
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceste analize ale problemei conținute aici. Articolul lui Hamon (1977) din care am preluat mult în acest capitol se ocupă de personaje. În articolul său, Hamon tratează cele mai importante aspecte legate de personaj și le plasează într-un cadru semiotic. Volumul său publicat ulterior (1983) se bazează pe același model. Clasificarea personajelor pe care el o operează între semnificat și semnificant o consider problematică. Booth discută pe marginea naratorului necreditabil (1961). Un binecunoscut studiu asupra spațiului, avînd orientări filosofice și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
intre pe cele mai bune mâini. Este vorba de autoarea versiunii românești, Ștefania Mincu, a cărei înaltă știință de carte, română și italiană, a reușit să egaleze un stilist și un regizor cu o mie de tehnici, într-un spectacol semiotic ce bate istoria, prin autenticitate și actualitate. Frazarea epică e aceeași ca în original, fosforescentă, ironia subterană, aceeași, comportamentul stilistic duplicitar, livresc și epic învăluitor, același. Ca să nu mai vorbim de primele 12 pagini, când "Baudolino inizia a scrivere", într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ș.a. După 1994 devine colaborator al mai multor reviste și membru al unor organizații științifice din SUA. Ceremonia textului cuprinde patru studii ample despre opera lui G. Bacovia, B. Fundoianu, Emil Botta și Nichita Stănescu, în care analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
din cursul lui Saussure. Acest curs unește rigoarea metodologică, analiza minuțioasă și precisa a faptelor cu o viziune nouă asupra limbii. Conține o teorie a semnului lingvistic care n-a fost depășită, dezvăluie consecințele dublei naturi a limbii ca sistem semiotic („limba”) și ca instituție socială („limbaj”). F. de Saussure a creat o teorie a limbii organizată într-un sistem coerent, apropiată ca rigoare a demonstrației de metodele științelor exacte; cursul său propune „o nouă interpretare a limbii, mai cuprinzătoare și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui conținut în două expresii semnificante diferite și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu vizează semnificantul, ci mu tarea operei din zona istoriei factuale și a unui auditoriu precis în orizontul în care ea capătă viață: „Gedenken
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și în gândirea lui Roland Barthes despre narațiunea ca edificiu al ficțiunii geometrice . Acest sistem de gândire geometrizant apare în naratologia clasică în discuțiile despre nivele și înglobări, în concepția lui Vladimir Propp despre sferele de acțiune și în careul semiotic al lui Greimas unde geometria și inteligibilitatea textului sunt inseparabile, unde tema geometrică este țesută, așa cum anticipează Henry James , cu imaginări ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ca media de comunicare la distanță, media imaginii în mișcare sau media mai vechi versus media mai noi, ca jocurile video, e-mailul, chatul sau Internetul . Utilizarea culturală este o dimensiune a medialității care nu poate fi anticipată exact la nivelul semiotic sau tehnologic pentru că unele modalități de diseminare a informațiilor sunt considerate media distincte din punct de vedere cultural, în ciuda lipsei lor de identitate semiotică sau tehnologică. Ziarele de pildă, utilizează aceleași canale semiotice și de tehnologie a imprimării ca și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
rigoare științifică și vocabularul ei a fost invadat de o serie de împrumuturi terminologice. Din gramatica tradițională naratologia a preluat substantivele, adjectivele și verbele, din gramatica transformațională structura de adâncime, structura de suprafață și transformările, din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de semn, printre multe altele. Ryan se ocupă în acest studiu de rolul diagramelor în analiza unor structuri narative, considerate suporturi vizuale ale naratologiei clasice la Claude LĂvi-Strauss în dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ale discursului verbal și că verbalizarea nu constituie singurul mod de semnificare, ci este doar un tip de semn printre altele, picturale, cinematografice, pantomimice, muzicale, digitale sau multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
îl reprezintă, așadar, planul sensului: "Problema fundamentală a unei "lingvistici a sensului" este următoarea: "Cum ia naștere 'sensul' și cum este acesta înțeles?""266 Sensul reprezintă conținutul propriu al textului, care se individualizează de celelalte planuri printr-un dublu raport semiotic: "Semnele lingvistice care constituie textul semnifică și desemnează mai întâi ceva ce noi înțelegem, în calitate de cunoscători chiar ai acestor semne și ai regulilor utilizării lor; acesta este primul raport semiotic. Teoretic, este posibil să pricepem totul la primul nivel semiotic
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care se individualizează de celelalte planuri printr-un dublu raport semiotic: "Semnele lingvistice care constituie textul semnifică și desemnează mai întâi ceva ce noi înțelegem, în calitate de cunoscători chiar ai acestor semne și ai regulilor utilizării lor; acesta este primul raport semiotic. Teoretic, este posibil să pricepem totul la primul nivel semiotic, fără a mai înțelege nici cel mai mic lucru la cel de-al doilea raport semiotic. Altfel spus: Este posibil să putem repovesti foarte precis Metamorfoza lui Kafka, să o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
semiotic: "Semnele lingvistice care constituie textul semnifică și desemnează mai întâi ceva ce noi înțelegem, în calitate de cunoscători chiar ai acestor semne și ai regulilor utilizării lor; acesta este primul raport semiotic. Teoretic, este posibil să pricepem totul la primul nivel semiotic, fără a mai înțelege nici cel mai mic lucru la cel de-al doilea raport semiotic. Altfel spus: Este posibil să putem repovesti foarte precis Metamorfoza lui Kafka, să o putem chiar reproduce pe de rost, fără a fi în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cunoscători chiar ai acestor semne și ai regulilor utilizării lor; acesta este primul raport semiotic. Teoretic, este posibil să pricepem totul la primul nivel semiotic, fără a mai înțelege nici cel mai mic lucru la cel de-al doilea raport semiotic. Altfel spus: Este posibil să putem repovesti foarte precis Metamorfoza lui Kafka, să o putem chiar reproduce pe de rost, fără a fi în stare să spunem un cuvânt despre ceea ce această metamorfoză are de 'spus', la rândul ei, despre
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]