249 matches
-
spirituală, nu este cunoașterea ca atare (nici măcar a cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu și Adam se instituie cea dintîi semioză ca urmare a posibilității lor de a comunica, germenii unei prime de înșelăciune nu vor întîrzia să apară. În CE ANUME constau acești germeni? Pe de o parte, formularea interdicției de a se înfrupta din fructul cunoașterii binelui și răului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Înșelătorul înșelat Găsim, în această sintagmă, esența răspunsului explicit formulat la întrebarea: CUI VA SERVI, în cele din urmă, exteriorizarea Creatorului în creatura sa? Într-o atare ipostază, în care Dumnezeu se plasează (deliberat) în afara scenariului conceput de el însuși, semioza care marchează axa înșelător-înșelat devine circulară, angajînd un singur actor: Adam, omul înșelător care cade în plasa propriei sale înșelăciuni, înșelîndu-se de unul singur. O învățătură arhetipală pare a se desprinde din această experiență: cel care minte, se minte. Așadar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care va avea de pierdut în urma înșelăciunii primordiale va fi Adam, Dumnezeu neputînd fi făcut direct responsabil pentru greșeala acestuia și implicit pentru consecințele ei. Cu alte cuvinte, axa Dumnezeu-Adam nu mai poate fi considerată ca o axă reală pentru semioza de tip înșelător-înșelat, deoarece omul va fi pînă la urmă actorul care joacă un dublu rol: acela al înșelătorului care se înșală pe sine. Dar, această subtilă cunoaștere nu-i era hărăzită omului încă imatur, lipsit de luciditate deplină, nepregătit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale judecății umane. 1.3. GREȘEALA PROTOPĂRINȚILOR, MOTIV AL "CĂDERII ÎN MINCIUNĂ" A urmări situația de "comunicare edenică" din pespectiva modelului interogativ propus de sociologia comunicării a devenit deja un exercițiu de rutină. Să-l activăm, așadar, în contextul unei semioze edenice complicate de apariția unor noi personaje biblice și implicit de apariția primelor "relații sociale". 1.3.1. Actori ai scenariului edenic Dintotdeauna, lumea a fost o scenă, iar oamenii au fost actorii, cum fără să greșească a intuit Shakespeare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintale" (reservatio mentalis) [Bertholet, 1995: 81,395]: ""Nu avem voie să mințim, putem însă să înșelăm". Fiindcă, precizează ei, păcăleala este un păcat ușor, în vreme ce minciuna este un păcat de moarte" [Kovalewski, 1996:147]. Ne confruntăm, așadar, încă din stadiul semiozei primordiale cu diferite forme și grade ale păcatului și implicit ale minciunii. 1.3.2. Îndoiala, germene al minciunii Dialogul șarpelui (ca întruchipare mincinoasă a "răului mincinos") cu femeia (ca întruchipare a ființei slabe, inocente, sincere și, prin aceasta, predispusă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acredita cîndva, fără nici un fel de dubiu, o atare supoziție. Timpurile viitoare trebuie să o afle. 2.2. CONCLUZII PREFIGURATOARE Ca să conchidem: instaurarea răului și implicit a minciunii în lume s-a realizat în două etape, descrise de tot atîtea semioze esențiale. Astfel: • Semioza edenică descrie etapa manifestării omului la nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici un fel de dubiu, o atare supoziție. Timpurile viitoare trebuie să o afle. 2.2. CONCLUZII PREFIGURATOARE Ca să conchidem: instaurarea răului și implicit a minciunii în lume s-a realizat în două etape, descrise de tot atîtea semioze esențiale. Astfel: • Semioza edenică descrie etapa manifestării omului la nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci, așa cum spune Sfîntul Ioan Damaschin: "Dumnezeu l-a făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun fără de păcat nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți am fost recapitulați în păcatul lui Adam și participăm la trupul morții lui fără să vrem, după cum toți am fost recapitulați în mîntuirea săvîrșită
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
negativității" (în forma minciunii inclusiv) nu poate și nu trebuie a fi ignorat. Tocmai această rațiune ne-a stimulat, de fapt, să deschidem prefața lucrării lui J. A. Barnes cu o greu de încheiat hermeneutică / semiotică a minciunii originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1. MINCINOSUL, OM AL TUTUROR TIMPURILOR O expresie generalizată a condiției "păcătoase" a ființei umane o reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exercițiul mai sus sintetizat: urmărind "funcțiile disfuncționale" ale limbajului verbal am dat implicit seama de corelația care există între aceste funcții și elementele structurale (cine, ce, cum... ?) care definesc hexada semiotică a "comunicării mincinoase"25. Cunoscînd natura structural-funcțională a acestei semioze, putem înțelege de ce actul "căderii" este de fapt responsabil pentru confruntarea omului cu mult vehiculatul "paradox al mincinosului"26; căci, dacă prin "gena adamică" omului îi este hărăzit să înșele, ce face el de fapt atunci cînd crede că spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tipurilor de minciuni și a modului în care ele acționează. Sintetic descrisă, taxonomia semnelor minciunii care se desprinde din metodologia propusă de noi în cele de pînă acum ar presupune luarea în considerare, în calitate de criterii, a tuturor parametrilor și funcțiilor semiozei 28 așa cum rezultă acestea din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
SCOP și CU CE CONSECINȚE?), definind: intențiile (in)conștiente care stimulează actul mincinos (minciuna ca necesitate și ca joc); efectele actului mincinos la nivel individual sau/și social; modalitățile de descoperire a minciunii. Cercetarea teoretico-empirică a tuturor elementelor structurale ale semiozei mai sus menționate, pe de o parte, descrierea relațiilor funcționale pe care aceste elemente le activează (construind pentru fiecare ansamblu de elemente cîte o "matrice generativ-relațională"), pe de altă parte, definește cadrul conceptual pe care o teorie complexă a minciunii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un prețios "limbaj-obiect" pentru "metalimbajul" conturat de propriul nostru studiu introductiv; • urmărirea subiectului supus cercetării dintr-o dublă perspectivă: pe "verticala diacronică" a constituirii sale, pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în măsură abordeze problematica minciunii într-o manieră inedită, mai cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îngăduim în acest sens: considerăm că prin combinarea metodologiei semiotice deja conturate cu metoda "monografiei polare", pe care am dezvoltat-o într-un alt context presupunînd punerea "față în față" a ideal-tipului pozitiv (stimulator) și a ideal-tipului negativ (inhibitor) de semioză ("mincinoasă") [Stănciulescu, 1994:170-176] ar permite elaborarea unor strategii practice, eficiente, de "vindecare" treptată a omului de minciună. Faptul că o atare posibilitate există constituie un suport pentru speranța că "cercul care stă să se deschidă" în fața unui al treilea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată mai curând de construirea textului și de contradicțiile semiozei). Studiul lui C.-P. sugerează căi de depășire a acestei fracturi reducționiste și frustrante, prin integrarea interpretării de text într-un context socio-cultural și ideologic cuprinzător, angajând strategii auctoriale și de lectură diverse. Astfel redefinită, hermeneutica devine echivalentul unei experiențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
articole / 108 3.3.2. Redactor la Curierul de Iași / 110 3.3.3. Marea tribună: Timpul / 113 3.3.4. Articolele din România liberă și Fântâna Blanduziei / 119 3.4. Modernitatea publicisticii eminesciene în presa vremii / 120 Capitolul 4. Semioza limbajului politic eminescian / 129 4.1. Semioza delimitări conceptuale / 129 4.2. Modele de analiză situațională / 131 4.3. Parametrii analizei hexadice a limbajului politic eminescian / 134 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului / 137 4.3.2. Orizonturi ale receptării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Curierul de Iași / 110 3.3.3. Marea tribună: Timpul / 113 3.3.4. Articolele din România liberă și Fântâna Blanduziei / 119 3.4. Modernitatea publicisticii eminesciene în presa vremii / 120 Capitolul 4. Semioza limbajului politic eminescian / 129 4.1. Semioza delimitări conceptuale / 129 4.2. Modele de analiză situațională / 131 4.3. Parametrii analizei hexadice a limbajului politic eminescian / 134 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului / 137 4.3.2. Orizonturi ale receptării / 139 4.3.3. Direcții tematice / 146
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și cu caracteristicile direct perceptibile ale discursului jurnalistului, și, prealabil analizei semiotice directe, identifică patru etape de activitate. Odată degroșat obiectul cercetării, partea a doua a lucrării utilizează instrumentarul metodologic propriu-zis, al științelor comunicării și al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice publicisticii eminesciene. Astfel, analiza semiozei publicisticii eminesciene utilizează modelul hexadic situațional; analiza semiotică a limbajului politic eminescian are în vedere caracterizarea lui sintactică frastică și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prealabil analizei semiotice directe, identifică patru etape de activitate. Odată degroșat obiectul cercetării, partea a doua a lucrării utilizează instrumentarul metodologic propriu-zis, al științelor comunicării și al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice publicisticii eminesciene. Astfel, analiza semiozei publicisticii eminesciene utilizează modelul hexadic situațional; analiza semiotică a limbajului politic eminescian are în vedere caracterizarea lui sintactică frastică și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea contrastivă a limbajului politic publicistic, cultivat de presa celei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teoretice, delimitări conceptuale și ipoteze, la dezvoltarea unei semiotici aplicate, adică de la general de la definirea și caracterizarea limbajului politic în general și de la taxonomia manifestărilor discursive din spațiul politic, la particular la descrierea limbajului politic eminescian și la caracterizarea parametrilor semiozei eminesciene. Aceeași ținută și atitudine academică o regăsim în întinsa bibliografie, adecvată temei și demersului analitic, bine organizată, și în foarte buna și plina de acuratețe utilizare a aparatului critic. De puține ori am fost atât de convins că publicarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ediția Perpessicius la care se adaugă o serie de articole din alte publicații ale vremii. Orizontul integrator al cercetării este conferit de perspectiva semiotică care vizează descrierea sintactică, semantică și pragmatică a limbajului politic cultivat de jurnalist și caracterizarea parametrilor semiozei publicisticii eminesciene. Știință integratoare, semiotica favorizează recursul la inventarul metodologic al altor discipline: lingvistică, sociologie, psihologie, semantică, pragmatică etc. Analiza semiotică se sprijină pe rezultatele obținute în urma procesării corpusului cu instrumente informatice (softul Discourse Analysis Tool). Chiar dacă ponderea pe care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de reprezentare simbolică a relațiilor și actelor din domeniul politic. Cadrul teoretico-metodologic al analizei este oferit de triada semiotică a lui Charles Morris, cu cele trei dimensiuni ale sale (sintaxă, semantică și pragmatică), de specificul analizei situaționale a procesului de semioză și de teoriile discursului din domeniul lingvisticii computaționale. Fără a urmări elaborarea unor judecăți de valoare în legătură cu gândirea politică eminesciană sau operarea unor ierarhizări între creația literară și cea publicistică, lucrarea are ca scop caracterizarea semiotică a limbajului politic cultivat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]