461 matches
-
retorică, s-a manifestat decisiv în timp în favoarea configurării noțiunii de imaginar. Substanța ei s-a decantat pe corpusul lingvistic oferit de familiile de cuvinte din cele două limbi europene antice (greacă veche și latină) și a devenit o unitate semnificantă atât de complexă, încât, în studiile contemporane de specialitate, imaginarul este definit drept o ordine simbolică, ce trimite la ordinea realităților − simbolizantul său global (Dubois 35). În cadrul analizei dedicate lui, majoritatea termenilor din familiile de cuvinte discutate au o relevanță
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
etc. este motivat intern prin asemănarea în plan ontologic (reflectată în planul conștiinței) dintre lac - realitate geografică, și lac - luciul folosit în cosmetică/ în industria chimică. b. Motivarea externă se bazează pe dezvoltarea unei relații între obiectul semnificat și forma semnificantă, înafara sistemului lingvistic. Motivarea metasemică este unul dintre tipurile de motivare externă care se manifestă în cazul modificărilor de sens. Sensul primar al unui cuvânt din limba comună și/ sau dintr-un limbaj specializat poate dobândi numeroase sensuri secundare, derivate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
din limbile-țintă Studiind dintr-o perspectivă contrastivă metafora de Internet, observăm câteva aspecte. Fiecare serie de metafore are un trunchi conceptual comun. Se formează - cu excepțiile necesare - în limba engleză, de la un semnificant aparținând limbii comune - pe care îl numim semnificant 1 (LC), spre a crea un temen specializat (în domeniul Informaticii) pe care îl numim semnificant 2 (LS). Relația dintre semnificant 1 și semnificant 2, dar mai ales sensurile date de semnificant 1 sunt deosebit de complexe și revendică o dublă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metafore are un trunchi conceptual comun. Se formează - cu excepțiile necesare - în limba engleză, de la un semnificant aparținând limbii comune - pe care îl numim semnificant 1 (LC), spre a crea un temen specializat (în domeniul Informaticii) pe care îl numim semnificant 2 (LS). Relația dintre semnificant 1 și semnificant 2, dar mai ales sensurile date de semnificant 1 sunt deosebit de complexe și revendică o dublă abordare: pe axa orizontală a limbajului specializat și/sau standardizat (axă ce cuprinde limba-sursă +limbile-țintă), o
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în limbajele din sfera sociologiei (biosociologie, burghezie, câmp ideologic, comunism, socialism, dictatura proletariatului, existență, lume, psihologie, știință politică, țărănime etc.), a antropologiei (antropologie politică, antropologie socială și culturală), psihologiei (atenție, atitudine, emoție, empatie, pedagogie socială), lingvisticii (propoziție, semn, semnal, semnificat, semnificant, semiotică, vorbire), semanticii (semantică, sens), științelor naturale (ecologie, ecosistem) etc. VII.6. Metafore interdisciplinare în limbajul economic; scenarii cognitive Interdisciplinaritatea este unitatea întregii cunoașteri științifice, sub aspect epistemologic. Pentru Maria Theresa Cabré (M.T. Cabré, 1998) terminologia s-a impus ca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Ferdinand de Saussure, în 1916. Această teză este, de altfel, legată, în istoria lingvisticii, de ideea că limba are o organizare internă de sistem. F. de Saussure a conceput semnul lingvistic (= cuvîntul) ca unitatea dintre semnificat (conceptul unui obiect) și semnificant (imaginea acustică a formei cuvîntului), adică într-o manieră mentalistă care nu are în vedere referentul (obiectul denumit) și forma cuvîntului, adică aspectele fizice. Ca atare, arbitrarul se află, în viziunea sa, în relația dintre semnificat și semnificant, fiindcă lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a persoanei, a timpului etc., este în centrul lucrărilor despre percepție și reprezentare care vizează producerea sensului. Cîmpul lexical întrunește unitățile lexicale ce corespund unui cîmp noțional, astfel încît aceste unități au, sub aspectul semnificatului, aceeași dominantă semantică. Prin potențialul semnificant din limbă și prin efectele de sens din discurs, cîmpurile lexicale sînt fundamentul izotopiilor, iar, în plan diacronic, analiza cîmpurilor lexicale (precum cele ale înrudirii, ale muncilor agricole etc.) permit surprinderea, prin amprenta lor în limbă, a evoluției moravurilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui M. A. K. Halliday, se poate determina un cîmp al discursului aplicabil varietății sociolingvistice realizate de termenii diferitelor specialități, încît terminologia unui limbaj de specialitate constituie cîmpul dicursului realizabil în acest limbaj. Cîmpul semantic este aria acoperită de potențialitățile semnificante ale unei unități lexicale în limbă, dar acest concept nu este ferit de o serie de confuzii și de nesiguranță. De vreme ce cuvintele nu au o semnificație pozitivă, ci doar o valoare de diferențiere care rezultă din relațiile cu alte elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este nici semnificant, nici semnificat. Astfel, unitățile semantice minimale sînt numite figuri ale conținutului. După Gérard Genette, figură este devierea între semn și sens, spațiul interior al limbajului; noțiunea de "deviere" este înțeleasă ca spațiul semantic între figurat și propriu. În pragmatică, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și grafeme. În cazul sistemelor de scriere cu ideograme, una dintre problemele principale este conversiunea simbolurilor (care atestă un raport mimetic între reprezentarea grafică și referent) în semn (care este lipsit de raport mimetic.). Praxematica, avînd în obiectiv materialitatea textuală semnificantă, observă fenomenele care apar în relația dintre grafem și fonem, dintre grafem și referent, dintre grafem și vorbire etc. Totuși, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, problemele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bazată pe cunoașterea lumii, iar nu pe limbă; ca atare, în vreme ce doamna X și profesoara de engleză pot fi sinonime, identitatea referențială se bazează pe cunoașterea realității. P. Ricoeur a demonstrat, în 1985, că numai narațiunea permite atribuirea unui conținut semnificant individului sau grupului uman pe care îl desemnează un antroponim. În lipsa acestei intermedieri, caracterizarea oricărui subiect rămîne în neclaritatea unei antinomii între postularea unei permanențe abstracte și constatarea eterogenității stărilor succesive, căci întotdeauna într-o relatare nu are importanță numai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptor. DUCROT - TODOROV 1972; GREIMAS - COURTÈS 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități semnificante în interiorul unei semiotici sau traducerea unei unități semnificante dintr-o semiotică în alta. Pe principiile gramaticii generative, s-a construit o semantică ce ar avea ca sarcină stabilirea regulilor care să asigure interpretarea semantică a structurilor de adîncime de natură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC INTERPRETARE. În tradiția lingvistică instituită de concepția lui Ferdinand de Saussure, interpretarea este parafraza prin care se redă un conținut echivalent unei unități semnificante în interiorul unei semiotici sau traducerea unei unități semnificante dintr-o semiotică în alta. Pe principiile gramaticii generative, s-a construit o semantică ce ar avea ca sarcină stabilirea regulilor care să asigure interpretarea semantică a structurilor de adîncime de natură semantică. Se poate constata, desigur, aici o apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și atingînd un maxim, în discursul de cercetare sau specializat. Privită prin prisma clasificării semnelor pe criterii funcționale pentru stabilirea raportului dintre determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această realitate. Existența este un concept fundamental cuprinzând cu dificultate totalitatea determinărilor sale. Aperceptiv, existența este o fenomenalitate dinamică, primară, reprezentarea minimală mijlocită de simțuri. Realitatea nemijlocită a percepției intră Însă În starea conceptuală a existentei doar prin apariția limbajului semnificant care permite diferențierea și interpretarea precisă a obiectului existent. Doar conștiința face posibilă perceperea reflexivă a existenței și a formelor sale, prin raporturi de construcție și obiectivare a limbajului desemnând realitatea obiectivă. Orice ontologie, În științele naturii sau zona științelor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Chiru), alții o definesc din punct de vedere a informației primită prin activitatea de comunicare și utilizată cu un scop (Ruben) în timp ce ultimele definiții (Eco, Stănciulescu) presupun o situație semiotică (de comunicare), ce utilizează semnul ca dualitate a unui semnal semnificant și a unui conținut semnificat. Dintre multitudinea de definiții oferite de literatura de specialitate, optăm pentru cea pe care o îngăduie metodologia semiotică, potrivit căreia comunicarea verbală reprezintă o semioză care corelează relația dintre un emitent și un receptor în virtutea
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului interior (În vreme de război), pe de alta, prin jocul neexplicat al întâmplării, (Mircea Tomuș). În povestirile de inspirație folclorică (La Hanul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fundamental. Socializarea are loc prin intermediul limbajului, un proces care nu înseamnă doar învățarea de cuvinte, ci și cum să acționăm, ce înseamnă a minți, a amenința, a promite, tipul de contexte în care aceste acte de vorbire sunt adecvate sau semnificante, inclusiv ce înseamnă să formulezi ipoteze, să votezi sau să lansezi rachete. Folosirea limbii este parte a acțiunii. Testarea ipotezelor în știința pozitivă se sprijină pe asumpția că formulările vor fi ori adevărate, ori false. În situații de schimbare, categoriile
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
aluzive de la cumetrii și zicalele populare (Nașul vede Întâi miresei, Înaintea ginerelui trece nașul, O dată vede nașul finei) ridică problema controversată a inițierii finilor de către nași În vederea procreării. Faptul că, Încă din primul episod al evenimentului, pețirea, mărul este obiectul semnificant și atestator al legământului care se Încheie, rămâne grăitor. Scoate unul de sub suman o ploscă de rachiu, iar celălalt un măr și le pun pe masă mărul se deosebește mult de alte mere. În el sunt băgați de regulă, vro
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ideologia rămâne prezentă în sfera științelor care construiesc teorii asupra acestei realități. Recunoaștem însă în cazul ideologiei și o acută latură acțională, care se insinuează în câmpul praxisului politico-social: "Fenomenul ideologic apare în toată originalitatea lui tocmai la nivelul caracterului semnificant, mutual orientat și socialmente integrat al acțiunii"135. Având în atenție acest aspect, Paul Ricoeur sugera, în cazul analizei ideologiei și a relației acesteia cu știința, aplicarea tezei aristotelice a pluralității nivelurilor de științificitate, care presupune să luăm în considerare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
1929, nr. 19. . Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, În Integral, 1925, nr. 3. . Gramatică, loc. cit. . Ibidem. . Gramatică, loc. cit. . Cicatrizări (Poezia nouă), În Integral, 1925, nr. 1. . Marin Mincu notează: „Numai procesul textualizării transformă o grămadă de semnificați și semnificanți (semnele literare) Într-un sistem coerent, ce poate fi decodat apoi În semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează Într-un hipersemantism instituit de autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile, de Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, departe de a revela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea, mai degrabă decât analizate ca romane, piese de teatru sau poeme - în sensul generic-convențional al ideii de „carte” -, scrierile lui P. își dezvăluie pluralismele conceptuale și multiplicitățile semnificante atunci când sunt citite, postmodern, ca „texte”. (O asemenea lectură nu poate decât să lase deoparte, ca inutile, eforturile clasicizante ale unei părți semnificative a criticii românești postbelice, lansate în „desanturi” de recuperare a „calapoadelor” literare neglijate de autor, operații cvasiprocustiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
geostrategice care să convingă statul rus că este în propriul său interes să devină un stat națiune european postimperial și cu adevărat democratic - un stat puternic angajat în comunitatea transatlantică.”<footnote Zbigniew Brzezinski , op. cit., p. 99; footnote> Un alt element semnificant în relațiile Est-Vest este caracterizat de relațiile Federației Ruse cu Uniunea Europeană. „La nivel global, relațiile comerciale dintre UE și Rusia reprezintă 140 miliarde de euro, U.E. atrăgând 47% din comerțul exterior al Rusiei (50%, după 2004), în timp ce comerțul cu țările
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
aceste probleme au fost puse înainte de căderea comunismului în Europa de Est, eveniment ce nu putea fi preconizat sau așteptat în viitorul apropiat. Pierderile economice pe care S.U.A. le suportă în condițiile de asumare a rolului de țară emitentă a sancțiunilor este semnificant pentru economia americană, chiar și așa demersurile sunt realizate cu succes și încă o dată politicul domină economicul în era Războiului Rece. Anii 1980 nu au fost ușori pentru relațiile dintre Statele Unite și națiunile din Vestul Europei. N.A.T.O. rămâne divizată
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]