773 matches
-
3.2.2. Arbitrar și motivat. Îmbinarea semnificanților cu semnificații este o operație arbitrară (a priori și nu a posteriori). Semnificatul casă este asociat în franceză semnificantului mai-son, în engleză semnificantului house, în germană lui Haus ș.a.m.d. Uneori semnificanții pot evoca anumite sunete (onomatopei, verbe cu simbolism fonetic de tipul a vui, a scîrțîi etc., dar și aici există paradoxul cocoșului galic care cîntă cocorico și nu cucurigu sau kikiriki). Semnele integral arbitrare realizează cel mai bine procedura semiologică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu mușcă") și nicidecum legăturii semnificant/semnificat care este o relație necesară, o "consubstanțialitate". De fapt, însuși Saussure evidențiase indisociabilitatea celor două entități ale semnului în pregnanta metaforă a foii de hîrtie cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu mușcă") și nicidecum legăturii semnificant/semnificat care este o relație necesară, o "consubstanțialitate". De fapt, însuși Saussure evidențiase indisociabilitatea celor două entități ale semnului în pregnanta metaforă a foii de hîrtie cu rectoul și versoul inseparabile, dar și în formularea (din păcate neglijată) din Curs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
consubstanțialitate". De fapt, însuși Saussure evidențiase indisociabilitatea celor două entități ale semnului în pregnanta metaforă a foii de hîrtie cu rectoul și versoul inseparabile, dar și în formularea (din păcate neglijată) din Curs: Dacă în raport cu ideea pe care o reprezintă semnificantul apare liber ales, în schimb în raport cu comunitatea lingvistică ce îl utilizează, el nu este liber, ci impus" (CLG:30) sau în precizările definiționale liminare: "Cuvîntul arbitrar cere și el o precizare. Nu trebuie să lase impresia că semnificantul depinde de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o reprezintă semnificantul apare liber ales, în schimb în raport cu comunitatea lingvistică ce îl utilizează, el nu este liber, ci impus" (CLG:30) sau în precizările definiționale liminare: "Cuvîntul arbitrar cere și el o precizare. Nu trebuie să lase impresia că semnificantul depinde de libera alegere a subiectului vorbitor (vom vedea imediat că nu stă în puterea individului să schimbe ceva la un semn odată stabilit într-un grup lingvistic); vrem să spunem că el este nemotivat, adică arbitrar în raport cu semnificatul, cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
legătură naturală în realitate" (CLG:87). Concepția formală, nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă simbioză, unul îl convoacă pe celălalt și această "consubstanțialitate" a semnificatului și semnificantului asigură "unitatea structurală a semnului lingvistic". Definirea diferențială și opozițională a valorii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă simbioză, unul îl convoacă pe celălalt și această "consubstanțialitate" a semnificatului și semnificantului asigură "unitatea structurală a semnului lingvistic". Definirea diferențială și opozițională a valorii saussuriene este consolidată de noțiunea de necesitate, perfect compatibilă cu cea de sistem. Ideea saussuriană a arbitrariului semnului lingvistic are o profundă rezonanță filosofică: ea trasează separarea între
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
elemente care sînt utilizate constant în diverse combinații. Stiința lingvisticii ar trebui să prevadă toate combinațiile posibile de elemente și condițiile realizării lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj); * forma conținutului (suprapusă aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră amorfă); *semnul lingvistic reprezintă forma conținutului și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj); * forma conținutului (suprapusă aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră amorfă); *semnul lingvistic reprezintă forma conținutului și forma expresiei. Exemplul clasic utilizat pentru exemplificarea teoriei este lexicul culorilor spectrului solar: * substanța conținutului: curcubeul vizibil pe cer; * forma conținutului: decupajul instaurat în limbă (șapte părți în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este lexicul culorilor spectrului solar: * substanța conținutului: curcubeul vizibil pe cer; * forma conținutului: decupajul instaurat în limbă (șapte părți în limba franceză: violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roșu, dar mai multe sau mai puține în alte limbi); * forma expresiei: semnificanții corespunzători; * substanța expresiei: masa sonoră articulabilă. "Recunoașterea celor două forme, corespunzătoare celor două planuri ale limbajului a permis resituarea într-un cadru teoretic general a fonologiei (studiul formei expresiei) în raport cu fonetica (studiul substanței expresiei); ea a autorizat transpunerea acelorași distincții
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
plan al conținutului (C), iar semnificația coincide cu relația (R) a celor două planuri ERC. În condițiile în care un asemenea sistem devine element al unui al doilea sistem pot apare două situații: * primul sistem (ERC) devine planul expresiei sau semnificantul celui de-al doilea sistem 2 E R C sau (ERC) R C 1 ERC Este cazul denumit de Hjelmslev al semioticilor conotative pentru care primul sistem constituie planul denotației, iar cel de-al doilea al conotației. * primul sistem (ERC
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure și lingvistica de obediență saussuriană semnul rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului sau a formei expresiei și formei conținutului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (modelul triadic al lui Ogden-Richards din 1923, The Meaning of Meaning, reamenajare a triunghiului lui C.S. Peirce, modelele lui Rudolf Carnap (1946), Ch.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unei clădiri. Semnul peircian, acel aliquid stat pro aliquo, este deci o relație triadică dependentă de cele trei categorii: ale primității, secun-dității și terțității, altfel spus, categoria calității posibile, existenței reale și a gîndirii mediatoare (C.P.1.530). Vîrfurile A (semnificant), B (semnificat) și C (referent) sînt în acord cu analiza tradițională a semnificației (exprimată de pildă în maxima scolastică): vox semnificat rem mediantibus conceptibus (St. Ullmann, 1957: 71). Relația indirectă între A și C (mediată de concept) este indicată în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificat rem mediantibus conceptibus (St. Ullmann, 1957: 71). Relația indirectă între A și C (mediată de concept) este indicată în diagramă printr-o linie punctată. Aceste elemente au fost controversate în istoria lingvisticii, unii cercetători au considerat semn lingvistic doar semnificantul (A). Alții au introdus solidaritatea A+B (Saussure). În sfîrșit, Peirce prin introducerea noțiunii de referent (C) a permis explicarea oricărei practici semiotice (atît lingvistice cît și non lingvistice). interpretant (Peirce) referință (Ogden-Richards) Sinn (Frege) intensiune (Carnap) designatum (Morris, 1938
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
temporal, ceea ce nu exclude însă existența categoriei polare: contextualizarea prin conceptul saussurian de vorbire și sistematica repertoriului de semne în numeroasele clasificări peirciene. 4.2. Semn și/sau referent Dacă pentru lingvistica saussuriană semnul de natură diadică rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
clasificări peirciene. 4.2. Semn și/sau referent Dacă pentru lingvistica saussuriană semnul de natură diadică rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un obiect perceptibil sau numai imaginabil sau chiar neimaginabil într-un anume sens" C.S. Peirce, C.P. 2.230) și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru Saussure, semnul lingvistic reunește un concept și o imagine acustică, un semnificat și un semnificant (CLG:85 ) într-o asociere arbitrară, în timp ce simbolul cunoaște un "rudiment de legătură naturală între semnificant și semnificat" (CLG: 87); de aceea balanța poate funcționa ca simbol al justiției, iar un car nu; pentru C.S. Peirce dimpotrivă, simbolul este pur
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2.230) și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru Saussure, semnul lingvistic reunește un concept și o imagine acustică, un semnificat și un semnificant (CLG:85 ) într-o asociere arbitrară, în timp ce simbolul cunoaște un "rudiment de legătură naturală între semnificant și semnificat" (CLG: 87); de aceea balanța poate funcționa ca simbol al justiției, iar un car nu; pentru C.S. Peirce dimpotrivă, simbolul este pur convențional, bazat pe obicei, pe o dispoziție sau regulă generală (C.P. 4.447). De aceea va
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este o terțitate (Thirdness apud Peirce), o ens rationis bazată pe regularitate și convenție (C.P.4.464). Simbolul este semnul cu statutul semiotic cel mai controversat: pentru Hjelmslev este un non semn fiind o entitate monoplană, pentru Ogden-Richards este corespondentul semnificantului saussurian, iar pentru Saussure este semnul motivat opus celui lingvistic (nemotivat). Dar spre deosebire de această definiție "motivată" a simbolului (cf. CLG: 87), într-un text anterior (1894) Saussure admite conceptul de simbol convențional: "Prin simbol independent înțelegem categoriile de simboluri care
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un grafism convențional (literă, figură) care denumește în mod univoc, o clasă de mărimi sau un tip de relații, operații. Simbolul lingvistic. Se poate spune că în cazul simbolului lingvistic nu există nici un fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relații, operații. Simbolul lingvistic. Se poate spune că în cazul simbolului lingvistic nu există nici un fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poate spune că în cazul simbolului lingvistic nu există nici un fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
simbolului lingvistic nu există nici un fel de principii care să guverneze asocierea semnificanților și a semnificaților (cf. Saussure și teza arbitrariului lingvistic). Astfel, semnficatul casă este asociat în engleză cu semnificantul /house/, în franceză cu semnificantul /maison/, în germană cu semnificantul /Behausung/ etc. Uneori însă semnificanții unor semnale pot aminti într-o oarecare măsură de anumite sunete, de pildă cuvintele onomatopeice ar fi exemple tipice ale unei asocieri "naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]