582 matches
-
de adâncime ale textului, fără aplicarea unor concepte din sfera lingvisticii, a teoriei literare, a stilisticii. O realitate incontestabilă este faptul că limbajul poetic, esențial ambiguu, operează prin sugestie și simbol, prin sensuri conotative, metaforice, așadar, pentru ai descoperi mecanismele semnificării, se impune un demers analitic ce apelează la noțiuni de semantică și stilistică. Procedăm astfel cu simbolul bacovian al plumbului, de exemplu. Pentru a descoperi semnificațiile multiple ale acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să aplicăm discursului poetic o grilă de semnificare construită pe baza unor noțiuni de limbă și stil, deoarece textul literar însumează toate nivelurile de producere a mesajului, poezia fiind „o știință la fel de exactă ca și geo metria“. Contrazicândul pe Flaubert, sar putea obiecta faptul că poezia modernă sa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Odă (în metru antic) și de replica ei stănesciană - care impun, chiar pentru a înțelege titlul, cunoașterea unor concepte de teorie literară - pentru a accepta necesitatea utilizării unor noțiuni teoretice fără de care nu ar fi posibilă „decodarea“ nivelurilor multiple de semnificare. În concluzie, de poezie - divina capcană în care se zbate vulpea vie / și mișcătoare a ideii, a trăirii - trebuie să ne apropiem cu toată ființa, cu sensibilitatea și inteligența noastră, cu știința semnului lingvistic și artistic. SUBIECTUL al IIIlea (30
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în glod. Lexicul brutal dinamitează șabloane, dar trivialul interesează supus unei semnificări superioare (Hagi-Tudose). Și numai „intrând în ele” (Blaise Pascal), trăindu-le, „constructorul de cuvinte” ajunge să le însuflețească și sporește înțelesurile lumii. Deși era atras de teatru, deși lirica sa are o încărcătură dramatică, textele destinate scenei nu atestă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP. Deși element al limbii generale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altele. Evidențierea diversității și multitudinii domeniilor nu face decât să îmbogățească și mai mult conceptul de comunicare. Ele pun în lumină ceea ce este comun, nemodificabil tuturor, dar și specificitatea. 1.4.1. Limbajul și sistemele de comunicare. Analiza sistemelor de semnificare și a limbajului dobândește o pondere importantă în studii de specialitate prin lingvistică. Din anii 1950 lingvistica devine chiar model de referință, nod central al culturii prin însăși lucrarea lui Cl. Levi-Strauss, L’Antropologie structurale, apărută în 1958. Autorul identifică
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
semnificațiilor aferente. Aceste semnificații sunt receptate, trăite exclusiv pe cale psihoafectivă. Fără a dispare cu desăvârșire o astfel de cale este dublată la nivelul mitului de cea a înțelegerii raționale, relativ explicite, ca urmare a unor mult mai largi posibilități de semnificare a limbajului verbal. Pragmatic, relația emitent - receptor nu diferă fundamental în cazul celor două tipuri de text/discurs, ambele fiind marcate de aceeași finalitate. Ceea ce le deosebește, este gradul de rafinare conceptuală a mitului în raport cu ritul, o anumită superioritate a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
care au interesul să atace/să se protejeze. Identitatea nu este separată de lumea materială, dar și interesele pot fi diverse.156 Majoritatea "obiectelor" din relațiile internaționale există ca urmare a acțiunilor umane care au loc în diverse contexte de semnificare culturale, istorice sau politice. Sunt fapte sociale și nu materiale, existând datorită înțelesului și valorii atribuite acestora. John Searle 157 argumentează că faptele sociale depind de acordul uman și în mod tipic necesită instituții umane pentru existența lor. Faptele sociale
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
gândirea, viața cognitivă. Denumirile precum conflict etnic, crimă rasială, război, genocid arată modul în care gândim și legitimăm anumite acțiuni, modul în care interpretăm un anumit eveniment, o acțiune politică sau un comportament. Noțiunea "etnicității" nu este o categorie de semnificare care se construiește pe sine mai mult decât genul. Dacă ne identificăm în sens etnic, se creează și se susține ideea sinelui asociat unui grup presupus a împărtăși anumite caracteristici. Puterea socială, politică, economică și legală este distribuită și structurată
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de mecanismele proprii unei ordini sociale date. O astfel de idee nu apare numai la sociologi precum Berger și Luckmann. Referindu-se la constituirea socială a realității, anumiți teoreticieni sociali contemporani, precum Castoriadis, sunt interesați să releve mecanismul procesului de semnificare socială prin care indivizii ajung să cunoască realitatea. În această direcție, este subliniată puterea pe care ceilalți o dețin asupra modului în care individul accede la ceea ce pentru el va deveni realitate socială, o putere a cărei prezență se face
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai exact, prin intermediul unei utilizări "private" a limbajului 329, așa cum se întâmplă în contextul procesului de socializare prin care copiii trec alături de părinții lor sau, în general, alături de acei "alți semnificativi" de care vorbesc Berger și Luckmann). Ca sursă a semnificării sociale, alteritatea (fie aceasta individuală sau colectivă) își pune amprenta cel puțin asupra înțelegerii inițiale a realității. Ulterior, această amprentă însă rămâne, chiar dacă individul depășește etapa în care puterea celuilalt asupra sa în a-i semnifica lumea este de neînlăturat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
-l în contrast cu rezultatele științei"375. Cea de a doua teză enunțată de Giddens privește necesitatea reformulării conceptului de ideologie în relație cu teoriile puterii și ale dominației, în mod specific cu teoriile referitoare la modurile în care diverse sisteme de semnificare își fac apariția la nivelul diferitelor forme ale dominației. Influența marxistă este, și aici, recognosibilă, din moment ce ideologiei îi este alocată manifestarea care prezintă, la nivelul semnificațiilor, niște interese particulare drept interese ce ar avea un caracter universal. Deși menține înțelegerea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apărate în cazul în care reprezintă obiectul unor constrângeri proce-durale493. În aceeași direcție, este abordată și problema interesului, care nu mai indică obligativitatea unei critici a ideologiei, din moment ce el nu mai este pus în relație cu statutul social, practicile de semnificare implicit cele de natură ideologică nemaifiind, ca atare, în mod necesar reduse la acesta. Mai mult decât atât, se arată că astfel de practici nu pot anihila prezența interesului, indiferent de natura lor, întrucât "(...) ceea ce este în joc nu poate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astfel de practici nu pot anihila prezența interesului, indiferent de natura lor, întrucât "(...) ceea ce este în joc nu poate fi explicat pe de-a întregul în termenii adevărului și ai erorii, fiind o iluzie să îți imaginezi că practicile de semnificare legate de interese pot fi eliminate cu totul (...)"494. Nu în ultimul rând, sunt repuse în discuție probleme precum cele legate de diferențierea temporalității istorice și a orientărilor supra-empirice de tip utopic 495. Ca urmare a unui astfel de demers
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a apariției e blocată în tripla ecstază a temporalizărilor conștiinței (trecut, prezent, viitor). Degradarea ființei la statutul de prezență disponibilă (care are întotdeauna un preț de vânzare/cumpărare) este similară conversiei apariției la statutul unui lucru vizibil. Orice raport de semnificare noetică (deschidere) și saturare noematică (închidere) este, din punct de vedere genetic, posterior apariției. Paradoxul situației a fost definit succint de Rolf Kühn: „Imanența nu mai cunoaște deci nici un fenomen”1. Altfel spus, orice fenomen proiectat în lume e pasibil
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
împinge în absolut”2. Acestei reguli se supun toți marii gânditori europeni - Descartes, Kant, Schopenhauer, Nietzsche -, deși fiecare dintre ei a furnizat premisele unei „ieșiri” din raportul opozitiv conștiință-lume3. În cazul lui Husserl, principiul corelației fenomenologice asimetrice (între intenția de semnificare și intuiția donatoare) canonizează un raport de transcendență factică prin care orice fenomen primește o descripție parțială, proprie unui existent. Însă existența este pentru Henry contradicția apariției pure, având apetența obiectivării. Pentru el, esențialul se petrece altundeva decât în teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența manifestării prealabilă oricărei semnificări lingvistice; esența manifestării se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin chiar definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație 1. Am putea vorbi, din acest punct de vedere, despre o natură apocaliptică a fenomenalității. Aici putem sesiza o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adânc decât sine însuși” (Augustin), mai viu decât conștiința. Înainte de a fi într-o lume de reprezentări, Sinele întrupat resimte viața care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
realității. Critica adusă valorii de schimb - care este un construct simbolic similar ordinii lingvistice - ne arată că Marx credea în „mitul originii”. Marx afirmă tacit existența unui început în care lucrurile se bucurau de o natură preexistentă oricărui act de semnificare culturală. Marx mai credea în posibilitatea separării funcției economice de ritualurile religioase în cadrul societății primitive. Or, acest fapt infirmă categoric descoperirile antropologiei culturale contemporane. Nu orice act de „schimb” - integrat uneori în logica subtilă a darului - este un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al inteligenței lingvistice nu poate ajunge la o integrare dialectică a cunoașterii, după modelul sintezei hegeliene. În acest caz, ne rămâne la dispoziție, ca într-un blestem sisific, așteptarea „eternei reîntoarceri”. Statuând logica „suplimentării” și a „amânării” (différance), J. Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Miza, de fapt, depășește opera ca atare: „So ist die übersetzung zuletzt zweckmäßig für den Ausdruck des innersten Verhältnisses der Sprachen zueinander.“ Opera tradusă face vizibilă, dincolo de conținutul ei, limba pură (die reine Sprache): ca armonie supra-lingvistică a modurilor de semnificare a lucrurilor și ca origine paradiziacă a acestora. Traducerea salvează originalul în măsura în care, prin intermediul acestei limbi pure, îl apropie de limba originară, a numelor adamice și, astfel, îi recunoaște caracterul de adevăr. Cum am mai observat și în cazul altor texte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un dincoace de / en deça al iconului. Asemenea instanțe carențate tind să producă hipoiconi / hypoiconespe care subiectul percepției îi va stabiliza într-o manieră proprie și îi va repartiza valoric într-un fel care să-i permită suplimentul adecvat de semnificare. În penultima secvență a studiului, intitulată La loi des séries, Beyaert adaugă expunerii din L’égalisation des valeurs, o nuanțare. Suspendarea reperajelor iconice, sugerată prin unele figuri carențate, devine mai evidentă prin asocierea cu figurile seriale și de ornament. Autoarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
tabloului meu” este un argument în plus pentru Beyaert de a califica pictura lui Matisse ca ofertă exemplară pentru analiza semiotică. Imaginile matissiene incită reflectarea, oferă posibilitatea descoperirii și precizării categoriilor și demonstrează că dimensiunea plastică tinde să-și asume semnificarea. Expunerea lui Beyaert despre culorile, profunzimea, senzațiile și spațiile interioare ale picturii lui Matisse are nenumarate calități. Nu pot fi enunțate decât puține pentru că, așa cum se întâmplă în mai toate abordările semiotice, textul este dens și nuanțat. Una din marile
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
meu scund, ca să-ți muște din frunte.” Ermetizarea formală, arbitrariul conexiunilor semantice stabilite între imagini nu reprezintă decât o interfață superficială sau înșelătoare a poemelor, negăsindu-și corespondențe în desenul lor de adâncime. Acesta este dat de extraordinara putere de semnificare a unui limbaj liric care structurează - pe un spectru tematic îngust - obsesii frecvente în poezie (moartea, timpul, agresiunea, insecuritatea, eroticul distorsionat prin contextualizări thanatice etc.), particularizându-le prin reflectarea lor în cioburile amestecate ale unei conștiințe delicate, fragilă emoțional, definitiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]