625 matches
-
limbajul reprezintă acte de cunoaștere intuitivă, de înțelegere intuitivă a ființei, de descoperire a universalului în individual. Semnificatele captează și delimitează, creând astfel conținuturi lingvistice, esențe ale unor moduri de a fi (de exemplu, modul-general-de-a-fi-arbore, modul-general-de-a-fi-om etc.). Regăsim în individualitatea semnificatului un model de universalitate. Și poezia și limbajul sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în prealabil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Desigur, toate acestea cu o observație: acel punct comun, centrul pe care deconstructiviștii nu îl accept (dar nu îi acceptă nici absența absolută) să capete contur doar în interiorul unui context. Textul deconstructivist, la fel ca acela neomodernist, presupune, astfel, absența semnificatului, adică absența oricărui sens care ar exista înaintea și în afara textului. Totul trebuie, astfel, reinterpretat, reluat, repus în discuție, recontextualizat în cadrul realității individuale. De aceea, Ana Blandiana se traduce pe sine, între copertele creației sale, având tot timpul în spate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
început, creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă o numim, generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul semantic prin îmbogățire, corectare, subversiune"35), iar a doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de altfel, acest întreg volum, este somnul, care aduce un sens nou ideii de vid. Somnul devine o punte de trecere către vârsta dezinhibării, a exteriorizării, a reconstrucției unei noi vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni odată cu maturitatea. Suferința sau uimirea în fața trecerii timpului vor marca, de acum înainte, întreaga creație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie postmodernă, în care parantezele sunt nu doar o formă estetică, dar, mai ales, necesară, ele găzduind fraze incidente, cum versurile încep un joc numai de ele știut și înțeles. Cuvintele curg, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
editorial după mai multi ani"195. Nu acordă atenție sporită construcției textuale, depășind, astfel, granițele modelului șaizecist, de la care nu se dezice în totalitate, însă, prin variata tematologie pe care o împrumută de la acesta. Poetica sa este o poetica a semnificatului, a conținutului, ideea transmisă fiind mai importantă decât învelișul ei, uneori, chiar decât modul de a o comunica. Publică, dar, mai ales, scrie, doar când are ceva de spus, fiind o prezență, pe cât de puternică în impunerea conceptelor filosofice în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă am numit-o generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul semantic prin îmbogățire, corectare, subversiune"10), iar a doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
A accepta cu seninătate o identitate multiplă e mai ușor în acest context. Atiq Rahimi, aidoma multor alți scriitori care au trăit experiențe similare, este afgan în gîndire și francez în expresia acesteia, presu punînd că am putea separa radical semnificatul de semnificant, ceea ce, desigur, nu e posibil, firele nenumărate care se împletesc în cazul de față determinînd transferuri reciproce, fertile și salutare. Viziunea despre lume se modifică prin noua formă care o fasonează, iar limba franceză respiră în ritmul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault poststructuralist sau postmodernist?". 1.2.2. Câteva exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un rol important, iar deconstrucția metafizicii prezenței va conduce la o adevărată critică a filosofiei moderne, instituind noi teorii ale limbajului și discursului. "A gândi genealogia structurată" a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și deschise unei gramatologii, contribuind atât la întoarcerea împotriva tradiției metafizice a conceptului de semn, cât și la continuarea acestei tradiții în măsura în care Saussure folosește termenul de semn împreună cu întregul bagaj de presupoziții inoculate în el prin intermediul limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar pe de altă parte, că scrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc, în opinia lui Derrida, posibilitatea și imposibilitatea, discursul critic și cel metafizic. Într-o măsură similară, Jean Baudrillard detectează o componentă ideologică în privilegierea semnificatului, iar teoria "foii de hârtie" a semnului i se pare complet "idealistă". De altfel, Baudrillard va dezvolta conceptul de "sémiurgie"62, care în înțelesul de artă a creării unor noi semne și sisteme de semne se opune semioticii, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de limbaj) și conduce la consecințe și teoretizări noi. După cum mărturisea Jacques Derrida, "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs, altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu este niciodată prezent în afara unui sistem de diferențe"239. Inflația limbajului vine să ateste ideea rupturii dintre lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau afectivitate, acum spunem "scriitură" (écriture) pentru toate acestea, ca și pentru a desemna nu doar gesturile fizice ale inscripției literare, pictografice sau ideografice, ci, de asemenea, totalitatea a ceea ce o face posibilă; și, de asemenea, pentru latura semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează problemele conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de-al doilea fiind "nivelul textului realizat, al fenomenului textual, al reziduului în care basculează procesul de producție și care e întotdeauna mai puțin decât procesul de transformare anterior produsului"267, [s. a.]), al căror raport privește productivitatea semnificantă și structura semnificată, rezultă că textul nu are o structură liniară, iar scriitura nu are drept scop descoperirea unui semnificat dinainte propus, sensul creându-se prin intermediul unor operații textuale mereu prezente. Nici autorul și nici sensul nu mai pot fi considerați originea scriiturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
câmp al realității exterior lor, ci ca o parte dar o parte foarte activă a ansamblului textului care nu încetează să se scrie"273. Asumarea tezei intertextualității și valorizarea conceptului de suprafață în domeniul scriiturii vor duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile descrise sunt strâns legate de experiențele discontinuității și ale fragmentarului, paradoxul fiind acela că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interiorul scriiturii. În studiul Ce este un autor?, Foucault se apleacă asupra scriiturii actuale, care se eliberează de sub tutela expresiei referindu-se doar la ea însăși, astfel încât "ea reprezintă un joc de semne care ascultă nu atât de conținutul său semnificat, cât de însăși natura semnificantului; [...] scriitura se desfășoară precum un joc care își încalcă infailibil propriile reguli, ieșind astfel în afară. În scris nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a gândirii centrate se reînnoiește, la un alt nivel și sub o altă formă, un interes subteran pentru ele. În aceeași mișcare de înlăturare a conceptelor "tari" se încadrează și înlocuirea lecturii reconstructive, care ar recrea un spațiu al semnificaților incluși de autor în propria operă, cu o lectură deconstructivă, derridariană, în care textul însuși își produce semnificațiile, fără a mai face referire la vreo instanță superioară. Când autoritatea a decăzut, doar colajul mai poate defini stilul actual de scriitură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a valorii-semn358, pentru care orice obiect are statutul de semn: obiectul-semn este "apropriat, deținut și manipulat de către subiecții individuali drept semn, adică drept diferență codată. Acesta este obiectul de consum și el este întotdeauna obiect al relației sociale abolite, reificate, "semnificate" într-un cod"359. Ca și în cazul intertextualității, Baudrillard consideră că pentru obiectele-semn ale consumului, sensul și valoarea lor nu provin din relaționarea subiect subiect sau subiect obiect, ci din relaționarea diferențială cu alte semne; obiectul-semn sau marfa-semn sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
am văzut deja, consumul este considerat fie un cod, fie o activitate de manipulare a unor semne și simboluri. Interesantă pentru scopul demersului nostru este surprinderea relației dintre consum și pierderea transcendenței, relație similară celei dintre inflația limbajului și repudierea semnificatului central. Expresia sfârșitul transcendenței, împrumutată de la Marcuse, caracterizează consumul înțeles ca un proces de absorbție a semnelor și de absorbție prin semne. Logica particulară a consumului s-a soldat cu obiectivarea nevoilor și dorințelor într-un spectacol total, în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a-și găsi motivarea totală și de a depăși convenționalismul. Pentru sociologul și filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]