KorAP: Find »[drukola/base=sendviș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...14 >

341 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

mult, pe urmă la ora mesei nu mai vor să mănînce nimic. Se uită la Julius, o văzu pe mătușa Susana cea Îngrozitoare și se uită la Șobolanul atît de cenușiu, Îi venea să-i strige lui Julius să mănînce sendvișuri pe săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere indescifrabile. — Și soțul tău, Susan?... Tot campion de golf? Parcă am citit Într-un ziar că a câștigat din nou. — A ieșit al treilea. Julius, darling, mănîncă și sendvișul meu, dacă vrei. Și tu ești un viitor campion? Julius se uită la el furios, cu o Îmbucătură uriașă În gură și foaia de salată alunecă și căzu pe jos. — Îți amintești, Susan, cînd ne-am Întîlnit la Ancón? Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu Bingo Leon, pe urmă s-au certat și ea l-a cunoscut pe... — Julius, darling, du-te și te schimbă, văd că tremuri de frig. Ne vedem mai tîrziu În la suite. Julius mai mușcă pentru ultima dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să faci pipi și-ți simți Întreg corpul, fiecare părticică din tine, În momentele astea neobișnuite te gîndești că În la suite te-ai simți mai bine, dar rămîi, rămîneai și vedeai acolo, ceva mai departe, pe tejgheaua de la bar, sendvișurile cu salam de altădată, din ziua aceea cînd ea a venit și ți-a dăruit cîteva minute de fericire, care sînt pîndite Întotdeauna de durere mai tîrziu, În fiecare clipă, În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă cu multă Însuflețire. Dar uite și o suedeză băiețoasă așezată pe marginea micii lagune artificiale, În pantaloni și probabil murdară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-au băgat În seamă pe Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au uitat la el, probabil fiindcă sendvișurile anunțau băuturile și băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
roșu de cărbuni cuprinși de flăcări. Se așeză și-și întinse palmele spre vîlvătaie spunînd: — Doar din întîmplare semăn cu Diavolul, dar îmi place enorm căldura. Trage-ți scaunul mai aproape, Duncan. Domnul Drummond se întoarse cu un platou cu sendvișuri și-l puse jos, între Thaw și Drummond. — Aveți brînză, ouă, somon, pastă de carne. Serviți-vă. Aduse un alt scaun dintr-un colț, se așeză și ridică de jos o carte luată de la bibliotecă. — Citești cărțile tipului ăstuia, Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
enerveze și-și duse pipa la gura. — Dă-mi zece șilingi, zise Drummond. Taică-său se căută și scoase patru jumătăți de coroană din buzunarul salopetei, i le dădu, văzu că platoul era gol și se ridică. — Mai ia niște sendvișuri, Duncan. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. Au fost bune, dar ce e mult strică. — Ei bine, bucătarul e prietenul meu. Nu le cumpăr și nici nu le fur. Ești sigur că nu mai vrei? Da, mulțumesc, domnule Drummond. — Duncan trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
începuse să se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in și terebentină. Din cînd în cînd, Drummond se trăgea în spate și întreba: Ce părere ai, Duncan? Janet îi dădu lui Duncan o ceașcă de ceai și un sendviș cu șuncă, apoi, după ce bău și mîncă, începu să o deseneze. Se ghemuise lîngă foc cu pisoiul în poală, iar părul voluminos îi încadra chipul delicat. Semăna cu Marjory, numai că Marjory avea gesturi copilărești, pe cînd Janet părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
detalii mai puțin delicate, dar se străduiau la fel de mult ca el, cu excepția fetei, căreia nu-i stătea capul la înălțimi, ci se așeza în strane mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
deja și n-a mai venit. După aceea, nici celelalte ajutoare nu s-au mai întors. Thaw le simțea lipsa, pentru că-i plăcea să lucreze cu oamenii și să stea la discuții cu ei la o ceașcă de ceai și sendvișuri. Dar zonele principale fuseseră acoperite, așa că acum putea începe să facă schimbări și să rafineze lucrarea. în fiecare dimineață, paleta lui, curățată și acoperită cu vopsele noi, arăta mai frumoasă ca orice pictură. Cînd se urca spre platformă, aproape regreta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Poți pleca atunci cînd dorești. Am nevoie de bani. Mi-e foame. — De ce nu te duci la bucătărie? Cred că mai e niște pui rece în frigider și sînt sigur că Pat nu va obiecta dacă o să-ți faci un sendviș. Nu vreau nici un sendviș, vreau un prînz ca lumea, la restaurant, cu un prieten. Și după aia vreau să mă duc la film sau la o cîrciumă, sau la coafor, dacă am chef. îmi pare rău, dar vreau bani. — Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dorești. Am nevoie de bani. Mi-e foame. — De ce nu te duci la bucătărie? Cred că mai e niște pui rece în frigider și sînt sigur că Pat nu va obiecta dacă o să-ți faci un sendviș. Nu vreau nici un sendviș, vreau un prînz ca lumea, la restaurant, cu un prieten. Și după aia vreau să mă duc la film sau la o cîrciumă, sau la coafor, dacă am chef. îmi pare rău, dar vreau bani. — Bineînțeles, și ți i-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

oameni e să ne păstrăm calmul. Dacă izbucnim acum, ei câștigă. Se opri și se uită la ea. Oamenii care ți-au omorât mama vor câștiga. Se așeză încet în scaunul lui, exact când chelnerul le aducea două farfurii cu sendvișuri. Maggie era bucuroasă de diversiune. —Ascultă, începu imediat ce se asigură că Uri nu o va lua de la capăt. Știi ce nu înțeleg eu? întrebă. De ce ne urmăresc fără să lovească. De ce nu ne elimină pur și simplu. Îi omoară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

șofer, nefiind În stare să se adune sau să-și stăpânească bătăile nebunești ale inimii. Șoferul zâmbi: — E amicu’ meu. Azi e prima mea zi. Stă cu mine, ca să nu mă rătăcesc. Bărbatul din spate Începu să muște dintr-un sendviș Împachetat În hârtie. O speria figura lui vicleană, dar se stăpâni. Dacă ești atât de nou În branșă, crezi că ne poți duce la Muzeul Societății Asiatice? Întrebă Desert Rose din spate. Apoi se uită la bărbatul care mesteca zgomotos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

lui Stevie - începutul tău de guturai. Fran se simți recunoscătoare pentru vântul rece de seară și avu grijă să se țină departe de Jack și de ochii lui pătrunzători. Își dădu seama că nu mâncase nimic la prânz, nici măcar un sendviș. Nu era de mirare că se simțea ciudat. O luară pe îngustele străduțe lăturalnice din Woodbury, pe lângă catedrală și prin vechea piață de lână, până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Fran zâmbi larg. — Ar fi cazul să o facem, la naiba, sau o să rămânem pe drumuri. Dacă nu cumva - îi deschise portiera lui Stevie - te tentează să devii redactor culinar la Express&Citizen. — Fiindcă tot ai adus vorba, fac un sendviș Victoria grozav. Oamenii sunt în stare să străbată trei țări ca să evite să guste din el. Când se cuibări în sfârșit în noaptea aceea în patul ei minunat, din lemn de pin, Fran încercă să nu se mai gândească la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
broșurile de prezentare ale căminelor o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă. Cu toate astea, și Laurence și maică-sa insistară să meargă să le vadă. În cele din urmă, restrânseră opțiunile la două. Tawny Beeches, care oferea ultimul răcnet în materie de lux pentru persoanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fi dat voie pensionarilor, presupunea, să se ducă la bibliotecă sau la Boots. Ea și Laurence hotărâră să facă o plimbare până acolo. Puțin mai jos pe High Street, văzu cu groază că Jack Allen tocmai ieșea din magazinul de sendvișuri. O observă și el în același timp, dădu cu ochii de persoana care o însoțea, și porni hotărât în direcția lor. În afară de a se întoarce și a da bir cu fugiții, nu putea face absolut nimic, decât să-și adune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
sangvină extrem de rară și să nu se producă nici un accident în lanț pe șoseaua de centură în seara aceea, în urma căruia viețile unor oameni să depindă de flaconul dosit aici, în spatele recipientelor cu cola dietetică și piccalilli, menite să condimenteze sendvișurile cu brânză cumpărate de la magazin. Era seara pe care Ben și Jack o petreceau acasă, uitându-se la film și comandând pizza. De data asta Jack lăsase alegerea filmului și a sortimentului de pizza în grija fiului său. Văzuseră deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
alegerea filmului și a sortimentului de pizza în grija fiului său. Văzuseră deja cam jumătate din Pulp Fiction și Jack nu râsese nici o dată, nici măcar la scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul discuției despre echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
groaznic. Și s-a întâmplat tocmai la meciul de crichet al Clubului Rotary. — Ce a făcut? După tonul maică-sii, Fran și-l închipui pe tatăl ei alergând gol-pușcă pe teren sau făcându-le ochi dulci soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]