809 matches
-
adesea, proaste - aveau un caracter aproape apodictic. De foarte multă vreme, nu mai provoc în mine inspirația forțată de voință, ci aștept cu lunile și anii acele tainice "dicteuri din înalt" (ori, poate, din subconștient), din obsedantul înaltăparte. -Vă înspăimântă senectutea? Cum v-ați imaginat, în adolescență, instalarea în vârsta pe care o aveți, și în ce fel o percepeți acum? - Ce frumoasă definiție dă senectuții marele nostru confrate Petre Stoica, plecat dintre noi acum câteva zile: "împăcare este numele tău
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
anii acele tainice "dicteuri din înalt" (ori, poate, din subconștient), din obsedantul înaltăparte. -Vă înspăimântă senectutea? Cum v-ați imaginat, în adolescență, instalarea în vârsta pe care o aveți, și în ce fel o percepeți acum? - Ce frumoasă definiție dă senectuții marele nostru confrate Petre Stoica, plecat dintre noi acum câteva zile: "împăcare este numele tău bătrânețe." Dacă încerc o spaimă de ea? În minte îmi revine un leit-motiv din Harap Alb: "De-ar ști omul ce-ar păți, / Dinainte s-
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
la orice ideologie, ducând o existență care n-a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii senectuții, când scrie amărâtă, contrar firii sale precumpănitor vitaliste: „[...] din nou sunt chinuită de această dezrădăcinare, pur subiectivă, care n-are nimic de-a face cu locurile familiare sau străine, ci cu singurătatea mea, cu izolarea mea de copil rătăcit în
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
inițiativa comparatistă pe seama cititorului. Dar să nu căutăm pete în soare... Volumul cuprinde de fapt două etape dintr-un jurnal pe care Mariana Șora l-a ținut întreaga viață. Vreo doi ani de început (1938-1940) și cam tot atâția din senectute (1991-1992). Suficient însă pentru a contura profilul unei personalități pregnante, cu o viață interioară bogată, generoasă, problematizantă, demnă de tot interesul. Jurnalul de tinerețe, început la 21 de ani, este -trebuie spus de la început - mai puțin interesant, cum e și
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
a contura profilul unei personalități pregnante, cu o viață interioară bogată, generoasă, problematizantă, demnă de tot interesul. Jurnalul de tinerețe, început la 21 de ani, este -trebuie spus de la început - mai puțin interesant, cum e și firesc, decât cel de senectute. Se găsesc aici toate locurile comune din jurnalele fetelor în floare : exaltările juvenile, înfiorările în fața primelor revelații, a trecerii, a morții, idei definitive și expeditive impresii de lectură, reflecții peremptorii asupra suferinței, comune celor ce încă n-au cunoscut adevărata
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
romanțios, patetic-clamoros. E perceptibil acest spor de calitate îndeosebi în acele notații unde, fără a se angaja într-o direcție sau alta, ea își exprimă opinia și adoptă o atitudine principial corectă, căreia, cum se va vedea din jurnalul de senectute, îi va rămâne fidelă toată viața. In anii '39-'40, bunăoară, când Europa se afla într-o sulfuroasă ebuliție, ea nota cu luciditate și aplomb: „Vivere pericolosamente - cel mai atrăgător dintre cuvintele de ordine, întrucât creează iluzia că pretinde adeziune
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
lămuritoarea sa Postfață, doamna Lia Ghimpu afirmă că „Mariana Șora scrie, nu încearcă să-și explice de ce scrie." E un punct în care mă disociez de opinia d-sale, întrucât, dimpotrivă, am încheiat lectura acestui jurnal, îndeosebi a celui de senectute, cu impresia că totul, chiar când vorbește despre chestiuni fără vreo tangență aparentă cu creația, totul se focalizează în cele din urmă, fie și în subsidiar, problemelor creației, motivațiilor, condițiilor și rigorilor ei. De altfel, chiar doamna Lia Ghimpu revine
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și creștinesc TIMPUL SUFLETULUI orele senectuții mele mai numără încă mai numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu întinerește când va fi să mor el se va naște cu adevărat IULIE cu aspru lătrat tăinuit la piept printre răgușitele
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
nebuni și bestii, Augustin Buzura vine cu al doilea său roman postrevoluționar, de mare întindere, ca toate celelalte, deși acesta este doar Primul caiet. Un "caiet" al autorului, dar și unul al protagonistului său: doctorul Cassian Robert, fugit la vârsta senectuții de acasă și retras undeva la munte, într-o cabană de lângă o fostă Stație meteorologică. Și fuga, și izolarea protagonistului sunt simptomatice. În proza lui Buzura, personajul central este implicat în evenimente, dar ia și o anumită distanță față de ele
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
unei școli ale cărei direcții le regăsești în evoluțiile elevilor săi, ei înșiși - în zilele noastre - muzicieni ce dau consistență vieții noastre de concert. Contestat și admirat, pendulând neobosit între catedră și activitatea concertistică, continuu neliniștit, aflat astăzi la vârsta senectuții, Amiraș rămâne un căutător neobosit, energic, imaginativ, visător; așa cum l-am cunoscut cu decenii în urmă. Declamația sa muzicală este și astăzi elocventă, este susținută de o încărcătură expresivă autentică. Sonatele de Beethoven - marele opus 109 a fost cu totul
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
și desene de Pallady". Cel de-al doilea text, în maniera care-l definea pe Păstorel, adică printr-un nelipsit catren, e însoțit de o fotografie a acestuia, din anii mai tineri și cu privirea șugubeață, alături de Pallady la vârsta senectuții și având drept fundal chiar tablouri ale acestuia. Iar ambele, sunt, mi se pare, suficient de elocvente ca să se poată lipsi de alte comentarii. TH. PALLADY Acolo unde Sena e mai frumoasă ca oriunde, fiindcă i s-a zidit un
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
mereu același lucru. Fiecare cum poate. Spunem că Vasile Cârlova face parte din generația inițiatorilor de literatură modernă românească, nu cu o plachetă de poezie, nu cu un volum, nu cu zece sau cu o sută. Și nu până la vârsta senectuții, ci doar cu cinci texte poetice și numai până la 23 de ani. Și fără tradiție. Nu erau pe acest tărâm decât , Asachi (arcadic italienizant), Conachi ("vestit amorez", lacrimogen-ilar), Dimachi (libovnic și el, ca poet sub cota Conachi), Beldiman (greoi și
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
oameni de tot felul, trăiești clipe sublime sau terifiante. Toți și toate rămân într-un fel în tine, îți marchează propria personalitate și modul în care privești lumea. Dincolo de ceea ce se crede îndeobște, în spatele ridurilor unui om ajuns la vârsta senectuții se ascund sufletul unui copil și inima unui adolescent mereu gata să se îmbete de o nouă iubire. Banal spus, drama umană stă în faptul că în vreme ce trupul îmbătrânește, sufletul își păstrează intactă tinerețea și pofta de viață. Nimeni în
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
lor, în realitate al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că, în ciuda dificultăților, cântărise lucrurile cu luciditate și procedase în consecință cu hotărârea necesară din clipa în care se sustrăsese jurisdicției familiale. În plină senectute însă, uimită, incredulă, apoi bulversată, a trebuit să se confrunte cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
afective ce reconstruiește randomizant un trecut filtrat, iluminat perceptiv. Experiența este cea care dă măsura timpului lui Benjamin Button, - tatăl posedă o fabrică de nasturi - dar ea nu mai este asociată vârstei. În mod obișnuit, asociezi maturității și mai ales senectuții experiența (de viață), și pentru cea din urmă și o anumită reflexivitate, care este una a retrospectivei și a nostalgiei. Pentru Button viața începe într-un corp prezentând muiuficarea și anchiloza tipice vârstei de 80 de ani, însă cu o
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
și argheziana goană după certitudini. Pe vremuri, Jean Gabin interpreta cu vocea sa gravă, inimitabilă, un soi de poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie, adolescență, maturitate) a fost convins că știe totul, dar care ajuns la vârsta senectuții constată marele adevăr: nu poți să știi niciodată răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Ceva asemănător trăiește optzecistul Ion Beldeanu. Până mai ieri, generația sa reprezenta tinerețea, viitorul literaturii, certitudinea. În mod paradoxal, o dată cu trecerea timpului, în loc să se limpezească, apele
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
au adus la rampă câteva prezențe artistice a căror evoluție rămâne strâns legată de însăși istoria vieții noastre muzicale din ultimele decenii. Pianistul Valentin Gheorghiu, clarinetistul Aurelian Octav Popa, compozitorul și pianistul Dan Mizrahy, toți trei - la respectabila vârstă a senectuților alese în scurgerea timpului - se constituie împreună și fiecare în parte într-o istorie vie a celor care au trăit întru muzică alături de noi, la București, la Ateneul Român, din deceniile de mijloc ale secolului trecut și până în zilele noastre
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
a îmbogățit discografia multora dintre compozitorii zilelor noastre. Dar a știut a-și crea și o discografie proprie care să-l reprezinte pe el însuși, care să constituie o fidelă oglindă a propriei spiritualități, acum, în acești ani ai unei senectuți înseninate, deloc lipsită de întrebări, de neliniști, de bucurii. Cuplajul clarinetului cu viola constituie astfel un tandem care dă temei inclusiv muzical relației cu tovarășa sa de viață și de muzică, cu violista Sanda Crăciun Popa. Iar aceasta pentru că Popa
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
colectivă, aceasta din urmă face referire la ideea de apartență la un grup. “Bătrânii care trăiesc singuri nu se simt izolați dacă mențin legătura cu prietenii sau dacă se plimbă cu oameni dragi. Într-adevăr, există și aspecte negative ale senectuții care îi împiedică să relaționeze spre exemplul pierderea vederii sau a auzului. Cu toate acestea, oamenii trebuie să încerce să relaționeze din ce în ce mai mult”, spune profesorul John Cacioppo, profesorul care a coordonat studiul.
Efectul neașteptat al singurătății asupra sănătății omului () [Corola-journal/Journalistic/62559_a_63884]
-
scriitori: Flaubert, Montherlant, Goethe, Thomas Mann. M-ar tenta o prelungire a listei, cu Bacovia, de exemplu, al cărui moment de cezură, urmărindu-i biografia, e foarte greu de fixat. Ar putea fi chiar anul debutului sau oricare dintre anii senectuții sale mai degrabă sterile. Revenind totuși la Ultimul Culianu, altceva mi se pare curios în legătură cu modelul teoretic trasat în primul capitol. Anume libertatea speculativă pe care și-o permite aici și pe care o va suspenda apoi până către aproape de
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
Sorin Lavric Că la bătrînețe Lev Tolstoi a intrat în pielea unui homo religiosus nu are darul de a mira. Senectutea e vîrsta cînd, sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
genere Tolstoi nu are o teorie, ci un sentiment ale cărui tente le mărunțește diaristic în formă obsesivă. Gîndurile nu și le exprimă conceptual, ci emotiv-confesiv, și de aceea expresia lui nu e subtilă, ci sinceră, adică atinsă de imaturitatea senectuții. Dar ce consternează la el e sîmburele de elan comunist, Tolstoi fiind un creștin în varianta primitivă a egalitarismului drastic, genul de fantast care visează la topirea tuturor într-un ocean de frăție colectivă. Octogenarul luminat crede că tot ce
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
la o nouă evaluare istorico-literară a scriitorului. Una care să îl scoată de sub zodia „autorului popular”, să opereze o nouă ierarhizare a creației sale - căci romanele din prima parte a carierei sale, 1941-1954, sunt mult mai reușite decât ciclul de senectute, Sfârșit de mileniu (1978- 1994) - și, nu în ultimul rând, să îl reintroducă pe Radu Tudoran într-o istorie vie a vieții literare din perioada comunistă. Întrucât e limpede, înainte de toate, că receptarea incompletă este rezultatul unui destin literar aparte
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Horia Mazilu («barocul românesc din secolul [al] XVII-lea»), ca să nu mai amintesc de ridicarea în slavă, ca «filosof», a lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc.” (scrisoarea nr. 14, din 7.XI.1980). Firește, însă, că savantul, aflat la vârsta senectuții, nu era un combatant cultural, iar în atmosfera din anii ’80 nici nu ar fi găsit aliați. Amintirea dogmatismului său din anii ’50, prelungit chiar și după ce regimul începuse să se liberalizeze, asociată cu cea a mandatului de ambasador la
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În primul rând, volumul confirmă, în ciuda anului 1951 din subtitlu, realitatea interdicției care l-a afectat pe Arghezi
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]