215 matches
-
formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
și de nord a fost împărțită în mai multe orașe-state aflate în război, restul peninsulei fiind ocupată de Statul Papal și de Regatul Siciliei, ultimul denumit și "Neapole". Cele mai puternice dintre aceste orașe-stat absorbeau teritoriile înconjurătoare dând naștere unor "seniorii", state regionale adesea conduse de puternice familii de negustori care înființau dinastii locale. Războaiele între orașele-state erau foarte frecvente, și se duceau în principal cu armate de mercenari denumiți "", bande de soldați aduși din toată Europa, mai ales germani și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
înconjurat cu doage cu apă și este format din două părți distincte: donjonul si micul castel Incinta exterioară în partea de est, astăzi goală, deținea altădată, donjonul construit pentru Filip al II-lea în 1219, cu ocazia unei confiscări a senioriei, ca și Catedrala Colegială Saint-Ythier, mutată de Maximilien De Béthune în interiorul orașului. Din parc a rămas astăzi o mare suprafață, înconjurat de canalele pe care Béthune le-a amenajat pentru a-l proteja de apele Loarei.
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
() este un castel situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol. Istoria castelului începe în 1517 pe 8 noiembrie, când Bernard Salviati, un bogat bancher florentin din Toscana, rudă cu cei din familia de Medici (văr al Caterinei de Medici), cumpără castelul și dependințele sale, de la
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
și seniorii de Bar va subzista până în 1420 când cele două domenii sunt unite sub același duce. O serie de litigii dintre ducele Theobald și contele de Champagne îl fac pe duce să se declare vasal al acestuia pentru câteva seniorii din vestul ducatului câtre anul 1220. Un secol mai târziu, căsătoria dintre Ioana de Champagne și regele Franței Filip al IV-lea plasează ducatul sub vasalitatea monarhului francez. În timpul Războiului de o sută de ani sprijindind întâi Franța, apoi trecând
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
() a fost un stat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Senioria era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar în urma indepdendenței Republicii Provinciilor Unite devine una dintre statele componente. Teritoriul senioriei corespunde în mare parte cu actuala provincie administrativă Overijssel din Olanda. făcea parte din teritoriul cunoscut ca "Oversticht" din cadrul
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
() a fost un stat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Senioria era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar în urma indepdendenței Republicii Provinciilor Unite devine una dintre statele componente. Teritoriul senioriei corespunde în mare parte cu actuala provincie administrativă Overijssel din Olanda. făcea parte din teritoriul cunoscut ca "Oversticht" din cadrul Episcopatului Utrecht. Acesta era un stat component al Sfântului Imperiu Roman, unul dintre episcopatele cu puteri seculare. Între 1336 și 1347
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
contra monarhului autoritar, catolic spaniol. În 1579, provinciile rebele semnează Uniunea de la Utrecht, actul de uniune a provinciilor din Nord, împotriva monarhiei spaniole. Provincia Overijsel este printre ultimii semnatari, semnând actul doar în 1580. În timpul conflictului, mare parte din teritoriul senioriei este reocupat de trupele spaniole, dar prin pacea din 1648 se recunoaște apartenența senioriei la Republica Provinciilor Unite ale Țărilor de Jos. Statul era o confederație în care puterea executivă și legislativă a revenit stărilor provinciei iar puterea executivă era
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
de uniune a provinciilor din Nord, împotriva monarhiei spaniole. Provincia Overijsel este printre ultimii semnatari, semnând actul doar în 1580. În timpul conflictului, mare parte din teritoriul senioriei este reocupat de trupele spaniole, dar prin pacea din 1648 se recunoaște apartenența senioriei la Republica Provinciilor Unite ale Țărilor de Jos. Statul era o confederație în care puterea executivă și legislativă a revenit stărilor provinciei iar puterea executivă era exersată de șeful stărilor, numit stadhouder. În timpul celui de al treilea război Anglo-Olandez, între
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
foarte important, fiind o zonă situată la frontiera Sfântului Imperiu cu Regatul Franței. Hotărârea finală de numire a noului duce îi aparținea împăratului romano-german; iar tânărului Godfroy nu i s-a acordat decât regiunea Anvers, cu titlul de marchizat și senioria Bouillon. Titlul ducal i-a revenit fratelui împăratului Henric al IV-lea, Conrad. Godfroy a rămas fidel împăratului, luptând alături de acesta împotriva forțelor lui Rudolf de Suabia și luând partea împăratului în lupta cu Papa Grigore al VII-lea. În
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
de la înființarea sa în 1990, Fundația Principesa Margareta a României a fost atentă la nevoile vârstnicilor, una din categoriile sociale cele mai neglijate de către societatea civilă din România. Fundația consideră vârstnicii ca fiind o resursă pentru comunitate și sprijină atât seniorii în situații de risc, care se confruntă cu probleme precum sărăcia și boala, cât și vârstnicii singuri, care au energie și dorință de implicare în comunitate dar pe care indiferența celor din jur riscă să îi izoleze de societate. Fundația
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
al lui Thibaud, și autorul însuși al istoriei celei de a patra cruciade, o narațiune conținând, de fapt, memoriile purtătorului de cuvânt al cruciaților francezi. Într-una din zilele lunii februarie, la începutul postului Paștelui, solii se prezentau la palatul Senioriei. Ei erau primiți cu multă bunăvoință și manifestări de prețuire de către dogele Enrico Dandolo. Este posibil ca data întrevederii să fi fost înainte gândită de Villehardouin, de aceea, probabil, nu se zorise pe drum. Începutul postului Paștelui era un moment
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei. Din nou s-au purtat discuții cu Enrico Dandolo și o nouă convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor neachitați, să cucerească cetatea Zara de pe coasta Adriaticii, cetate nu demult răpită Veneției de către regele Ungariei
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
demult răpită Veneției de către regele Ungariei. Oare Enrico Dandolo își dăduse seama de la început de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea ca ei să plătească cei 85000 de mărci pentru ca, apoi, să-i folosesască drept mercenari în slujba Senioriei? Documentele nu ne permit să dăm un răspuns, dar nu este exclus ca dogele, abil diplomat, să fi vrut cu un foc să doboare două ținte, iar în ceea ce-i privește pe cruciați, evenimentele ulterioare vor dovedi că pentru ei
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fost împărțit în mai multe stăpâniri, principalii beneficiari fiind conducătorii așa-zisei cruciade. Astfel s-au format: Imperiul Latin de Răsărit cu capitala la Constantinopol, pe teritoriul fostei provincii Tracia, regatul Salonicului, ducatul Atenei, principatul Ahaei și o serie de seniorii ca de pildă Negropont. Titlul de împărat îl primea Balduin de Flandra, în timp ce cel de rege revenea familiei de Montferrat, deoarece Bonifaciu se stingea din viață în 1207 lăsând urmașilor săi privilegiul de a se lupta pentru putere. Geoffroy de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
limbi, din care unii inițiați pot afla răspunsuri la propriile întrebări. Povestirea prezintă evenimentele care se petrec în punctul în care se întâlnesc două lumi paralele. Povestirea-interviu prezintă raportul unui război perpetuu, a cărui stare este conturată de două tabere: Seniorii Victoriei (cei care culeg toți laurii) și Cavalerii Înfrângerii (cei care își desfășoară munca în anonimat). Jurnalul este o scriere aparținând unui corp expediționar care vrea să demonstreze teoria cosmologică cum că universul nu este infinit și concluzionează că Pământul
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
-lea de Hainaut și al Yolandei de Wassenberg. Cunoscut și ca Balduin "Constructorul", el a cumpărat proprietatea Ath în 1158, unde a construit turnul Burbant. El a conferit localitatea Braine-la-Willotte (Braine-le-Comte) capitulului de Sainte-Waudru în 1158. În 1159, a încorporat senioria de Chimay, iar în 1160, castelele de Valencians și de Ostrevent. Balduin s-a căsătorit cu Alice de Namur, moștenitoarea marchizatului de Namur, cu care a avut următorii copii:
Balduin al IV-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324376_a_325705]
-
doar 12-13 ani. Sigurd s-a reîntors la navele lui și atunci când regele Balduin a mers asupra orașului "păgân" (adică musulman) Sidon, a participat și el alături de oamenii săi, la asediul orașului. Fortăreața a fost cucerită, și a fost formată senioria de Sidon. După ce s-a întors în Norvegia în 1111, Sigurd s-a întors la un regat înfloritor și prosper. Regele Eystein a folosit toată energia și voința pentru a crea o țară puternică și stăbilă. Sigurd a făcut capitala
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
mormântul Sfântului Olaf. Sigurd s-a reîntors la navele lui și atunci când regele Balduin a mers asupra orașului "păgân" (adică musulman) Sidon, a participat și el alături de oamenii săi, la asediul orașului. Fortăreața a fost cucerită, și a fost formată senioria de Sidon. Din Palestina, Sigurd și oamenii lui au plecat în Cipru, unde au rămas pentru un timp acolo, ulterior au plecat cu corăbiile spre Grecia. În Grecia au așteptat vântul potrivit pentru a ajunge la Constantinopol cu pânzele umflate
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciumă Neagră și de un incendiu care distrusese multe dintre clădirile orașului. Pe urmă, familia Malatesta a fost alungata în 1383. În
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
pe regele Filip I să încheie pacea și să îl învestească cu stăpânirea asupra Flandrei. Un an mai tîrziu, Filip i s-a căsătorit cu fiica vitregă a lui Robert "Frizonul", Bertha de Olanda, iar în 1074, Filip a restituit senioria de Corbie către coroană. Adela a manifestat un interes aparte pentru politica de reformare ecleziastică a lui Baldwin al V-lea și s-a aflat în spatele soțului ei atunci când acesta a întemeiat unele biserici. Direct sau indirect, Adelei i se
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
un teritoriu de graniță condus de un markgraf dependent. Printre cei mai remarcabili duci franci, Guy I a divizat ducatul între cei doi fii ai săi, Lambert I și Guy al II-lea, cel din urmă primind ca partea sa senioria de Camerino, care a devenit ducat cu acea ocazie. Lambert I a fost un consecvent luptător împotriva sarazinilor, care își începuseră raidurile asupra Italiei, dar el a atacat în egală măsură și pe bizantini (cum s-a întâmplat în 867
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
căzut în luptă. Rainulf, care devenea acum conducătorul de necontestat al exilaților, s-a retras cu resturile trupei din Apulia către Campania, unde, potrivit cronicarului Amato de Montecassino, deși înconjurat de inamici, a putut să profite de disensiunile existente între seniorii longobarzi din regiune. Ei au început să protejeze, contra cost, cetele de pelerini care frecventau regiunea pentru a ajunge la relicvele Sfântului Mihail. De asemenea, Rainulf a servit principelui Pandulf al IV-lea de Capua. "Sub protecția sa", relatează Amato
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
alianță matrimoniala care i-a permis să își extindă influență până către coasta amalfitană, dinspre castelul sau din Nocera. Cea mai timpurie atestare a lui Iordan că senior de Nocera este datata în mai 1109, însă nu lămurește asupra naturii senioriei ("dominatus"). Înainte de a cădea în fața trupelor contelui Roger I al Siciliei, Nocera fusese reședința centrală a uneia dintre subdiviziunile, fie "actus", fie "comitatus", a Principatului de Salerno. Există unele certitudini asupra faptului că vechile subdiviziuni teritoriale ale principatului au supraviețuit
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea a revenit la datoriile sale spirituale, intelectuale și sociale cu o vigoare reînnoită: îngrijirea sufletelor, burse, muzică și educație. Deși abația nu a fost reușit niciodată să obțină râvnitul "Reichsunmittelbarkeit" (independența față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune. La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]