939 matches
-
gen Emily Post. Îmi amintesc că l-am considerat binevenit. Haideți, să ieșim o dată din soare! a decretat liderul nostru. Ce naiba să fac cu ăsta? N-a așteptat un răspuns. S-a dus la marginea trotuarului și, fără pic de sentimentalism, s-a descotorosit de buchetul de gardenii ofilite. — O.K.! Preia comanda! mi-a poruncit. Noi o să te urmăm. Dar tot ce pot spune e c-ar fi preferabil să nu se găsească ticălosul ăla acolo, când ajungem, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gară, m-a întrebat dacă nu găsesc că pisicuța aceea era «adorabilă». Nu mai folosește cuvântul «dulcică». Când oare am speriat-o, făcând-o să renunțe la vocabularul ei? Pisălog cum sunt, i-am menționat definiția dată de R.H. Blyth sentimentalismului, anume că suntem sentimentali atunci când acordăm unui lucru mai multă tandrețe decât îi acordă Dumnezeu. I-am adăugat (sentențios?) că, fără îndoială, Dumnezeu iubește pisicuțele, dar nu cred că și pe cele cu botoșei tehnicolor pe lăbuțe. Tușeul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Nu vreau să primesc de la tine o povestire remarcabilă. Vreau prada ta. Pe asta nu mi-o mai pot scoate din minte. Nu știu ce să spun despre ea. Îmi dau seama că trebuie să fi existat pericolul de a aluneca în sentimentalism. Dar te-ai strecurat cu bine. Poate că prea bine. Mă întreb dacă n-aș fi preferat să scapi un pas greșit. Îmi dai voie să scriu și eu o istorioară pentru tine? A fost odată un mare critic muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că lucrul cel mai galant pe care l-aș putea face ar fi să las pe unul dintre părinții mei să aibă primul cuvânt, și cu cine aș putea începe decât cu Mama Primordială? Totuși, riscurile implicite sunt enorme. Dacă sentimentalismul nu-i transformă, până la urmă, pe unii oameni în mincinoși, amintirile lor firesc abominabile mai mult ca sigur că îi vor transforma. Pe Bessie, de pildă, unul dintre lucrurile mai importante care o jenau la Seymour era înălțimea lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tandreței. Și totuși, George își admira și, într-un anumit fel, își prețuia soția, iar iubirea Stellei era iubire adevărată, o dăruire absolută, leală, iubirea unei femei realiste, inteligente, capabile de abnegație. Stella era una dintre puținele femei lipsite de sentimentalisme în ceea ce-l privea pe George. Lumea se întreba dacă o fi știut „ce zăcea în el“ când îl luase de bărbat. Eu unul cred că știa; dar supraestimase influența pe care felul ei de iubire îl poate avea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
morală riguroasă și închistată în care-și trăise copilăria. Erosul lui era Amor Fati. Întreaga viață practicase moartea, dar niciodată și, categoric, nici acum, nu fusese interesat emoțional de moarte. Orice reculegere sufletească cvasireligioasă i s-ar fi părut un sentimentalism amăgitor. Era conștient de moarte ca de iminenta încetare a trudei lui. Ca gânditor, se mulțumea să o considere ca ceva de neconceput. Și acum, interesele îl aduseseră înapoi în Burkestown, la casa și camera în care se născuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu găsi nimic de răspuns, filozoful continuă: — Ideea dumitale cu privire la iubirea față de lucrurile pure e o înșelătorie și mă întreb dacă să afirm că-l iubești pe Hristos în niște porci murdari ca mine și ca dumneata are vreo logică. Sentimentalism curat. Trucaj cu oglinzi, ca și dovada ontologică. Dumneata îți imaginezi o iubire pură care emană dintr-o sursă pură, ca răspuns la iubirea dumitale imperfectă, ca răspuns la frenetica dumitale dorință de iubire - și pentru că această iluzie te încălzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uzurpatorilor, adică familiei Blackett, că cei din familia McCaffrey nu se sinchiseau, atunci premisa de la care se pornea era cu totul greșită. Într-un sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o deprindere de familie animată și menținută de sentimentalismul femeilor (adică Gabriel, Alex și Ruby): și de nerăbdarea copiilor (adică Adam și Zet). Alex se prefăcea a fi indiferentă, dar de fapt prețuia evenimentul ca pe un prilej în care-și putea afirma puterea matriarhală. — Ah, dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ideea că e necesară o lege împotriva profesorilor care fac ceea ce a făcut Sheba. Evident, nu e bine pentru morala nici unei instituții să aibă profesori care fraternizează - care păcătuiesc - cu juniorii. Dar cu certitudine nu subscriu la noțiunea plină de sentimentalism a inocenței absolute pe care o au toți cei care se află sub linia arbitrară de șaisprezece ani. Populația Angliei a dansat pe străzi când moștenitorul de treizeci și doi de ani al tronului britanic s-a logodit cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sub această suprafață dură, zicea el, ar fi de găsit multă „anxietate și nesiguranță“. Am râs tare când Sheba mi-a povestit toate astea. E întotdeauna fascinant să auzi o inimă rănită cum încearcă să dea explicații raționale pline de sentimentalism unor simple acte de delincvență. Din câte pot să spun, profesorii au tot felicitat-o pe Sheba de-a lungul anilor pentru că are o fiică plină de personalitate și vioiciune și celelalte lucruri din care se presupune că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Drumul de asfalt se oprește aici, mai departe se continuă cu un fel de potecă pentru mașini, un drum forestier Îngust, care se furișează abrupt pe lîngă gardul de ciment al unității. Mă despart de taică-meu, fără prea multe sentimentalisme, Îi promit că-i scriu Într-o săptămînă. Dacă se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini care Își depun ofranda zeului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârșitor, ca și tendința moralizatoare. Comedia Un tutor (1881) este una dintre cele mai reușite lucrări ale sale. Comicul de situație se desfășoară în scene vioaie, în care apar caractere îngrijit lucrate și nuanțate ca psihologie. Cuplurile clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat în haina de ceremonie a sonetului o simțire adâncă și ponderată, fără elanuri prea mari, dar în același timp fără scăderi și fără poticniri. AL. A. PHILIPPIDE SCRIERI: Diafane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
rude care o luaseră chipurile „de suflet”. Toată schița exprimă paroxismul revoltei și mâniei, într-o concentrare și o stricteță absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care ne invadează la lectura acestei bucăți sunt efectul lipsei totale de „sentimentalism” și al unei excepționale potențări artistice a sentimentului. Fetița aceasta amintește irezistibil de toate fetițele torturate, într-o sfâșietoare solitudine a durerii, pe care le întâlnim în Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aforistic, strălucit și ferm. Temele nietzscheiene mitice și tragice nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche imaginea deformată pe care au acreditat-o pe de o parte un sentimentalism leșinat și fariseu și pe de alta o descendență ilegitimă și uzurpatoare ce și-l revendica în mod fraudulos, atribuindu-i propria ei pseudofilosofie a neomeniei și genocidului. Dar Nietzsche, cu toate paradoxele lui violente, nu a fost acel presupus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
iubirea, prețuirea, respectul. Totul se vinde și se cumpără ca într-un veritabil târg, femeia este conștientă că a devenit un bun, dar se multumește cu acest statut, atât timp cât poate trage foloase de pe urma lui, este o percepție profund materialistă, de unde sentimentalismele și gingășia specific feminine au dispărut. Probabil că Chaucer o considera personajul său cel mai tragic.377 Dacă nu am ține cont că se încadrează în spațiul comediei, personajul, prin întreaga sa logică existențială, ne-ar părea absurd sau monstruos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor anomalii psihice (Ca frații) sau fenomene paranormale (Spiritele). În romanul Sângele Solovenilor (1908) T. abordează o temă naturalistă cu mijloacele prozei sămănătoriste. Procedeul narativ nu e, ca în compunerile scurte, relatarea neutră, ci istorisirea pătrunsă de lirism, diluată de sentimentalisme, încetinită prin descrieri artificioase, incluzând dulcegării și reflexivitate banală, șubrezită prin intervenții auctoriale naive (aprecieri, caracterizări, comentarii omnisciente), prin sfătoșenie, prin dialoguri siropoase. Subiectul pornește de la o situație analoagă celei din schița sadoveniană de tinerețe Doi feciori. Boierul Isaie Murat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului iluminist și sentimentalist burghez."137 Se observă, totuși, în această afirmație amestecarea a trei tipuri de viziuni estetice și anume cea clasică, iluministă și romantică (prin aluzia făcută la sentimentalism), ceea ce demonstrează până la urmă impuritatea epocii. Oliver Elton în studiul său despre "epoca augustană", așa cum numește autorul perioada de la 1660 până la jumătatea secolului al XVIII-lea, extinzând denumirea asupra întregului spațiu cultural european (deși sintagma era folosită pentru a ilustra
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și dorința de definire a acesteia în termenii unui factor fertil, generator de semnificații noi, de impulsuri constructive. Cu multă luciditate, Eliot sugerează, de fapt, capcanele raportării la tradiție care poate deveni o frână atunci când este privită cu prea mult sentimentalism, dar poate fi și anulată pe nedrept, atunci când spiritul contemporan devine prea dominant. Astfel, Eliot vede în tradiție un factor viu, un model ce poate transcende sterilitatea în măsura în care este percepută ca un stimul. Se atrage atenția că reproducerea rezultatelor tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înscriu în liniile purității clasice, respingându-se totodată maniera hiperbolizantă a romanticilor de a scrie poezie. Concluzia, trasată în coordonatele unei dorințe personale a autorului, întărește aspirația către claritate înțeleasă drept reducere la esențe, accentuând totodată și disprețul față de un sentimentalism exacerbat: În ceea ce mă privește, o vreau așa (poezia n.n.), austeră, directă, eliberată de orice derapaje emoționale"305 Un alt articol reprezentativ pentru viziunea neoclasică a lui Ezra Pound este Artistul serios (The Serious Artist), un text scris în 1913
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ar fi T. S. Eliot sau Jean Cocteau, și-au asumat o dimensiune clasică pe care au promovat-o. Nevoia întoarcerii la ordine și la obiectivitatea calmă a clasicismului a fost, desigur, dublu motivată de oboseala cauzată de zbuciumul și sentimentalismul exacerbat al romantismului precum și de conștientizarea crizei estetice pe care o cauzează orice perioadă de tranziție. Acea "renaștere clasică" de care pomenea T. E. Hulme și pe care toți acești autori menționați aici au dorit-o, reprezenta soluția ideală a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deconectată de puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine principale ale romanului. Studiul Natashei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele singure aleargă neistovite”. Nu e de acord cu ideea de satiră la Creangă (avansată de Zoe Dumitrescu-Bușulenga), dominant și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
instanță felul de a fi al „idiotului” dostoievskian. Aventurile unui cascador este un roman eșuat, cartea unei tinereți avortate, cu un Muky ce nu convinge nici măcar ca pastișă corozivă. La fel de gratuite sunt exercițiile de ingeniozitate din Întâmplări de necrezut ori sentimentalismul din Planeta fără memorie (1978), inutilă complicare a unei explozii erotice de la șaisprezece ani. Odată cu Impas, O. își derutează iarăși cititorul, și anume prin tradiționalism. Cuplul erotic devine acum unul dramatic maturizat, peste împlinirea lui plutește fatalitatea, altfel decât se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]