22,588 matches
-
observații și analize. Krapp își provoacă singur rău vîrîndu-și la infinit în urechi erorile, ororile, adevărul, minciuna, concluziile vieții. Cumplită pedeapsă. Băutura, singurătatea și dependența de ce păstrează în ele benzile de magnetofon l-au redus la un număr fix de senzații, de gesturi, de reacții. Acum, numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar nu mai am magnetofon...
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
de Ion Crăciunescu; aceasta în vreme ce invitații discută eliberați de complexele și poverile limbii române și de enervantele rigori ale gramaticii. Apoi, brusc, moderatorul Ov. I. intră în joc, urechează pe toată lumea, pune întrebări anapoda, insistă pentru a face din banal senzație și invers, zâmbește cuceritor nerealizând, se pare, coborârea banalului spre penibil și mai departe... Meciurile de volei ale naționalei feminine a României în campionatul european mi s-au părut un fel de clacă unde componentelor echipei noastre nu li s-
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
iar Premiul Festivalului, acordat pentru „contribuția la lărgirea frontierelor literare”, lui Ismail Kadare. Dincolo de imperfecțiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări nesemnificative sau de unele absențe inexplicabile, aspecte dilatate, în reportajele lor, de unii ziariști însoțitori, doritori de a face senzație din orice și de a fi critici cu orice preț, avizi căutători de noduri în papură, dincolo de acestea, a fost o reușită și un eveniment cultural autentic. Vom reveni asupra lui.
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
tânăr poet cu o percepție poetică atât de senzuală, aproape feminină. Klein, celebrul personaj al lui Mihai Ignat, are aici un cu totul alt chip. Acest Klein e melancolic, discret, vorbește foarte puțin, e prins cu totul în caruselul de senzații al iubirii, stabilind un neîntrerupt contact vizual și tactil, preocupat mai puțin de enunțarea directă, frustă, austeră. Debutul volumului e relevant: „Zidit / în epiderma unei singure femei, / spune Klein și se privește în oglindă. [...] Klein se privește în vitrina cu
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
mea se reduce doar la aspectul cantitativ al cărții. Poemele, mai ales că multe dintre ele au foarte puține versuri, sunt totuși cam puține, respirația volumului e scurtă, lectura se frânge prea repede (iar tematica e atât de generoasă!) lăsând senzația de cuprins alcătuit în grabă. Și cu această remarcă, de care poate nu e neapărat necesar să se țină seama, trec la câteva probleme mai generale. Un terorism mic De ceva timp mă obsedează o serie de întrebări. Dacă s-
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu-se parcă pe scara strâmtă în colimacon... Leonardo: Sf Ana, Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol al nevinovăției cristice. Prezența femeilor dă o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care botezul este natura asumată, planeta albastră stăpânită de apă... Mai 1992. Roma, Via Parioli. Întâlnirea cu octogenarul italian bogat care pe canicula romană și mirosul de leandru încins, pârlit de
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți./ altul vedea ca printr-o sită și distingea/ entitățile nisipului cum distingem noi/ orașele și stelele./ un altul răsturna cu ochii/ lumea cu susul în jos” (Privitori și privighetori). Viziunea vădindu-se asociabilă cu senzația de orbire mîntuitoare ca o infirmitate divină: „pe drept cuvînt se crede că e orb deși pe drept cuvînt/ el vede cu tot trupul de parcă ar fi apă./ adevăr zic vouă: celui care plînge/ Dumnezeu îi umblă pe pleoape” (Luna
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
românul”). De aceea, și foșnetul frunzișului de sub pași îți răsună familiar. Dacă rămîi nemișcat două-trei minute, zeci de gîze iau, copilăroase, act de prezența ta. Curtezani înaripați își revarsă nevăzuți trilurile. Închizînd ochii, obții un crîmpei dintr-o demult încercată senzație onirică de paradis. Nu faci însă zece pași în buget, că te și trezești stropit de jeturile puturoase ale „muzicii preferate” de un clan familial instalat temeinic alături de automobilul cu radioul dat la maximum... Mai ai cîteva zile de vacanță
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
răstimpuri, scriitorul nostru resimte nevoia unei claustrări purificatoare: „șederea pentru o vreme la o mănăstire nu era pentru mine o noutate; stătusem și în alte rînduri la Căldărușani și locuisem în aceeași odaie, în toate anotimpurile. Însă abia acum trăiam senzația definită abia ulterior, după ce am găsit expresia la Noica: sentimentul că timpul îmi aparținea. Mai ales după ce renunțasem la radio și la telefon”. Să fie o contradicție? Un simulacru? N-am putea lua în serios atari ipoteze întrucît ambele ipostaze
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
referințe culturale, durata efortului de adaptare o depășește pe cea a dialogului sau a monologului următor: când zici că ai înțeles, ei sunt deja în altă parte, sugerează că ar fi cazul să râzi de altceva... Te supui, dar rămâne senzația dacă participi la o cursă, unde orice ai face, pierzi... În mod paradoxal, filipica tânărului autor la adresa unei societăți zgomotoase și stupide îmi aduce aminte de piesele anilor ’50, din lagărul socialist, în care era expusă oprobriului public societatea capitalistă
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
dați seama de cît timp trăiam cu imagini care o cuprindeam pe Sanda și cît mi-a trebuit să pricep că părți din lumile noastre se suprapun, coincid, se completează în atmosfera firească de demult, în cuvinte și chiar în senzații? Nu am fost întotdeauna de acord, n-am văzut mereu la fel un spectacol, n-am iubit aceiași oameni de fiecare dată, ne-am situat diferit față de anumite probleme, în anumite conjuncturi, am investit altfel în artiști, ne-am definit
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
de a povesti și o slăbiciune pentru portretizări. E amintit în acest sens și un volum de amintiri rămas în manuscris (poate s-ar găsi vreo editură interesată). l În același număr din „Convorbiri...”, Mircea Gheorghe semnează un articol de senzație, intitulat „Madame Solario” - o enigmă literară. Cum la sfîrșit e tipărită o notă -The Atlantic Monthly, vol. 289, no. 3, martie 2002 -, fără nici o trimitere în text, nu se înțelege dacă Mircea Gheorghe și-a publicat întîi articolul acolo, dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
un cîine lup sau dog german, în dreapta. Pînă la ieșirea din curtea imobilului, care, acum văd, seamănă mai mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-a auzit vocea soldatului parcă spunând: i-aș fi sucit gâtul, domnișoară. Dar eu nu cred. În orice caz a fost știrea cea mai de senzație, care o ținut populația țării cu respirația tăiată câteva minute fiind singura știre fără morți, violență, prostituate, droguri, corupți, violuri și Radu Coșarcă. În rest, așteptăm cu încredere și emoție hotărârea Academiei Regale suedeze și cea a Comisiei pentru decernarea
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
violență, prostituate, droguri, corupți, violuri și Radu Coșarcă. În rest, așteptăm cu încredere și emoție hotărârea Academiei Regale suedeze și cea a Comisiei pentru decernarea premiilor Oscar. La Cannes și Veneția erau blocate telefoanele pentru moment... Da’ ce știre de senzație Extraordinar de formidabil
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
Constantin Țoiu China. 24 iunie-4 iulie 1989. De neuitat imaginea Himalayei,... piscurile dese, sterpe, ascuțite, senzația de pericol, de puritate, de sfințenie primejdioasă provocată de nesfârșirea zăpezii... Gândul că în imensitatea aceasta pustie, survolată, zac oasele tânărului prozator Răzvan Petcu lansat de mine la R. l. și a cărui neliniște l-a împins să facă funesta
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
pentru a pune capăt semnificației. Spune barometrul: sînt pură imanenta, sînt particularitatea absolută. Înlăturați acum barometrul și, neîndoielnic, povestirea nu va fi mai puțin adevărată. Dar și aceasta este întrebarea esențială va deveni povestirea mai puțin inteligibila? Dacă am avut senzația că datele vizuale oferite de Flaubert au adăugat ceva la profilul psihologic al sărmanei servitoare sau la lumea în care se mișcă personajele, atunci ar fi nepotrivit să gîndim aceste detalii în termenii imagisticii. Pentru a descoperi că există o
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
și autonomia imaginii la Flaubert, e un paradox și o interesantă provocare intelectuală faptul că epoca în care sînt promovate literalul, imanentul și reproducerea exactă a vietii e și epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei. Săpun albastru, din plin. Noutatea e faptul că săpunul albastru capătă nu doar autonomie vizuală, ci devine și nod sintactic. Pentru prima dată în istoria
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
mi construiesc propriile imagini, îmi populez curtea cu oamenii pe care îi iubesc necondiționat, îmi trec în revistă cu voluptate amintiri extraordinare. E mai igienic. Cînd trebuie să ies din acest spațiu, din mine, totul capătă un ritual medieval, am senzația că se aude zgomotul lanțurilor care coboară punțile din lemn și pregătește o plecare misterioasă și precipitată. Am învățat, în ultimul timp, să privesc unde trebuie. Un călugăr zen-budist mi-a șoptit, printre altele, un lucru pe care mă străduiesc
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare că inund cu fraze fără nici o noimă filele pentru care m-am angajat. Panica și dezolarea fac loc senzației de sete și impresiei de febră. Îmi fac un ceai nou, îmi mai fac o cafea, le beau, ies, iar și iar, pe balcon, admir nepăsarea la tot a răsadurilor mele de gălbenele și crăițe, mă uimește energia titanică de
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
decît aerul./ cum sînt hainele la mal ale unui copil/ ce tocmai se scaldă? (carte de citire). În genere înregistrăm o fantezie infantilă, o revărsare de asocieri nu atît bogate cît de-o ingenuitate plastică în ciuda aspectului sofisticat, placată pe senzații, precum atestatul unui contact primordial cu lumea. Nesățios a o îmbrățișa cu toate simțurile, poetul vine în întîmpinarea lumii cu salutul său imaginativ: "omul galben se ridică încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
orizontală, fără nici un fel de obstacol. Greierii cîntă minunat, iar pisicile-și miorlăie împreunarea. Mă întorceam într-o sîmbătă seara de la film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii stau la rînd vorbind zgomotos despre fotbal și femei. Prietenul meu, căruia i-am promis că înființăm Partidul Săracilor iar eu voi fi șefă la cadre mă
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
care, și el, e un personaj în sine (un om cu o nebunie asumată, torturat de felurite fobii), un cineast care declară, într-un interviu: "Filmările nu-mi servesc decît ca să adun material. Nu creez decît la montaj"... Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]