1,435 matches
-
aventură extraconjugală. Cu reguli adaptate contextului, cu aluzii desprinse din pânzele mari-lor pictori, cu renunțări lipsite de temei și cu gelozii ceva mai justificate. Supus atâtor bruște schimbări de direcție, timidul informatician capătă, din mers, o foarte democratică luciditate a senzualității. Continuă să se vadă, pe ascuns, cu Ana Maria, dar nu omite să-și frecventeze, calculat, fosta iubită și nici să se afișeze, în medii mondene, cu nepoata propriului șef. În fine, cancanuri care, din perspectiva cititorului profesionist, contează mai
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
guvernat de planeta Marte, Berbecul se aprinde ușor și experimentează culmi nebănuite ale plăcerii. Încearcă să iți temperezi pornirile și abordează un ritm mai lent pentru a prelungi atât plăcerea ta, cât și pe cea a partenerului de cuplu. Taurul Senzualitatea te caracterizează și îți doreaști să experimentezi tot ce este bun și frumos, sexul fiind pe primul loc în topul preferințelor tale. Pentru a te bucură din plin de o partidă de amor trebuie să ai la dispoziție timp din
Zodiile şi apetitul sexual () [Corola-journal/Journalistic/69067_a_70392]
-
ci pentru că acest lucru nu mai contează, ci doar acest hic et nunc dramatic. Într-un fel postmodern, substanța romanelor lui Andrew este încununată vodevilesc. Simulacrele iau locul încetul cu încetul realității, plăcerea de a juca creează un soi de senzualitate stranie, rece, improvizația se îmbină genial cu scenariul gata fabricat. Finalul care aparent pune punct acestei confuzii a rolurilor nu are nimic dintr-un sfârșit real, moartea este doar un alt act al piesei. Niciodată ultimul.
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
frumoasă ilustrare a temei supraviețuirii individului/corporalului/vitalismului de tip senzorial în contextul formalismului și al unei realități proletcultiste simbolizate de cancer. Dulce ca mierea... contrapune haina cazonă a realității dure și paupere din armată unei explozii de pasiune și senzualitate demne, pe alocuri, de pagini camilpetresciene sau holbaniene. Construcția oximoronică bazată pe realitatea măruntă a spațiului cazon și pe falduri de pasionalitate conferă romanului o tensiune amplă, celelalte mize romanești părând secundare. Bucureștiul este matca unei realități duale. Evadările de pe
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
la pictura occidentală a timpului, de la decorativismul, cam ostentativ și greoi, de factură Mir Istcustva, adică un fel de Art Nouveau ŕ la russe, a lui Șillingovscki, la hieratica voluptuoasă a Ninei Arbore, de la expresionismul nordic al familiei Ceglakoff la senzualitatea profundă a lui Anatol Vulpe și pînă la domesticirea măreției clasice de către Milița Petrașcu. Concluzia laconică a acestei remarcabile expoziții, care nu s-ar fi putut organiza fără sprijinul Muzeului de Artă de la Chișinău și al directorului său, pictorul Tudor
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
el însuși parte a poveștii celuilalt. În jurul protagonistului, artistul underground, supranumit Michelangelo Electric, ia naștere un mozaic de istorii individuale, intercalate cu hărți ale corpului și marcaje ale fantasmelor. „Scris cu vervă și rafinament, amintindu-ne de multe ori de senzualitatea descrierilor lui Kerouac sau D.H. Lawrence, Michelangelo Electric ne convinge că Sarah Hall este una dintre cele mai puternice voci ale generatiei sale“, spune criticul. Sarah Hall: Michelangelo Electric. Editura Humanitas, București, 2006. Preț: 26,00 lei. Plăcerea răzbunării Jennifer
Agenda2006-21-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284993_a_286322]
-
complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și idealizant: Corto Maltese întâlnește „obiecte ale dorinței” și în alte părți ale globului, nu doar în Sudul luxuriant și bolnav de senzualitate. Și în Nord, și în Vest, și în Răsărit, și în miezul Europei, Corto Maltese intră în relație cu o sumedenie de personaje care nu corespund acestor linii caracterologice. Ampla distribuție feminină contrazice modelul „poveștilor cu pirați”. Reprezentantele „sexului slab
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
actriței printr-un mic racursi, plasîndu-și aparatul undeva la înălțimea genunchilor ei, dar ratase efectul. Descopeream portretul unei tinere femei ambițioase, cu fruntea largă și rotundă, căzută pe gînduri, zîmbindu-și sieși cu buzele strînse, pe jumătate rigide, fără pic de senzualitate. Neîndemînaticul fotograf îi anulase gîtul și-i scosese prea mult în evidență pomeții. O transformase fără să vrea într-o blondină cît se poate de comună. Doar că în mintea ei dormea ascuns drăcușorul nu știu cărei frivole răzbunări. Cel puțin, asta
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
fostei soții, Cerasala, dar și băncilor. Într-un final, Tinel cere ajutorul celor trei fete care se ocupă de masaj - Bella, Mela și Stela, pentru a nu fi nevoit să părăsească locuința. De aici încep încurcăturile pline de umor și senzualitate. Instalatorul neîndemânatic (Octavian Strunilă) , “horoscopista” Mella (Doinita Oancea), femeia în casa (Mariana Liurca) - o basarabeanca dintr-o bucată, acestea sunt doar câteva dintre personajele care își intersectează existentele în casa profesorului. Serialul are și o componentă deloc de neglijat de
Jurații de la Vocea României pleacă pe la alte televiziuni () [Corola-journal/Journalistic/42376_a_43701]
-
umanul, construind un viitor în epură, un viitor populat de simulacre. Anarhismul bakunian, marxismul în formula sa militanto-revoluționarutopistă constituie deopotrivă expresii ale iraționalului, instituindu- se ca heralzi ai apocalipsei societăț ii de hiperconsum. Există un anumit erotism, mai precis o senzualitate în exercițiul puterii, concretizată în scene de sex, dar prezentă mai degrabă ca excitație, care se amplifică pe turnanta ei morbidă și absurdă. Nevoia de a copula acționează însă și ca o nevoie de stabilitate, de contact cu realitatea, pentru
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
jours. Apropierea e însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu intră într-o similitudine cu cea de căutare, este un act ce nu se mai finalizează și tocmai această continuitate face ca pasiunea să se păstreze, sa devina senzualitate. Specific personajului intelectual, intransigent, eroina își etalează vasta cultură artistică, o prețiozitate a amănuntului care bucură și paradoxal doare. Imaginile unor cărți poștale o transpun în acea atmosferă, se identifică, plânge cu toți care plâng, în locul tuturor celor care nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită într-o plasă amețitoare și înconjurată de fumul des al unei beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un complex de inferioritate, de fapt, deschide porțile trăirii lăuntrice, a senzualității ce se împletește cu senzațiile inhibate până acum. Gelozia ei este de fapt spasmul vulcanului din care va erupe feminitatea ei desăvârșită, se vrea femeie cu toate că se teme de femeia din ea. Își reamintește plăcut declarația de dragoste a lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o alungă din imaginea sa. Acest sentiment de siguranță va mai diminua șarpele verde al geloziei. VOLUBILIS Voluptețea o face pe eroină să trăiască acut dorința înfăptuirii cuplului. Plăcut femeiesc, noțiunea de cuplu înseamnă încolacire, ea este o iederă. Câtă senzualitate în reliefarea femeii-iedera, o imagine des întâlnită în picturile noi, unde femeia apare într-o complicitate de imagine cu o eșarfă ca un șarpe ce-i descoperă mai mult, decât îi acoperă trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii definiției dragostei după cuvântul biblic : “De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor iar dragoste nu am, făcutu-m-am arama sunătoare și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când „Profesorul”, când „Domnul R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare intelectuală și fizică, este atras de Teodora, „femeia fatală” din visurile sale (nocturne sau diurne). O descrie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu știu dacă P.H.Lippa trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar, în mod sigur, copleșit. Ceea ce trăise până acum ca într-o „dulce beție” se ridică la nivelul „conștiinței responsabile”. Totuși, nu este un „lucid” și un introspectiv în genul eroilor lui Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Frumusețea ei durează, rămâne fie pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]