486 matches
-
Elisabeta Chiriac. Elisabeta Chiriac a fost profesoară de pian la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Mircea și Elisabeta Chiriac s-au căsătorit în 1946, iar în 1949 le-a venit pe lume unicul lor copil, viitoarea solistă de muzică ușoară Corina Chiriac. "Serenada" este cântată în prezent de majoritatea violoniștilor, mici și mari. La sfârșitul anilor '40, maestrul Ion Voicu a realizat prima înregistrare radio a acestei lucrări. 40 de ani mai târziu, fiica lor, Corina Chiriac, a realizat o variantă vocală a
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
cântată în prezent de majoritatea violoniștilor, mici și mari. La sfârșitul anilor '40, maestrul Ion Voicu a realizat prima înregistrare radio a acestei lucrări. 40 de ani mai târziu, fiica lor, Corina Chiriac, a realizat o variantă vocală a acestei serenade, în orchestrația autorului, exact în tonalitatea în care a fost compusă "Serenanda". Anii afirmării componistice, când a activat în calitate de cercetător la Institutul de Folclor, apoi consilier muzical al Ansamblului „Ciocârlia”, i-au întărit convingerile privitoare la valențele izvorului artistic popular
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
Enumerarea este lacunară, selecția riscantă; câteva titluri sunt cunoscute și recunoscute: "Bucureștii de altădată, Sonatina pentru vioară și pian, Simfonieta, Concertele și divertismentul pentru orchestră de coarde, Simfonia de cameră", amintitele balete, "Terra Daciae, Ars poetica", poemul simfonic "Thalassa". De la "Serenada pentru vioară și pian" (1937), în care elementul romantic domină autoritar, până la ultimele lucrări - "Concert pentru orchestră", "Simfonia de cameră" -, mărturii ale asimilării elementelor de folclor în esența lor și într-o structură modernă, drumul său creator a fost mereu
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
pentru” acest cvartet ea a mai scris și „Shiro shel abba” (Cântecul lui tata). În anul 1964 Naomi Shemer a compus pentru primul show al trioului „Gesher Hayarkon” (Podul Yarkonului) „"Ahavá rishoná"” (Iubirea dintâi), „"Ahavat poaley habinyan"” )Dragostea muncitorilor constructori)„"Serenada lakh"” (Serenad[ pentru tine), „"Ayelet Ahavim”", „"Laila behof Akhziv"” (Noaptea pe litoralul de la Akhziv), acest din urmă cântec făcând parte și din bandă sonoră a filmului „"Dalia vehamalahim"” (Dalia și marinării) la care au participat membrii trioului. În anul 1954
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
și a tatălui lui la Viena, familia se mută într-o casă în piața Hannibal ('Hannibalplatz') - astăzi 'Makartplatz', la numărul 8. O seamă de muzicieni au fost musafiri ai familiei, iar Mozart a compus aici între 1773 și 1780 simfonii, serenade, concerte pentru vioară și pian, arii, etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei sferturi din casa de pe Getreidegasse a fost distrusă de o bombă. În anul 1955, organizația internațională "Mozarteum" reușește să vândă bucata de casă rămasă. În
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul „Serenadă la trompetă” (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată", cu tristeți ploioase și
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul „Serenadă la trompetă” (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată", cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
mai frumos?", "Cea mai frumoasă toamnă", "Ce-ar face?", " Cine te-a adus în calea mea", "Din toată inima", " Două inimi cântau", "E nunta de aur", "Inima mea e a ta", "Orice zi e-o primavără", "Ram, tam, pam, pam", "Serenada tinereții", "Soarele dragostei", "Stelele", "Tangoul de sâmbată seara", "Te iubesc așa cum ești", "Tineri în țara tinereții", "Ziua dor și noaptea dor". Trei melodii au fost interpretate de Margareta Pâslaru în filmul Tunelul: "Și tu îmi placi","Marea mea iubire" și
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
să ajungă pe drumul succesului. El era un compozitor prolific, compunând peste 200 de piese pentru pian, care i-au adus repede aprecierea publicului, de remarcat ar fi "Dansul Spaniol" op.12 pentru două piane. Una dintre primele sale compoziții, "Serenade" op.15, a devenit faimoasă în toată lumea. Astăzi probabil este cel mai bine cunoscut datorită "Studiilor" op.72, care au fost interpretate de pianiști precum Vladimir Horowitz și Marc-André Hamelin. Multe dintre piesele sale, de scurtă durată dar strălucitoare sunt
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
Serenada pentru etajul XII este un film românesc produs al casei de filme UNU în anul 1976, realizat în studiourile centrului de productie Cinematografică București, având un scenariu scris de Tudor Popescu. Filmul a fost tras în peliculă EASTMAN color și
Serenada pentru etajul XII (1976) () [Corola-website/Science/330601_a_331930]
-
istorice, "paraloghes" (balade), cântecele de dragoste, , cântecele de nuntă, cântecele de exil și bocetele exprimau viața grecilor. Există o unitate între lupta poporului grec pentru libertate, bucuriile și regretele lor și atitudinea lor față de dragoste și față de moarte. Kantádhes-urile (καντάδες 'serenade'; sing.: καντάδα) heptanezane au devenit strămoșul cântecului grec modern, influențându-i dezvoltarea. În prima parte a secolului următor, mai mulți compozitori greci au continuat să împrumute elemente din stilul heptanezan. Cele mai populare cântece din perioada 1870-1930 erau așa-numitele
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
sing.: καντάδα) heptanezane au devenit strămoșul cântecului grec modern, influențându-i dezvoltarea. În prima parte a secolului următor, mai mulți compozitori greci au continuat să împrumute elemente din stilul heptanezan. Cele mai populare cântece din perioada 1870-1930 erau așa-numitele serenade ateniene, și cântecele interpretate pe scenă (επιθεωρησιακά τραγούδια „cântece de teatru de revistă”) în teatre de revistă, operete și care dominau scena teatrelor din Atena. , la început o muzică asociată cu clasele de jos, dar apoi (și mai ales după
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
farsă: Susanna îi va scrie contelui o scrisoare în care îl invită pe acesta la o întâlnire în grădină, însă va merge doar Cherubino, abia venit din armată, îmbrăcat în hainele cameristei Susanna. Pajul vine și îi cântă contesei o serenadă, acompaniat de Susanna cântând la chitara contelui. Dar, se auzi vocea lui Almaviva! Susanna și Rosina erau cuprinse de panică, neștiind ce să facă. Susanna plecă, iar contesa îl ascunse pe Cherubino într-o altă cameră. Contesa, refuzând să deschidă
Nunta lui Figaro () [Corola-website/Science/298468_a_299797]
-
001 ) . Procentul de pacienți care au pierdut 5 % și 10 % din greutatea lor inițială după un an de tratament este prezentat în tabelul 2 . Într- un al doilea studiu la pacienți obezi cu diabet zaharat de tip 2 netratat anterior ( Serenade ) , valoarea absolută a modificării HbA1c ( cu valoarea inițială de 7, 9 % pentru ambele grupuri ) după 6 luni a fost de - 0, 8 % pentru rimonabant 20 mg și de - 0, 3 % pentru placebo ( Diferență - 0, 51 IÎ95 % - 0, 78 ; - 0, 24
Ro_17 () [Corola-website/Science/290777_a_292106]
-
audiție, București, 8 februarie 1926, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 1 de cameră, opus 5 (1926), București, 1949; idem, București, 1969, primă audiție, București, 30 octombrie 1927, Filarmonică, Hermann Scherchen; • Legendă pentru orchestră, opus 6 (1926), pe trei teme liturgice; Serenadă pentru orchestră, opus 9 (1928), București, 1966, primă audiție, București, 24 noiembrie 1929, Filarmonică, George Georgescu (Orchestra Cinematografiei, Paul Popescu); Poem pentru orchestră, opus 13 (1930), primă audiție, București, 23 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu; • Suita nr. 2 pentru orchestră
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
nr. 6, opus 100 (1962); • Simfonia nr. 9 în Fa major, opus 101 (1962) București, 1971, primă audiție, București, 21 decembrie 1963, Mihai Brediceanu; • Simfonieta nr. 7, opus 102 (1963), primă audiție, București, 1 octombrie 1966, Filarmonică, Emanuel Elenescu; • Divertisment - serenade pour grande orchestre, opus 103 (1963), primă audiție, București, 27 octombrie 1967, Filarmonică, Henri Selbing; • Simfonia de cameră nr. 3, opus 106 (1965); • Simfonieta nr. 8, opus 108 (1966); Poem pentru orchestră, opus 110 (1967); Mică suită orchestrală, opus 111
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și Sachs au încă mult până să îi convingă pe maeștrii cântăreți. Dar triumful este la sfârșitul luptei
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
nu are nicio șansă să câștige. Magdalena îi cere Evei să intre în casă și își dă seama, după starea ei, că este îndrăgostită. Prin urmare, este necesar să găsească o stratagemă. Știind că Beckmesser a decis să-și cânte serenada chiar în acea seară, Eva o convinge pe Magdalena să-i ia locul la balcon. "Scena 5." Walther apare în partea de jos a casei, Eva coboară și, ascunși de tei, ea îi explică planul pentru a scăpa. Sachs aude
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
tei, ea îi explică planul pentru a scăpa. Sachs aude discuția, iese și îndreaptă lumina lămpii spre cei doi iubiți. Ei nu știu ce să creadă despre atitudinea lui și rămân ascunși. "Scena 6." Beckmesser apare pe străduță. De îndată ce începe să cânte serenada, Sachs cântă cât îl ține gura o odă Evei alungată din rai ("Cânt Biblic"), acompaniindu-se cu ... ciocanul. Magdalena, în hainele Evei, apare la balcon, în timp ce Beckmesser e disperat că nu poate să cânte și-i cere lui Hans Sachs
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
oprească din lucru. Cizmarul îi propune un târg: el va juca rolul de marcator, arătând cu o lovitură de ciocan fiecare eroare a lui Beckmesser. Beckmesser face atât de multe greșeli încât Sachs termină o pereche de pantofi înainte de sfârșitul serenadei, plătindu-i cu aceeași monedă marcatorului care l-a umilit pe Walther în acea după-amiază. Zgomotul a trezit tot cartierul. David, dându-și seama că este Magadalena la balcon și că primește omagiul lui Beckmesser, apucă o bâtă și-l
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
se întoarcă la muzică de scenă. Folosind elemente din coloanele sale sonore, Korngold a compus "Concertul pentru violoncel în Do major", Op. 37, "Concertul pentru vioară în Re major", Op. 35 (a cărei premieră a avut loc în 1947) și "Serenada Simfonica", Op. 39. Familia Korngold a decis să revină în Europa în toamna anului 1947 dar planurile au fost amânate deoarece Korngold a suferit un atac de cord pe 9 septembrie, 1947. Erich a ajuns în cele din urmă în
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
a suferit un atac de cord pe 9 septembrie, 1947. Erich a ajuns în cele din urmă în Austria în 1949, pentru prima dată după plecarea sa din 1938. În 1950, sub conducerea lui Wilhelm Furtwaengler, a avut loc premieră "Serenadei Simfonice în Și major", Op. 39, care a fost primită cu succes la Filarmonica din Viena. Totuși, alte lucrări ale sale nu au avut un public numeros iar părerile criticilor nu erau favorabile. Gusturile muzicale ale vienezilor au evoluat în
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
sa natală. A revenit în Statele Unite profund dezamăgit. A făcut un al doilea drum spre Europa în 1954, când a avut loc premieră " Simfoniei în fă diez", Op. 40. După ce a fost din nou dezamăgit cu eșecul lucrării "Die stumme Serenade", a călătorit la Munchen pentru a lucra la un ultim film, "Magic Fire", un film biografic despre Richard Wagner, produs de Republic Pictures. În 1955 Korngold a suferit un atac cerebral, ceea ce l-a lăsat parțial paralizat. Apoi, în 1957
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
referire la contabilitate), ață (pentru moda) și linguri de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare). La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din casa familiei miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și mirelui. Cuvântul maltez pentru acest obicei este "il-ġilwa". Acest obicei împreună cu multe altele, a dispărut de mult timp din insule, în fața practicilor moderne. Noile soții purtau , un element tradițional maltez de îmbrăcăminte. Cu toate acestea, ea nu mai
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]