349 matches
-
trecut. În realitatea fenomenală, implicarea intelectualilor poate fi benefică sau, dimpotivă, poate avea efecte negative pentru starea societății, mai ales în contextul în care aceștia sunt percepuți de către public drept modele. De regulă, intelectualii care, anulându-și spiritul critic, devin servanți ai puterii, asumând statutul unor "funcționari" ai politicii devin lesne incriminabili, în special în cazurile în care puterea politică se manifestă abuziv în raporturile cu societatea în care se exercită: Făcând apologia puterii - democratice sau totalitare (în fapt, toate puterile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
spre rău"9. Este ceea ce îi face atractivi pentru reprezentanții puterii, al căror scop este cel de a și-i apropria printr-un proces ce implică, în termeni hegelieni, "problema recunoașterii". Este vorba, aici, despre reciproca recunoaștere: a puterii de către servantul său, a servantului de către oamenii puterii. Recunoașterea puterii înseamnă nu doar înregimentarea, ci și utilizarea puterii cuvintelor - esențiala "armă" intelectuală - pentru a legitima puterea. La rându-i, recunoașterea servantului de către reprezentanții puterii nu înseamnă doar înregimentare - care poate fi formală
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Este ceea ce îi face atractivi pentru reprezentanții puterii, al căror scop este cel de a și-i apropria printr-un proces ce implică, în termeni hegelieni, "problema recunoașterii". Este vorba, aici, despre reciproca recunoaștere: a puterii de către servantul său, a servantului de către oamenii puterii. Recunoașterea puterii înseamnă nu doar înregimentarea, ci și utilizarea puterii cuvintelor - esențiala "armă" intelectuală - pentru a legitima puterea. La rându-i, recunoașterea servantului de către reprezentanții puterii nu înseamnă doar înregimentare - care poate fi formală sau informală - ci
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
problema recunoașterii". Este vorba, aici, despre reciproca recunoaștere: a puterii de către servantul său, a servantului de către oamenii puterii. Recunoașterea puterii înseamnă nu doar înregimentarea, ci și utilizarea puterii cuvintelor - esențiala "armă" intelectuală - pentru a legitima puterea. La rându-i, recunoașterea servantului de către reprezentanții puterii nu înseamnă doar înregimentare - care poate fi formală sau informală - ci și crearea condițiilor (deopotrivă materiale și spirituale) pentru ca puterea cuvintelor legitimatoare să se poată răsfrânge asupra societății, în conformitate cu o logică a controlului instituționalizat. Cât privește "ideologia
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
simbolic pus în serviciul puterii, ceea ce implica fluxul puterii cuvintelor dinspre intelectuali înspre public, în ideea de a legitima ordinea socială și politică existentă, garanta, pe de altă parte, fluxul de capital financiar dinspre sistemul etatic identificat cu partidul înspre servanții ideologici. Vorbim despre o ordine care integra sistemic prin condiționare, dar care presupunea, în același timp, pentru unii dintre corifeii propagandei, cel puțin o aparentă credință în "justețea" regimului. Acestora din urmă, așa cum sunt, spre a exemplifica, cei considerați "clasicii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care vorbim despre o societate în cazul căreia deficitul democratic era unul structural și al cărei regim totalitar de orientare comunistă a fost precedat, începând cu 1938, de trei regimuri autoritare, care și-au avut în epocă, la rându-le, servanții lor intelectuali. Tocmai din acest motiv, analiza pe care am redat-o în această secțiune a vizat, mai curând, o contribuție minimală la efortul de creare a unui cadru necesar înțelegerii a ceea ce înseamnă condiția intelectualului într-un regim politic
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de pielea sa cea veche, șarpele își înnoiește viața. 50 Tableta XII, redactată în sumeriană, a fost adăugata mai târziu; întâmplările relatate nu au raporturi directe cu narațiunea pe care am rezumat-o. 51 "A Pessimistic Dialogue between Mașter and Servant", r. 84, traducere de R. H. Pfei f fer, ANET, p. 438. dezvinovățit și urmărit este cel drept. Tâlharului i se dă aur, iar cel fără ajutor e lăsat flămând. Tăria răufăcătorului ei o sporesc, iar pe cel slab îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asigurate. În anii ’70, aflându-mă câteva luni la o universitate din Anglia, am fost surprins săconstat că funcționarii publici aveau salarii mai mari decât cei din învățământul universitar. De fapt, Anglia este țara care a elaborat noțiunea de civil servant și se mândrește cu faptul că funcționarul public servește cu egală loialitate guvernul și miniștrii, indiferent de partidul politic aflat la putere. La noi, o dată cu schimbarea guvernului, se schimbă și înalții funcționari de stat. Rămân în post numai slujbașii mărunți
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
patrulă într-o misiune de interdicție, pe când se găsea deasupra terenului ocupat încă de bolșevici, aparatul lui să-i fie lovit de un grup de mitraliere tocmai în rezervorul de benzină și să ia foc". Așadar, pentru eroul nostru aviator, servanții mitralierelor de la sol care erau atacați în picaj "loveau mișelește" când trăgeau în avionul atacant!! Infanteristul din mine, care a trăit atacuri în picaj ale unor escadrile de Sturmovik-uri, e revoltat de o atât de ciudată interpretare, cvasi-medievală, a cavalerismului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de la sol care erau atacați în picaj "loveau mișelește" când trăgeau în avionul atacant!! Infanteristul din mine, care a trăit atacuri în picaj ale unor escadrile de Sturmovik-uri, e revoltat de o atât de ciudată interpretare, cvasi-medievală, a cavalerismului. Oare servantul de mitralieră nu-și făcea și el datoria patriotică, cu riscul vieții?! Bizară observație. După campania noastră până la Odessa (la care am participat și eu, la nivelul cel mai de jos în toate sensurile cuvântului), în timpul căreia Vizanty a repurtat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile, în careu, toți cu zâmbetul pe buze, conștienți de importanța fiecăruia în bunul mers al unității". În vreme ce piloții Grupului 6 se pregăteau liniștiți pentru o nouă zi de activitate pe aerodrom, neașteptându-se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1000-1500 m altitudine. Îi făcusem un sac unde intra și simțeam întotdeauna cât de fericit era. La înălțime mai mare nu-l puteam lua; ar fi trebuit să-i improvizez o mască de oxigen, ceea ce nu se putea. Cu greu servanții îl coborau de pe aripa avionului. Cât de impresionat eram de dezolarea în care îl lăsam! Nu se mișca, rămânea și ore întregi să mă aștepte în același loc unde știa că trebuie să revin cu avionul. Nu mânca, nu dădea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile, în careu, toți cu zâmbetul pe buze, conștienți de importanța fiecăruia în bunul mers al unității. În același timp, toți își dau seama de inegalitatea forțelor aflate în luptă: celor aprox. 1000 de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o întrebare metafizică, cât și o întrebare teologică. Această întrebare este neclară și nu ni se prezintă ca o întrebare conceptuală. Motivele pentru care dorim să răspundem nu vizează sfera clarităților logicii. De cele mai multe ori, rolul logicii este acela de servant al metafizicii: încercăm să clarificăm, pe cât posibil, întrebările metafizicii. Se poate întâmpla și invers, deoarece orice argument metafizic pentru o concluzie absurdă poate fi transformat într-un argument de genul celor care au la bază metoda reducerii la absurd și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
reprezentând femei eroine au devenit mai frecvente 31. Începând cu primăvara anului 1942, Armata Roșie a apelat la femei, care au fost înrolate în număr mare, la început în trupele auxiliare, apoi instruite ca piloți de luptă sau bombardament, artileriști (servanți tunuri antiaeriene), cercetași, trăgători de elită, deminori și infanteriști. Până la sfârșitul războiului, 800.000 de femei au fost înrolate în Armata Roșie 32. • Muncitor în spatele frontului, femeile ocupând locurile rămase vacante prin plecarea bărbaților pe front, ajungând în 1943 la
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
religia sa catolică. Acel refuz l-a plătit cu încheierea carierei politice, închiderea sa în Turnul Londrei și, apoi, pierderea vieții prin executare pentru înaltă trădare pe eșafod, acolo de unde a adresat asistenței ultimele sale cuvinte: "The King's good servant, but God's First." În 1935, la patru sute de ani de la moartea sa, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică, Biserica Anglicană onorându-l și ea în 1980, iar papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat protectorul politicienilor
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
the Current: Essays în the History of Ideas, Henry Hardy (ed.), Viking, New York, 1980, pp. 25-79. Bertelli, Sergio and Franco Gaeta, "Noterelle machiavelliane. Un codice di Lucrezio e di Terenzio", Rivista storica italiană, 73 (1961), pp. 544-557. Black, Robert, "Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", Machiavelli and the Republicanism, Gisela Bock, Quentin Skinner, Maurizio Viroli (eds) Cambridge University Press, Cambridge, 1990, pp. 71-100. Brown, Alison, "Lucretius and the Epicureans în the Social and Political Context of Renaissance Florence", în I Tatti
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
storica italiană, 107(1995), pp. 20-28. Jaeckel, Hugo, "What is Machiavelli Exhorting în his Exortatio? The Extraordinaries", în Niccolò Machiavelli. Politico storico letterato, Jean-Jacques Marchand (ed.), Salerno, Romă, 1996, pp. 59-84. Jones, Rosemary Devonshire, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Athlone Press, Londra, 1972. Kuehn, Thomas, Heirs, Kin, and Creditors în Renaissance Florența, Cambridge University Press, Cambridge, 2008. Larivaille, Paul, "În attesa della Stele di Rosetta. Appunti sulla cronistoria di un rompicapo machiavelliano", în Filologia e critică, 34 (2009), pp.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli, The Prince with Related Documents, W. J. Connell (ed.), Bedford/St. Martins, Boston, 2005, pp. 1-34. ---, "Dating "The Prince": Beginnings and Endings", în Review of Politics, 75, 2013, pp. 497-514. Devonshire Jones, Rosemari, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Londra 1972. Ferroni, Giulio, "Le "cose vane" nelle "Lettere" di Machiavelli", în Rassegna della letteratura italiană, 76, 1972, pp. 215-264. Fubini, Riccardo, "Postilla ai "Tordi", AȘI, 156, 1998, pp. 93-96. Gentile, Sebastiano, "Note sullo "scrittoio" di Marsilio Ficino", în Supplementum
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Nu i-a fost fidel Mariettei. Machiavelli a avut câteva metrese și corespondență lui indică și relații sexuale cu bărbați. Un contemporan l-a numit "nerușinat" (ribaldo). 27 Despre cariera lui Machiavelli în Cancelarie, vezi eseul lui Robert Black, "Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", si John M. Najemy, "The Controversy Surrounding Machiavelli's Service to the Republic", ambele în Machiavelli and the Republicanism, Gisela Bock, Quentin Skinner și Maurizio Viroli (coord.), Cambridge University Press, Cambridge, 1990, 71-117; și Godman, From
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
catastrofei care a căzut asupra amândurora după o viață de luptă fără sfârșit]. 52 Dionisotti, "Machiavelleria ultima", pp. 24-25. 53 Publicat în Tommasini, Vită e scritti, ÎI:2, pp. 1064-1065. 54 Rosemary Devonshire Jones, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Athlone Press, Londra, 1972, p. 103: "Dintre cei doi frați Vettori, Paolo era cel care avea bune relații cu Giuliano". 55 Niccolò Machiavelli, Lettere familiari, Edoardo Alvisi (ed.), Sansoni, Florența, 1883, p. XIV. 56 G. Pieraccini, La stirpe de' Medici
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tali casu applicuerunt. Mandantes etc.". 56 N. Machiavelli, Îl Principe, G. Inglese (ed.), Einaudi, Torino,1995, p. LXVIII. 57 Machiavelli, Opere (Fanfani), I, p. LXXXIV (cu textul numărul 54 supra). 58 R. Devonshire Jones, Francesco Vettori: Florentine Citizen and Medici Servant, Londra 1972, p. 104. 59 ASF, Notările antecosimiano [de acum, NA], 5958, c. 124r-v (10 noiembrie 1513), prezintă o promessio a lui Francesco Vettori, iar a doua parte aparține lui Giovanni și Filippo Machiavelli. A treia promessio, ce aparține doar
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
e Letteratura, Romă, 2005, I, pp. 227-233. 111 P.O. Kristeller, Supplementum Ficianum, vol. 2, Olschki, Firenze, 1937, ÎI, pp. 195-196. 112 Agostino Vespucci a NM, 30 octombrie 1500, în Machiavelli, Opere (Vivanți), ÎI, p. 30. 113 R. Black, " Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", în Machiavelli and Republicanism, cît., pp. 71-99. 114 ASF, NA, 4196, cc. 96r (19 aprilie 1499), 109v (3 iulie 1501), 129r-v (28 mai 1506), 130v (12 august 1506). 115 Ibid., c. 138v (10 iulie 1507). 116
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
însuși și a irosit o oportunitate uriașă. Cinci minute mai târziu, însă, Sport Club Bacău a deschis scorul printr-o precisă lovitură de cap a lui Bamba, după o centrare precisă a lui Dobârceanu. Același Dobârceanu a îndeplinit rolul de servant și la golul al doilea, înscris în minutul 54 de Petrea, cu o lovitură de cap imparabilă, în stânga lui Borș. Până la final, băcăuanii au mai irosit câteva șanse de gol, cea mai frumoasă fază a partidei consemnându-se în minutul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pe la spate, și (scenă demonstrativă) după ce l-a pupat zgomotos sub ureche, a declarat că el e „bărbatul dorit dintotdeauna”. Intenționează chiar, pentru a se răzbuna, să i-l prezinte, ca pe un „trofeu”, unuia dintre mai vechii ei „cavaleri servanți”, pe care l-a așteptat cîțiva ani ca să se mărite. Dacă o va face, aceasta ar fi, după A., „o imensă tîmpenie”. Virgil, adoratul, e un ofițer de aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]