41,020 matches
-
și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau femeile toată dimineața, în bucătăria din bungalou. O servea încet, stând în spatele scaunului pe care era așezată, ca în marile restaurante, până când ea îi spunea: "Tu peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
ce-mi trece prin cap așa cum stau prostit în fața ordinatorului. Acum totul e virtual, nu mai putem vorbi de albul paralizant al foii de hârtie. Iar imprimanta mea e stricată, așa că degeaba mă prefac eu că-i scriu, tot nu servește la nimic, vreau să spun că, în ciuda aparențelor, nu am nicidecum intenția să păcălesc pe cineva... un monolog e altceva decât o scrisoare vreau să spun că nu trebuie să mă ostenesc cu punctuația și chiar în privința ortografiei există o
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien a încercat dar era mult prea dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată la ce servea iar sânii ei bine proporționați nu aveau nevoie să fie sprijiniți erau ca niște pere ceva mai mari semănau cu țâțele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul lui Tizian l-a văzut într-un muzeu și într-adevăr
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
oarecare îngăduință. Mă grăbesc să mai spun, spre a-mi întări curajul, că ziua de 10 noiembrie, pe care domnia ta, iubite domnule Odobescu, ai ales-o în 1895 ca să părăsești această lume, este totodată aceea care, în 1932, mi-a servit mie pentru a pătrunde în ea. Astrologii ar putea diserta îndelung asupra unei atari suprapuneri. Nu am, din păcate, priceperea necesară, dar faptul în sine mă tulbură, dîndu-mi senzația unei punți inefabile, unei tainice și subtile învecinări. S-a întîmplat
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
cumpănirea dintre zahăr și Ťpietreť, era răsplătit cu un zar de zahăr... Primind din mîna lui, o mînă cum n-am mai văzut mai frumoasă decît la episcopul Gherasim Safirin, ale căruia degite lungi ivorii, cu unghii ca migdalele înguste, serveau binecuvîntarea suav iconografic, bucata de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
bombardierele se înverșunau împotriva portului, nu departe de cartierul băncilor. Din Năvalnicului păstrez amintirea unei odăi unice, în care locuiam cu chirie, fără alte accese decât privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
noi, vedeți, au nevoie de noi. Și parola liberalilor, „prin noi înșine“, e în acest sens doar o dorință. În sufrageria mai luminoasă, legată de salon printr-un vestibul, curentul umfla perdelele albe ale ușii dinspre terasă. Herr Schachter îl servi pe tata-mare cu țigări dintr-o tabacheră de argint, el însuși își luă un trabuc dintr-un etui și-i tăie capul cu un cuțitaș. Se pălăvrăgește întruna, se iscă zvonuri oribile, uneori de prost gust. Dar, în fond, sunt
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
-l arunce ca pe ceva devenit inutil. Chiar și numai pentru că în cincizeci de ani nu se stricase niciodată. Nu numai din economie nu cumpăra altul, ci mai ales fiindcă nu putea să se descotorosească de ceva de care se servise dintotdeauna. Îi era atât de familiar că mai-mai să și stea de vorbă cu el. Păi, cum așa, se putea vorbi cu lucrurile? Ceștile și ceainicul, acolo, lângă ea, pe șervețelul de dantelă. Și farfuriile și vaza din sticlă... deschidea
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre cele șapte părți ale corpului lui Iisus („ad pedes”, „ad genua”, „ad manus”, „ad latus” etc.), cântată de studenți ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este de un suprarealism decent, ideea fiind că acei servitori, în pauzele lor de lucru, descoperă mai multe aspecte ale morții, în relație cu structura cantatei dedicate părților
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
pomenitul de azi. Modestia acestui om da o valoare specială datelor furnizate de el, date câri nu sunt În nici un caz lipsite de interes. D. Dumitru Cosmănescu, fost Într-o vreme coafor al Regelui, având prăvălie sub vechiul Jockey-Club, „Îl servea” adeseori pe Eminescu, care venea acolo Împreună cu alți prieteni. Era un om domol și foarte așezat. Vorbea totdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorbă. Și avea mare plăcere să-l servesc” eu. Cum intră Întreba: „Da' unde
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
având prăvălie sub vechiul Jockey-Club, „Îl servea” adeseori pe Eminescu, care venea acolo Împreună cu alți prieteni. Era un om domol și foarte așezat. Vorbea totdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorbă. Și avea mare plăcere să-l servesc” eu. Cum intră Întreba: „Da' unde e Dumitrache?” Eu, ca unul care, slavă Domnului, la vârsta mea pot zice că sunt „specialist” și că am servit mii și mii de oameni, mi-aduc aminte și acum că avea un păr
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ori cu cine ar fi stat de vorbă. Și avea mare plăcere să-l servesc” eu. Cum intră Întreba: „Da' unde e Dumitrache?” Eu, ca unul care, slavă Domnului, la vârsta mea pot zice că sunt „specialist” și că am servit mii și mii de oameni, mi-aduc aminte și acum că avea un păr frumos negru, ondulat, dat peste cap. Mustață, mica, era tot neagră. De 'mbrăcat nu l-am văzut niciodată rău Îmbrăcat, Îi plăceau cravatele negre, făcute „funda
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
studiind să se facă avocat. * Când s-a Întâmplat nenorocirea că s-a Îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Șuțu, unde i s-a dat o cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc și acolo, și mă duceam bucuros. Uneori veneau să-l vadă prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaș, și alții care-i ziceau lui Eminescu „maestre” și el râdea, bătându-i pe umăr. Cât a stat la Șuțu, eu cel putin nu l-
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ajutorul. Dumbledore îi folosește pe directorii care l-au precedat în funcție în chip de emisari sau consilieri. Don Ruy Gomez de Silva îi invocă pe strămoșii din portrete sperînd, pe drept cuvînt că faptele mărețe ale acestora o să-i servească drept exemplu și o să îl ferească de a comite o lașitate fără seamăn. De fapt, pe cînd se laudă cu ei, el le imploră ajutorul, căci e gata-gata să trădeze. Prin chiar prezența lor - ca martori, prin discurs și prin
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Securității cu o scenă artistică de sado-masochism filmată, nu-i așa, la Hollywood. Trăim într-o lume dominată de cinism, așa că nu m-ar mira s-avem surprize dac-am încerca să identificăm „sursa” autorului Comicologiei... Ei bine, acest preambul servește drept lansare adevăratei rachete marca Marian Popa: o delegitimare grobiană, lipsită de orice argument critic, a operei lui Caragiale. A dărâma statui poate fi o operație spectaculoasă, dar, după cum s-a văzut adeseori, ea nu necesită curaj. Ce mare brânză
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
ca pe un om politic activ, în loc să-l ia în considerare ca pe un simbol al luptei anticomuniste (cu atât mai mult cu cât tocmai îi apăruseră trei volume de memorii). În general, însă, detectorul de minciuni de care se servește Robert Turcescu a funcționat ireproșabil și i-a făcut pe invitații săi să ni se înfățișeze așa cum sunt, niște caricaturi de oameni politici. Foarte inspirată (și deloc puerilă) este ideea de a le adresa la sfârșit câte o întrebare referitoare
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
a materiilor șlefuite de natură zeci de ani. Acesta era visul lui Brâncuși. Acesta e visul lui Brook. Unul vrea să creeze sculpturi, celălalt spectacole “pe care să le putem percepe dintr-o singură privire” și înțelege “fără a se servi de ajutorul limbii”. Între afirmație și dispariție Pentru Brook, teatrul se distinge de viață prin diferența de concentrare. “Dacă există o diferență între teatru și viața reală ...aceasta va fi întotdeauna o diferență de grad de concentrare” spune Brook care
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
de amnezie, e însuși dl. Marco Maximillian Katz! În românește, ea înseamnă (mai traduc o dată): „Toată lumea acceptă că Tudor este un intelectual foarte elocvent care nu scapă nici un prilej pentru a-și demontra vasta capacitate intelectuală”. Acum, că le-am servit și originalul și traducerea, poate au să-mi spună domnii Katz-Florian pe ce se bazează când folosesc sintagma „widely accepted”: în ce mă privește, n-am acceptat și n-am să accept niciodată (și mai știu o groază de români
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
împotmolit de fiecare dată. Pe lângă asta, sunt ceva mai în vârstă decât tine. Tu, însă, de ce ești atât de disperat? Scrii povestiri, nu piese de teatru. Ca dramaturg ești abia un boboc - dar plin de talent, cred eu. Uite, suntem serviți - eu cu prăjituri, tu cu ouă. M-am întrebat de ce condamnații la scaunul electric se mai obosesc să ia o masă îmbelșugată înainte de a fi executați. Cer o friptură în sânge și un desert rafinat. De ce nu le e indiferent
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
democrat-creștine. Din 1955, a fost redactor la „Europa liberă”, unde a militat plin de elan și cu profesionalism pentru eliberarea țării de sub robia comunistă, El a reprezentat, afirmă autorii, „conștiința morală și instanța juridică a Patriei Externe, pe care a servit-o cu responsabilitatea unui adevărat ministru de externe al exilului românesc.” A și scris câteva lucrări consacrate Basarabiei. George Ciorănescu a colaborat la Bibliographischer Lexikon Südoesteuropa (München, 1972-1974), redactând articole bio-bibliografice despre mari oameni politici români, precum: I. C. Brătianu. I.
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
a guvernanților mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Și spune: „...după gradul de umor al unui popor se măsoară civilizația lui.” Splendid! Ca apoi să ne servească un clișeu naționalist de toată frumusețea cu un Caragiale care nu ne reprezintă, fiindcă nu ne iubește, spre deosebire de Eminescu, în stare a gîndi esența noastră ca popor, fiindcă ne iubește. Bineînțeles că dna (sau dra) Alina Boboc consemnează imperturbabilă aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
acționează, schimbă și adâncesc situații, dar sentimentul trăirii imediate nu ține de imaginație și nici de fantezie. Am crezut că pot ocoli descrierea operei. Nu am fost în stare, deși în cazul de față interesantă este măsura în care ediția servește la cunoașterea ei și aduce elemente pentru înțelegere, atât a operei, cât și a autorului ei. Mă voi referi la „notele asupra ediției” pentru că ele îndeplinesc aici oficiul de clarificare și cumpănire. Ele se remarcă prin bogăția și calitatea informației
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
edițiile critice ale clasicilor, monografiile de referință nu depășesc 500 de exemplare (la o populație de peste 20 de milioane de locuitori!). O asemenea politică a subvențiilor date cu mâna tremurândă și adesea preferențial nu este câtuși de puțin una care servește, cum s-ar cuveni, cultura română. Sumele acordate de Ministerul Culturii acoperă în parte costul imprimării, ele nu au deloc în vedere și drepturile de autor. Scriitorul, cercetătorul au devenit niște paria, munca lor necesitând mari eforturi intelectuale, nu e
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
despre îngeri”, căci nu riști să-ți pierzi pe drum interlocutorii, le simți nedumeririle, posibila blazare, dar și interesul sau entuziasmul. Pui accentele corect și te pliezi în funcție de reacția sălii. Cititorul este așadar obligat să fie activ și este, totodată, “servit” prin oralitatea stilului, i se previn obiecțiile și semnele de întrebare. Deși nu-și propune originalitatea, ci doar meditația pe marginea unei teme, Andrei Pleșu își “culege” îngerii, își adună materia primă și o vizualizează într-un mod foarte personal
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
un veac ostil." Cu toate că autorul se scutură cu grijă de riscul de a fi socotit un istoric, prezentându-se drept "scriitorul care depune mărturie", caracterul istoric al sintezei țintind dualitatea atât a Europei, cât și a țării noastre este evident, servit de o compactă, largă, uimitoare în straturile ei, masă de informații, de o inestimabilă valoare, venind de la un martor - și anume al vieții social-culturale, politice, din România pe eșichierul a șase decenii, trăite de insul lucid. Dări de seamă, cu
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]