1,273 matches
-
trecut niște ani și în casa de basm în care locuise odată Kimiko plutea acum fericirea. Într-o dimineață, la casa aceea a ajuns o călugăriță ce părea că cerșește. Auzind îndemnul budist „Ha-ii! ha-ii!", copilașul a fugit la poartă. Servitoarea care a adus pomana de orez obișnuită s-a mirat foarte văzând-o pe călugăriță mângâind copilașul și șoptindu-i ceva. Copilul i-a strigat servitoarei: „Lasă-mă pe mine să i-l dau!" Călugărița a implorat-o și ea
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
ce părea că cerșește. Auzind îndemnul budist „Ha-ii! ha-ii!", copilașul a fugit la poartă. Servitoarea care a adus pomana de orez obișnuită s-a mirat foarte văzând-o pe călugăriță mângâind copilașul și șoptindu-i ceva. Copilul i-a strigat servitoarei: „Lasă-mă pe mine să i-l dau!" Călugărița a implorat-o și ea, ascunzându-și chipul după borurile largi ale pălăriei: „Fiți bună și lăsați copilul să-mi dea orezul." Băiatul l-a turnat în bolul călugăriței-cerșetoare. Femeia i-
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
tatălui tău?" Copilașul a zis pe nerăsuflate: Tată, cineva pe care n-o s-o mai vezi vreodată pe lumea asta zice că se bucură în inima ei că ți-a cunoscut fiul. Călugărița zâmbi, îl mângâie iarăși și plecă repede. Servitoarea rămase locului uimită, pe când copilașul dădu fuga la tatăl lui ca să-i transmită cuvintele cerșetoarei. Ochii bărbatului se încețoșară la auzul cuvintelor și el plânse, căci el și numai el știa cine fusese persoana de la poartă - și semnificația sacrificiului tăinuit
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
bătute cu nuiaua de către o babușka senilă, doica lui Victor Ivanovici. Pornografia se furișează și în casele cele mai respectabile, precum cea a inginerului Radlov, prin fiica sa Liza (Dinara Drukarova) și în aceea a doctorului Stasov (Aleksandr Mezentsev), prin servitoarea sa Grunia. Ne aflăm la fin de siècle într-un Sankt Petersburg spectral, care pare locuit numai de personajele acestui film, o imagine se fixează cu intensitatea nostalgiei pe care numai dagherotipurile o au, o locomotivă cu aburi urmărită cu
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
mai eram și muncitoare, dornică să-mi îndeplinesc partea de treburi, așa că aveam să ne înțelegem de minune împreună; căci ea mai trecuse prin două experiențe anterioare și mă asigură că, dacă tot eram în situația de a munci ca servitoare, la familia Parkinson era mai bine ca oriunde, deoarece nu se zgârceau deloc la mâncare. Și avusese dreptate, căci în curând am început să mă mai împlinesc și să mă mai înalț. Era clar că în Canada mâncarea era mai
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
rezistentă, pe care Mary mi-a promis că mă va ajuta s-o croiesc; deși, când a venit momentul, a fost foarte surprinsă văzând cât de bine mă pricepeam și ce cusături fine făceam, spunându-mi că mă iroseam ca servitoare și că ar fi trebuit să mă căpătuiesc pe post de croitoreasă. În ziua următoare, am cumpărat ață și nasturi pentru rochia mea, de la un negustor ambulant pe care îl știam cu toții. Era favoritul lui Cook, care-i și pregătise
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
în România: 17.02.2012. Produs de: The Weinstein Company. Distribuit în România de: Forum Film România. Shall I be her?”, se întreabă în glumă Marilyn Monroe (Michelle Williams) ajunsă în fața unui public alcătuit în mare parte din valeți și servitoare dintr-un castel din Anglia, ceea ce mutatis mutandis putem reformula prin parafrază în tonul unei celebre reflecții interogative: „To be or not to be Marilyn Monroe?”. Într-una din desele crize, Marilyn se arată dezamăgită de faptul că bărbații importanți
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
în care o văzuse pentru prima dată cu o valiză în brațe și o expresie supusă în priviri. „Deci despre asta e vorba - își spuse cu furie și umilință. Despre nefericita asta de două ori mai tânără decât mine; o servitoare, o țărancă nici măcar frumoasă.” Până atunci nu dorise nicio femeie mai mult de câteva ore și, fără îndoială, pe niciuna pe care să n-o fi putut avea imediat. Amorurile lui avuseseră întotdeauna acea urgență brutală a necesităților fiziologice, condiție
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de spatele lui, în timp ce punea un castron pe masă; și de câteva ori pieptul ei îi atinsese ușor umărul când se apropiase de masă. În clipa în care fu sigur că Delia nu observase nimic, se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de apă, una din slujnicele de la bucătărie - Comuniștii care ocupau proprietățile și moșiile veniți de la șes unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la etaj mâine o servitoare pe care bunicul, fără să-i pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia cu ea în cămară cu o aviditate de canar și ieșea potrivindu- și nasturele de aramă fără să știe cum o cheamă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
și bucătăria din promisiunea oficială. Te-ai gândit tu la asta? Știi ce înseamnă să fii într-un sat unde n-ai instrumente casnice? Mori de forme, cu tot belșugul dimprejur și cu toți banii din buzunar. Și apoi, o servitoare pricepută pică din cer? Noi n-avem nimic, draga mea, suntem o familie fără spațiu. Chiar de ne-a vârî cineva într-o casă goală, tot suspendaț i rămânem. Afară de cazul când întrebuințăm podelele și ca pat și ca masă
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Cruzimea devine nota comună a existenței, pe fundalul unor peisaje dezolante, cu figuri litificate, cu acte de barbarie semănate peste tot. Camera d’Or a fost câștigată de Ilo Ilo al singaporezului Anthony Chen, povestea emoționantă a atașamentului dintre o servitoare filipineză și copilul unei familii unde ea este angajată, totul pe fondul marii crize asiatice. Ca în fiecare an, Festivalul de la Cannes oferă o perspectivă asupra filmului mondial, iar premiile nu lasă pe dinafară celelalte filme bune, destul de numeroase. În
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
cotitură, în care până și cel mai detașat cititor se vede prins în deznădejdea protagoniștilor. În capitală, casa fostului adăpost fiind percheziționată după plecarea lor, trebuie găsită o altă soluție, de astă dată, într-o mahala, în locuința unei foste servitoare a familiei Cosmin. Între timp, Tina află de la ștefan Criveanu detaliile deconspirării, care se dovedesc demne de roman, dar care lasă o portiță deschisă spre o posibilă îndeplinire a planului inițial, peste ceva timp. Altă așteptare înfrigurată, alte emoții la
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
grădină mereu înflorită. O cadă care să se umple cu apă caldă în câteva minute. Un servitor care să ne aducă în fiecare dimineață micul dejun pe o tavă de argint și să măture toate camerele cu mâna lui. O servitoare. O spălătoreasă. Un valet chinez cu frac alb, care să apară imediat ce sunam clopoțelul și strigam: - Charlie, adu-mi ceaiul, te rog! Ne-au pus nume noi. Ne-au zis Helen și Lily. Ne-au zis Margaret. Ne-au zis
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
a lui Buddha pe care o avea mama. Îmi plac lucrurile frumoase, asta e. Niște monede care erau pe masă de câteva zile. Altele ne abțineam, deși eram tentate, și eram răsplătite pe măsură pentru că eram cinstite. Eu sunt singura servitoare pe care o lasă sus, în dormitorul ei. Toți negrii trebuie să stea jos, în bucătărie. Majoritatea nu erau atenți la noi. Eram acolo când aveau nevoie de noi, iar când nu aveau nevoie... puff, dispăream. Făceam parte din decor
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
Roma, Orsola, autorul acestei prezentări a cunoscut-o. Orsola a vândut casa din strada Turca (numită mai târziu - Orientului) către două familii brăilene. Nu se știe prin ce minune casa respectivă a scăpat de naționalizarea din iunie 1948. Tușa Frosa, servitoarea casei de Roma, mai trăia încă la data vânzării ultimului imobil din averea conților. Documentele care mi-au fost încredințate de contesa Orsola, conțin acest jurnal, un ferpar la moartea unui membru al familiei (unde pe o coală A4, apar
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne întoarcem la momentele-cheie care au dus la plăsmuirea romanului: copilăria autorului, în misterioasa casă a bunicilor dinspre mamă din Aracataca, printre povestirile și legendele depănate de bunica și de servitoarele indiene, într-o sensibilă comuniune cu natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt cu cei vii. Universul primilor săi ani de viață avea să fie mereu prezent în memoria creativă a scriitorului, care a mărturisit
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
aștepta Concha cu Violeta în brațe și un Juan agitat și dornic de aventură și astfel au pornit cu toții pe drumul care îi ducea către o nouă viață. Stăpâna făcea uneori cu mâna unor doamne, iar Concha saluta și ea servitoarele, dar numai dacă i se păreau simpatice. Păreau prințese părăsind palatul. Le-a luat ceva timp să străbată labirintul de străduțe la acea oră de vârf. A trebuit să aștepte de mai multe ori pentru ca să aibă pe unde să treacă
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
casă care este și casa voastră, le-a zis, înainte ca fiecare dintre ei să se întoarcă la treburile sale. Înăuntru domnea un aer de provizorat pe care cu toții încercau să-l alunge. La bucătărie, Eutimia dădea ordine mai multor servitoare prinse cu despachetatul veselei din porțelan, aluminiu și sticlă. Covoarele au fost întinse fără întârziere, la fel la ferestre draperiile grele, din mătase de Damasc, fiecare inel de prindere își găsea suportul, unele mese erau acoperite cu broderii dantelate și
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
așa că nu se putea să trăiască o gazetă numai din vânzare. Vinea, înainte de război și, poate, și la începutul războiului, mai la fiecare sfârșit de săptămână, pleca la Brașov, unde avea închiriată o casă, în care era angajată permanent o servitoare. Mergea, deci, aici, vinerea sau sâmbăta și stătea până lunea. Lua cu el și invitați pe care îi găzduia acolo. îmi povestea chiar el, cu haz, ce ziceau vecinii, când apărea însoțit pe ulițele Brașovului: Iar a venit Vinea cu
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
scamatorie la mijloc. Totuși lucrurile continuau ca mai înainte. Spre seară, cînd marfarele trecuseră demult, și-abia a doua zi trebuiau să vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), ne adunam lîngă grămezile de cherestea din fața hălții și împreună cu servitoarea, plecam să rupem volbură pentru iepuri. Noi rămîneam la macaz, prindeam cărăbuși și-i îngropam în pămînt, acoperindu-i cu iarbă. Servitoarea se îndepărta, încet-încet și, dincolo de semafor, dispărea după canton. Se întîlnea, fără discuție, cu servitorul lui Robinson Crusoe
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), ne adunam lîngă grămezile de cherestea din fața hălții și împreună cu servitoarea, plecam să rupem volbură pentru iepuri. Noi rămîneam la macaz, prindeam cărăbuși și-i îngropam în pămînt, acoperindu-i cu iarbă. Servitoarea se îndepărta, încet-încet și, dincolo de semafor, dispărea după canton. Se întîlnea, fără discuție, cu servitorul lui Robinson Crusoe. (Va urma)
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
Eram cît pe ce să cad! Apoi Cecina, mai subțire parcă și mai frumoasă, a dat a înțelege, rîzînd, că ea stă pe insulă fără să-și fi cerut voie de la nimeni, chiar așa a zis: ,,de la nimeni." Și culmea, servitoarea noastră a început să se plîngă că Vineri, da, Vineri i-e urît de moarte. Asta mi s-a părut de necrezut! Mi-am pus în gînd să-l văd pe Robinson Crusoe. (va urma)
Adio, Robinson Crusoe (5) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15747_a_17072]
-
nu este pus la întâmplare. Întotdeauna expresiile sale, chiar cele mai triviale, nu fac decât să potențeze strălucirea sentimentelor care se insinuează în umbra lor. Un astfel de poem în care noroiul (lexical) ascunde perle (la nivelul trăirii) este Suprema servitoare. Este încifrată aici experiența fundamentală a adolescentului care descoperă universul erotic, Femeia. În ochii săi inocenți și perverși, ea este un amestec de sublim și grotesc. Îl atrage și îl îngrețoșează deopotrivă, o studiază cu o curiozitate cvasi-științifică. Încearcă să
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
și grotesc. Îl atrage și îl îngrețoșează deopotrivă, o studiază cu o curiozitate cvasi-științifică. Încearcă să îi ghicească misterul erotic, spre care se simte împins în mod pervers, chiar dacă, analizate, componentele corpului ei nu prea au legătură cu armonia perfectă. Servitoarea lui Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]