3,800 matches
-
a uciderii lor din lipsă de profesionalism cunoaștere în ale medicinii alopate indiferență și nesimțire totală din partea celor ce ar trebui să aline și nu să sfâșie privesc ce se întâmplă în școlile din străinătate adolescenți cu arme în mână sfâșie viața colegilor lor a profesorilor cu o rafală de mitralieră în cartierele sărace ale străinătății ca și aici la noi în cele mărginașe se întâmplă aceleași lucruri și atunci nu vă este puțin jenă oameni buni să blamați o țară
GÂND DE NOAPTE 14 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_noapte_14_septembrie_anne_marie_bejliu_1379149352.html [Corola-blog/BlogPost/365034_a_366363]
-
din România, demonstrează, concomitent, rectitudine morală și civică, conștiință și demnitate națională. Ele s-au înhămat la edecul - sufocat de sensuri și de cazne seculare- al urnirii din loc a corăbiei unității de grai și port, de tradiții și istorie sfâșiată de imperiile vecine, corabie clădită parcă din plumbul cel mai greu de pe planetă, adică de chintesența dulce-amară a Plumbului din gloanțele vremurilor potrivnice. Luptând cu arma cea mai percutantă, aceea a scrisului, armă cu bătaia cea mai lungă -, Doina Cernica
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
eu Te simt ca pe-un altar de vânt; Ascund în gând fiorul slăvii Tale Și Îți descopăr umbra pe pământ. Mustrat de îndoială, câteodată, Mă zvârcolesc orbit în întunerici, Că nu pot înțelege-un lucru, Tată: De ce te-au sfâșiat între biserici?!... Te-ntreb cu umilință și uimire: La noi când reveni-vei dintre nori Și fi-vei ostenit de nemurire, La care dintre ele Te pogori ?!... Referință Bibliografică: PSEUDO-PSALM / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1493624229.html [Corola-blog/BlogPost/384820_a_386149]
-
ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer. La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți te oprește pe un detaliu/ - fie că e peștele ce aduce la Judecata de apoi bucata de om ce a sfâșiat/ fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita -/ apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară/ spre iarba din jurul bisericii, spre câțiva arbori, și se oprește acolo./ Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?/ Transcendentul a coborât aici la noi, cum spunea
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul by https://republica.ro/scoala-are-rostul-ei-spitalul-are-rolul-lui-biserica-are-chemarea-ei-iar-dascalii-medicii-si-preotii-zsfintesc [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
asemenea zi poate fi numită bună !) Răducu dispăru. După un timp, mai scurt sau mai lung (Dumnezeu mai știe), Remus află cu stupoare - de la un polițist de proximitate cu care se cunoștea bine - că puștiul a fost pur și simplu sfâșiat de doi câini de luptă din rasa Presa Canario (rasă care face parte din topul primilor zece cei mai periculoși câini agresivi din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1474666864.html [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1474666864.html [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
Noi prin El am învățat a plânge. El ne spală vina și păcatul, El e singurul ce ne mai iartă S-a făcut pe Sine vinovatul Și nu El, ci crucea Lui ne ceartă. El e Leu și totuși nu sfâșie, El e Stâncă, Fluviu care vine, El e Preot ce de-o veșnicie Se jertfește pentru noi pe Sine. El e Apa vie și Izvorul, El e Rege, dar și Țară Sfântă, El e Ușa oilor, Zăvorul, Pacea Lui e
IISUS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1482504182.html [Corola-blog/BlogPost/382928_a_384257]
-
de o parte o trec fiorii, la gândul că rămâne sub protecția unui demon, iar pe de alta îi vine să râdă de înfățișarea lui. - Ăsta să mă păzească? Poate invers, să am eu grijă de el să nu-l sfâșie vreun dulău sau să-l scarmene vreo mâță! - chicoti Elena. - Dacă aveți nevoie de ceva, dați un chiot și sunt lângă domnia voastră cu ce vă dorește inimioara, pițigăie drăcușorul. - Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând. - Să
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
pasul și întreb: care-i calea spre lumină? Din pocalul cu venin și nectar mă îmbăt Și spre Iordan mă aplec cu sfială: Ce vreau eu de fapt? Unde-i ieșirea din catacombele abisului? Mâna stângă mă strangulează ușor Și sfâșie bucăți de argilă din mine - Ghiulele de tun ce doboară cosmicul gând: Nu vreau să mă lepăd de Legea Ta, Domnul meu... Dă-mi ochii cei puternici să-mi cunosc aripile. Și cad alarmant în fălcile lui Cerber - Înalte cupole
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
societatea aleasă pe care o vizita, din cauza acestor calități, făcea umbră întotdeauna în jurul celorlalte femei”,la aflarea tristei întâmplări, face primul pas către liniște, devenind măicuță într-o chilie a Mânăstirii Văratec, căreia-i donase o parte din avere. Singură, sfâșiată de durere, la numai câteva luni de la moartea lui Eminescu, în noaptea de 3/4 august 1889, înlesnindu-și zborul cu un dram de arsenic, la ora la care slujba atingea momentul legăturii cu Cerul, își înalță sufletul spre El
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1421974781.html [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
unor promisiuni deșarte. Doar vrăjitoarele sunt de partea lor. Pe ele nu le suportăm nici noi și pe unde le întâlnim, le facem de cap. - Le sugeți sângele? - Da’ de unde! Doar nu vrei să năvălească vrăjitoria în neamul vampirilor!? Le sfâșiem și le aruncăm hoitul lupilor și corbilor. De multe ori nici sălbăticiunile nu se ating de rămășițele lor și le mănâncă viermii. Vampirii au sufletele celor care n-au putut trece dincolo și s-au reîntrupat în cadavrul din coșciug
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429298910.html [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
să vina?-murmură ea. -Tatăl tău, mama ta, fratele sau sora... -Tata nu intră în camera mea aproape niciodată, fratele și sora au plecat la rostul lor, au zburat "așa cum voi zbura și eu curând"-gândi ea, și ceva o sfâșie pe dinăuntru-, iar mama preferă să mă cheme decât să urce scara. Dar oricum, e timpul să pleci-spuse ea, împingându-l din pat. -Când te mai pot vedea?- întrebă el cu teamă, privind-o rugător. Mâine?...Maria... eu aș vrea
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde bunicul era pădurar. Într-o zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lupul_sur_partea_i_floarea_carbune_1355995076.html [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
a îngenuncheat că un pescar la mal așteptând să primească două mâini în schimbul lor să-mi poată mângâia față măcar o dată pentru prima dată pentru totdeauna în zori nu era nicio până de înger pe pernă mea pe dinăuntru mă sfâșia o gheara față de gheață îmi înflorea pe dinafara din ochii mei o mană visa că zboară Referință Bibliografica: Măcar o dată / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MĂCAR O DATĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1462017493.html [Corola-blog/BlogPost/384886_a_386215]
-
care era la rând, asistase la toate celelalte probe, așa încât înainta cu precauție, fără să-și asume nici un risc. Lama era ascuțită și zimțată pe una dintre laturi. Dacă ar fi apucat să mă străpungă, la ieșire mi-ar fi sfâșiat cu totul carnea. Se opri la un pas de mine, căutând un loc cât mai vulnerabil pe trupul meu. Am avut puterea să-i zâmbesc și să-i fac un semn cu mâna dreaptă să se apropie. Se vedea că
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în legăturile metalice, cuplate în stâlpii solizi cu cleme magnetice, împrăștiind războinicii de pe ea, ca pe niște pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în jur. -- Nimic neobișnuit, spuse vocea vibrantă de lângă mine, un cutremur. Mă protejase de schijele de lemn cu trupul său. Prin platoșa metalică pe care o purta, țepele periculoase prin lungimea și ascuțimea lor, nu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
de la Auschvitz), a fost critic, eseist, poet, teoretician literar franco-român de etnie evreiască. In 1936 a publicat în Franța, unde se stabilise încă din 1923, împreună cu Tristan Tzara și Ilarie Voronca, lucrarea intitulată „La concience malheureuse”, în care zugrăvea epoca sfâșiată de conflicte, cangrenată de criză. După concepția sa, omul nu trebuie să rămână închis în chinga nefericirii, deoarece ființa umană este, prin vocație, demiurgică, cu capacitate de autodepășire, cu puterea de a transforma o clipă a suferinței într-un timp
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Prefata_la_volumul_de_eseuri_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, ro¬manul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită. Sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1444720442.html [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
asemenea zi poate fi numită bună !) Răducu dispăru. După un timp, mai scurt sau mai lung (Dumnezeu mai știe), Remus află cu stupoare - de la un polițist de proximitate cu care se cunoștea bine - că puștiul a fost pur și simplu sfâșiat de doi câini de luptă din rasa Presa Canario (rasă care face parte din topul primilor zece cei mai periculoși câini agresivi din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468617314.html [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
din lume), proprietatea unui potent - dar și controversat ! - om de afaceri din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468617314.html [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
ora 9 dimineața, când Sfantul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pantece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea). În toată această perioadă de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina să-și lepede credința ortodoxă și să se facă musulman. Pătimirile suferite
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LUPTA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului LUPTA de Nicolaie Tony DINCĂ Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. Am răzbit peste soartă trudind fără tihnă Și n-am avut pace, n-
LUPTA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1470288336.html [Corola-blog/BlogPost/383856_a_385185]
-
în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
În zori de zi, în pijama, am pornit spre lume. Doar de câini îmi era frică. Se năpusteau la garduri, se izbeau de porți, de parcă n-ar fi fost pentru ei nicio greutate să treacă prin ele și să mă sfâșie. Dar Bunica mă învățase să vorbesc cu câinii răi. Și, oricât de tare lătrau, și oricât de fioros își arătau colții, eu le spuneam că sunt fetiță cuminte, ‚mă cheamă Mireluța/ Și mă duc la Bunicuța...’ M-am oprit la
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454394714.html [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]