740 matches
-
bărbatul În picioare din barcă. Călătorii noștri Își ridicară capetele și scoaseră strigăte de Încântare când văzură că era vorba de unul dintre celebrii pescari Intha de pe lacul Inle. Scotociră după aparate și se auziră sunetele specifice ca de material sfâșiat când le scoaseră din husele Închise cu arici. Privind prin obiectiv, murmurau extaziați. Walter continuă: — Vedeți cum stă Într-un picior În timp ce cu celălalt ține vâsla? Acest lucru Îi permite să Înainteze și să-și folosească mâinile ca să pescuiască În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lor". Iar puțin mai departe: "...și-mi amintesc de izbânda noastră de altădată, în atâtea puncte asemănătoare cu acea a bulgarilor, care ne-a adus dobândirea Dobrogei, dar care n-a împiedecat să ni se smulgă o parte din trupul sfâșiat al Moldovei..." Ei bine, nu numai că nimeni nu s-a gândit să oprească publicarea acestor lucruri dar nici guvernul nici conducerea partidului, nici acea a ziarului n-au găsit nimic de spus împotriva lor. Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
își urma cursul firesc și liniștit, până în anul prăpădului 1940, când s-a declanșat al doilea război mondial, acea uriașă catastrofă care a adus atâta durere, atâta nenorocire și vărsare de sânge. România a plătit cel mai dureros tribut, sărăcită, sfâșiată și cu o mare parte din poporul ei deportat în Siberia de gheață și înfricoșătoarea taiga. Există momente care marchează sufletul nostru pentru multă vreme. Într-o noapte s-au auzit la noi acasă lovituri în ușă. Am mers să
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
dreapta și la stânga va întîmpina o vrăjmășie neîmpăcată. Chiar mulți dintre cei indiferenți vor avea față, cu dânsul sentimentul acelui englez care a însoțit prin toată Europa pe un îmblînzitor de animale feroce în speranța de a-l vedea odată sfâșiat. Va fi oare Gambetta sfâșiat de Sfinx? Ni se pare că viitorul va răspunde prin: Da! [4 Octombrie 1881] ["JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU... "] Joi s-a adunat în Sibiiu congresul bisericesc al românilor răsăriteni din Transilvania, Banat și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mesaj. Ne-am convins că nu voia nimic, că nu avea îndărătul lui pe nimenea, că totul era o bravadă menită a-i susținea popularitatea și al cărei rezultat a fost de-a potricăli și mai mult numele său demult sfâșiat prin călătoria de la Livadia și cesiunea unei părți de țară. Întrebîndu-ne cu mâna pe inimă care ministru ar fi putut în România să comită acel șir de inepții și de greșeli pe cari le-a comis d. Brătianu cu cameraderia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
același timp. Iar pe fondul acestor despicări se plasează tendința statalității Republicii Moldova, care, ca stat, vrea o nouă națiune, limbă, un nou popor, și, ca atare, încearcă să și le fabrice teoretic. Produsul teoretic al acestei ideologii statale este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce trece. Iar șobolanii pleacă primii, la cel mai mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din "Literatura și arta" că "scrie despre noi ca și cum am fi o Țară". Meritata apreciere se referă, firește, și la volumul Basarabia sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinul politic și Despre destinul cultural. Se pare că primul ciclu, cel mai consistent, a fost conceput mai ales pentru elitele politice, deoarece în cele 22 de eseuri autorul reușește să elucideze și să diagnosticheze acel diabolic sindrom al conștiinței sfâșiate, un fenomen similar cu cel al mancurtului, descoperit și numit ca atare de scriitorul cârgâz de limbă rusă Cinghiz Aitmatov. Primul eseu al ciclului precizează așezarea civilizației românești Între Panslavia și Europa, situație-generatoare, în ultima instanță, a acestei specifice afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
națiunea fiind sufocată de politicianismul cel mai rapace, încât cele două "state românești" au ajuns campioane absolute ale corupției europene". Toți acești politicaștri din ambele state, s-ar cuveni de adăugat, sunt afectați în marea lor majoritate de sindromul conștiinței sfâșiate. Dar Theodor Codreanu nu este de acord cu ideea sugerată de același King precum că "moldovenii ar fi altceva decât românii și că menirea lor e să opteze fie pentru panslavism, fie pentru panromânism, sau pentru moldovenism". Perfidia acestei logici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo se va vorbi românește, indiferent că va fi stat independent sau va reveni la patria-mamă (...). Asta o recunosc toți cei care ajung la conștiința națională integrală a identității lor, în virtutea ecuației: moldovean-român". Revenind la ideea că de sindromul conștiinței sfâșiate suferă, cât ar fi de straniu, nu doar niște oameni de rând, neinstruiți, oropsiți de munci grele, ci și liderii politici și spirituali de pe ambele maluri ale Prutului, Th. Codreanu analizează cu multă finețe, cu forță de convingere și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de pe ambele maluri ale Prutului, Th. Codreanu analizează cu multă finețe, cu forță de convingere și în cunoștință de cauză unele personalități din Basarabia, precum I. Druță, M. Snegur, M. Druc. Relevant în acest sens este cazul clasic de conștiință sfâșiată a ex-președintelui M. Snegur care, luând ca temei mult discutata "palmă a jandarmului", insista în ideea kominternistă că revenirea Basarabiei pentru 22 de ani în frontierele firești ale României a fost o "ocupație". În replică, autorul dovedește persuasiv că "de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai sărutul maicii Românii." Drama celuilalt Mircea, adică M. Druc, e de altă natură, pentru că "structura lui intelectuală e a celui vindecat de complexul sfâșierii". În pofida acestui fapt, însă, el "a fost tratat la Chișinău și la București cu măsura "sfâșiaților", în calitate de agent al românismului acasă și ca agent al fostului imperiu roșu la București, adică tot acasă". Autorul ajunge să tragă concluzia că "adesea, românii "de margine" sunt mai lucizi și mai morali decât cei de la centru". Iar dintre parlamentarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1940, preconizat de pactul Molotov-Ribbentrop". "De fapt, constată cu tristețe autorul, prin această recunoaștere, România și-a declinat oficial orice obligație cu privire la reîntregire, lăsând totul pe seama Basarabiei (...) Nu (doar) Moscova a fost obstacolul reîntregirii, cum încearcă să se consoleze românii sfâșiați de pe ambele maluri ale Prutului, ci tocmai dedublarea ființei românești, ilustrată de incapacitatea funciară a politicienilor din cele două capitale". După o minuțioasă și subtilă analiză a diverselor aspecte ale "viermuielii" politice din Basarabia, cum ar fi "războiul intraetnic" dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Grigore Vieru, 2004). Theodor Codreanu este indiscutabil unul din spiritele cele mai sensibile la tragismul basarabean. Eseurile și articolele de atitudine probează cunoașterea în adâncime a temei, focalizată pe trei nuclee de interes: 1. teroarea istoriei; 2. conștiința basarabeană sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru. Acesta pare să fie tâlcul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se atenției la Moscova și Paris, pentru ca în final să câștige și adeziunea Chișinăului. După care a optat pentru...limba rusă. În cazul lui Grigore Vieru "contaminarea ideologică a fost minimă și superficială" (p. 47); poetul a cunoscut "drama conștiinței sfâșiate, împotriva căreia a luptat ani de zile, mai ales cu sine, stare augmentată de descoperirea lui Eminescu și a adevăratei sale identități" (loc. cit.); a refuzat "crezul sovietic panslav al întâietății lui homo sovieticus" (p. 48). Pagini comprehensive consacră Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, din țară sau din exil, nu s-au mancurtizat și nu au acceptat niciodată să renunțe la proiectul românesc. Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple, iar delimitările greu de trasat, motiv pentru care Theodor Codreanu vorbește despre "conștiință sfâșiată", sintagmă ce încearcă să definească oscilațiile unor intelectuali prinși între aceste două extreme. Cazuri sugestive sunt Adrian Păunescu, a cărui încercare de a-l aduce pe Ceaușescu în matca naționalismului eșuat, și Octavian Paler, care abia spre finalul vieții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personalitate de prim-plan a culturii românești". Și acest aspect e un fapt ce demonstrează, în numele evoluției culturale și spirituale ale unui neam, necesitatea luptei contrariilor, a ciocnirii diverselor opinii, a disputelor. Cercetând Istoria... lui N. Manolescu prin prisma conștiinței sfâșiate, fenomen descris anterior cu multă acribie de către Th. Codreanu în volumul său Basarabia sau drama sfâșierii, autorul eseului menționat mărturisește că "Istoria (lui N. Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critico-istoric, N. Manolescu pretinde că a preluat de la T. Maiorescu, drept fundament al literaturii moderne, doar esteticul. Susținând însă curentul postmodernismului, care a pierdut cultul esteticului și al valorii, N. Manolescu se autocondamnă la contradicții insurmontabile, devenind, volens-nolens, o conștiință sfâșiată. Este vorba, în ultimă instanță, de o ruptură ontologică, de care N. Manolescu nu este conștient, deși uneori o presimte vag: este în joc despicarea dintre condiția lui de intelectual român și ideologiile ostile acestei condiții, ideologii pe care el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
TREIA [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ]Mihai CIMPOI Un critic al întreg spațiului cultural românesc 175 N. GEORGESCU Înțelepciunea marginii 176 Mircea DINUTZ "Basarabia sau drama sfâșierii" 180 Mara Magda MAFTEI Literatură-document de cea mai bună calitate 181 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate 184 CARAGIALE ABISAL, TIMIȘOARA, EDITURA AUGUSTA, 2003; EDITURA MUZEULUI NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE, EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, BUCUREȘTI, 2014 Constantin TRANDAFIR Triumviratul: Eminescu, Caragiale, Bacovia 188 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară 192 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave 193 Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu grijă, repezindu-se la adăpostul unei mici coloane. În jurul lui, pardoseala era plină de cadavre sfâșiate. Câte unul, Încă În agonie, gemea Încetișor, Încercând să se târască spre un adăpost de neatins. Nici unul din trupurile de pe jos nu purta vreuna din uniformele pe care le văzuse afară. Probabil că atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scop, dar să vă serviți cu aceste mașine oarbe ca [să] nu ajungeți nicăiri - asta n-o pot înțelege; pentru ca să vă retrageți în fața unui care după voi nu are încrederea țărei - asta iar nu o înțeleg. În fața unificărei patriei noastre sfâșiate, sângerânde, vă iertam chiar crima paricidiului, dar să ne omorâți puțina încredere ce o aveau puterile în noi, garanția esistenței noastre naționale, pentru a nu ajunge nicăiri - asta e crud. Apoi ne-ați jucat guvernul în mâna unor oameni dintre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un tip responsabil și Comisarul îl înlocuise cu un administrator. Acum se învârtea pe acolo în calitatea lui de fiu al proprietarului, mai aduna bilele, din an în paște se schimba la față când pâsla verde a unei mese era sfâșiată - și în calitatea lui de om de bază, om de ordine, arbitru, casă de pariuri, expert sportiv și istoric al războaielor între bande, veșnic umblând după vreun târg de încheiat, vreun scandalagiu de scuturat, sau după vreun joc cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
anemic, abia materializat, de așteptare. Am găsit o cotineață în care să mă culc, într-un hotel înalt și bătut în scânduri, un fel de ciolan de clădire, cu pereți din șipci, aproape fără tencuială, pături găurite cu țigara, cearșafuri sfâșiate care lăsau să se vadă salteaua pătată. Dar nu-mi păsa prea tare unde dormeam; asta mi-ar mai fi lipsit; așa că am lăsat să-mi cadă pantofii pe podea și m-am suit în pat. Șuieratul vântului de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]