502 matches
-
pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai multe trimiteri senzoriale. SfîrÎind evocă atît zgomotul ușor al rulmenților unor role care alunecă pe asfalt, cît și acel șuierat specific al grăsimii prăjite pe plită sau În tigaie. Trotuaru-ncins devine atunci, cu un pic de imaginație, atît locul pe care rulează rolele, cît
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
perechi pot fi, la alegere, perechea de patine a unui roller sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
desprinzându-se și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era mare / cât o găleată și zvârlea pe gură / puzderii de scântei, o pâcla deasa / ce sfârâia cum sfârâie cărbunii / încinși, când îi cufunzi și-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea stingându-se pe-ncetul / și ierburile-i fumegau în preajmă. (Fragmentul XXXVII, vv. 3-16).401 Personajul poemului vede
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era mare / cât o găleată și zvârlea pe gură / puzderii de scântei, o pâcla deasa / ce sfârâia cum sfârâie cărbunii / încinși, când îi cufunzi și-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea stingându-se pe-ncetul / și ierburile-i fumegau în preajmă. (Fragmentul XXXVII, vv. 3-16).401 Personajul poemului vede într-o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurilor străvechi se regăsesc și în creația originală a romanticului. Afirmația este confirmată de partea finală a cantului Italiei ce conține o variantă extinsă a fragmentului păstrat din poemul lui Simonide, dedicat gloriei eroilor căzuți la Termopile: Căci mai degrabă sfârâi-vor stele / căzând adânc în mari, decât din minte / a voastră amintire / să piară-ori să pălească. / Altar va sunt mormintele; pe ele / veni-vor mume-a voastre urme sfinte / copiilor vădind. În proslăvire / m-aștern și eu țăranii / și pietrele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
compania oricărei prăjituri cu migdale și, astfel, se armonizează de minune cu vinul roșu. De piersici nu sunt mare amator, dar socotesc caisa drept regina fructelor.) Acum mă duc să-mi fac siesta. E noapte. Două lămpi cu gaz, care sfârâie molcom, aruncă o lumină domoală, lăptoasă, peste suprafața zgâriată și pătată a ceea ce a fost cândva o frumoasă masă din lemn de trandafir, veche posesiune a doamnei Chorney. Aceasta este masa mea de lucru, plasată în fața ferestrei din salon, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după care-ți sfârâie călcâiele! Dar uiți că m-ai părăsit pe mine, pe mine, ca să te înhăitezi cu ea? Tu uiți, dar eu n-am uitat. Aș fi putut s-o schilodesc sau s-o fac să-și piardă mințile, dar știam prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avut timpul să-mi spun: „Ben a pus la cale o splendidă ambuscadă, a ales locul cel mai potrivit“. În clipa aceea, parbrizul s-a cutremurat îngrozitor. Un bolovan de dimensiuni considerabile, proiectat de sus, căzuse direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luna mai... luna lui Florar.. Era duminică... de Sfinții Împărați Constantin și Elena. Clopotele bisericii din Pesac, băteau rar și adânc... băteau tulburător de adânc... Preoții cădelnițau privind spre Cer... mirosul de tămâie și feștilă arsă plutea în aer, lumânările sfârâiau spulberând, în răstimpuri, steluțe galbene. Un sobor de preoți și corul elevilor seminariști, au săvârșit Sfânta Liturghie într-o solemnitate de o gravitate și măreție, cum n-a mai fost vreo dată la biserica din Pesac. „...Ca la catedrala din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui decât „jumătatea“. Viața-și află În apă mediul ei. Iar apa face valuri, de vie ce e. Dar În deșertul uscat de Soare, atât de fierbinte Încât prima picătură de ploaie - căci plouă și pe acolo, deși tare rar - sfârâie...? Ah! Și acela mustește de viață - biologică adică. Exemple ne dă, prin telefon, profesorul Ionel Miron. Iar prima dovadă e că și deșertul face valuri. E drept, de nisip: dunele, culmea, mișcătoare. Doar platul e moarte/inexistența vieții. Viața tinde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
împins spre centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al mâinii drepte care, scăpată de sub control, dirija un concert monoton și stupid. Poate că, dacă aș fi fost medic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se poate de sigur că l-am fi catalogat printre compozitorii minori. N-a depășit nivelul muzicii de larg consum (valsuri, marșuri, polci), așa că să stea la locul lui, alături de Ivanovici & comp. și să fie cântat duminica, în parc, când sfârâie mititeii și se plimbă servitoarele cu cătanele în permisie. Austriecii l-au declarat rege al valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
verde, ocupate cu cinci-șase țărani cu grămăjoare de poame-n față. Peste drum văzusem trecând un tramvai, iar undeva În spatele tarabelor era grătarul, lângă un birt ori cantină ale cărei mese se vedeau prin geamul vitrinei. De-acolo venea mirosul, sfârâiau niște cârnați pe grătarul ăla, dar mai dura până să fie gata, așa că am intrat În birt. Chiar simțeam nevoia să ne așezăm, ah, nu mai stătusem demult la o masă. — Părințele, iar e bine, iar mâncăm... Rânjea părințelu’ cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
putut auzi de la el nimic. De aceea, atât guvernatorul cât și chinuitorii s-au înverșunat foarte împotriva lui încât, nemaiavând ce să-i mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care Țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
va trăi. Poporul crede că, dacă dă unui greu bolnav un alt nume de cum are el din botez, acela se va însănătoșa. Cînd cineva se îmbolnăvește, sfădiții se duc de se iartă, cum și bolnavul, cerîndu-i dezlegarea blăstămelor. Dacă cărbunii sfîrîie cînd îi stîngi, atunci e semn că boala-i grea; dacă nu, nu. Se crede că dacă se face vreun leac pentru un bolnav, apoi acela nu trebuie să știe de dînsul, căci la din contra, nu folosește. Dacă se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te vei sfădi cu cineva. Dacă se face foc în cuptor și se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în casă. Cînd o persoană șade la gura sobei în care arde foc și vreun tăciune sfîrîie, să nu scuipi în el, căci în timpul acela se ceartă Dumnezeu cu diavolul; dacă scuipi, face pe voia diavolului, iar de nu, pe a lui Dumnezeu. Focul din Joia Mare înainte de Paști se face aprinzînd pentru fiecare mort cîte-o grămăgioară
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aprinde focul viu frecînd două lemne uscate și rămîne așa tot anul. (Gh.F.C.) De Paști să arzi focul toată ziua. (Gh.F.C.) Cînd focul pocnește, dă-i mălai. (Gh.F.C.) Mare păcat să drăcui focul! (Gh.F.C.) Cînd arzi lemne verzi și flacăra sfîrîie, se zice că e blestemat cine le-a pus pe foc. (Gh.F.C.) De Sf. Ilie dacă lucrezi, ai pagubă de foc. (Gh.F.C.) Fotografie Nu e bine să se fotografieze cineva, căci prin aceasta i se ia din puterea corpului. Nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
schimba, încep ploi și furtună. Semne de ploaie Cînd soarele arde tare. Cînd soarele este îngrădit (gulerat). Cînd e geană la răsărit și nouri la sfințit. Cînd la sfințit soarele se uită înapoi. Cînd cerul e plin de nouri. Cînd sfîrîie luleaua. Cînd broaștele și buratecii orăcăiesc. Cînd cîntă boul-lui-Dumnezeu*. Cînd visezi pește. Cînd se strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd cîntă cocoșii ziua. Cînd se scaldă vrăbiile în colb. Cînd cîntă vrăbiile toamna. Cînd mîțele se ling
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
stradă, 1971, urmat de Opriți secolul, cobor! Umoristice, 1974), B. se situa în descendența umorului negru-corosiv de tip Teodor Mazilu, cu un ochi la Ion Băieșu și celălalt la satira gen revista rusească „Krokodil”, unde umanitatea gogolian răsucită ajunge să sfârâie absurd pe asfaltul bucureștean. A tradus mult, singur sau în colaborare, din autori maghiari (Kárácsony Benö, Kis Péter, Méliusz Anna, Méliusz József, Nagy Lájos, Sipos Bella ș.a.) și a scris o monografie Toma Caragiu (1982). SCRIERI: Tumbe în plină stradă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285800_a_287129]
-
începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și care adăpostea o masă de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită din trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
numai în Moldova sînt unii. Domnule primar, ce bucurie ne faci... Raluca, a venit dom' primar la noi, țipă Gioni la nevastă. Se deschid ușile și inimile, sînt tratat ca un oaspete drag și mult așteptat. În bucătărie fierb oale, sfîrîie tigăi și la cuptor se coace ceva bun. Un păhărel oferit din suflet și cu drag și stăm de vorbă. Cultivat și cu multă experiență, Gioni era un primar isteț ca un proverb și lumea îl aprecia la superlativ. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat... Of, of, of... Ce faci, omule? întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
precedente, de un sânge negru, gros, violent. Asistenta mă așeza, mă fixa pe masă, cum ai așeza pe butuci o mașină care intră în reparații capitale. Apoi, doctorul mă ardea. Dracu’ știe cu ce mă ardea. Simțeam doar cum îmi sfârâiau creierii, cum se încingeau. Doctorul avea o față de sudor, de strungar care rotea o porcărie în urechea mea. Nu am avut niciodată curaj să văd scula din mâna lui sau să mă uit la microscop. La ce conțin io. Încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]