207 matches
-
Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui Moș Calistrat este deschisă tot timpul. Măcar să-l anunțăm că suntem aici. Nu-i nevoie, știe că venim. Cu o zi în urmă, când ajunseseră acasă după drumul la Muntele Rău, inspectorul se dusese direct în camera lui. O sfârșeală ciudată îl toropise de nu-i mai trebuia nici măcar de mâncare. Se simțea obosit peste măsură și nu mai era în stare de nimic. Se aruncase îmbrăcat pe pat și dormise tun până dimineață. Se trezise cu mintea limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Socrul său încercase să-l descoase pe drum, bombardându-l cu o mulțime de întrebări. Răspunsese evaziv, uneori numai ridicând din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală și căderea în gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În clipa aceea știuse că soarta îi fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu mai știa ce se întâmplase cu el. Se trezise plutind deasupra muntelui în starea aceea de indiferență și împăcare deplină. Se simțise atât de bine atunci! Era gata să rămână acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă trezesc la ora șapte. Mă simțeam mai obosită decât m-am culcat. Nu-mi venea să mă dau jos din pat. După ce merg În baie și-mi fac toaleta, Îmi pun de cafea și pregătesc micul dejun. Simt o sfârșeală. Îmi zic: „nu-i nimic, după ce beau cafeaua, Îmi revin”. Mă doare și o măsea de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
două puști. Pe urmă nu a mai văzut nimic. S-a întremat, oarecum, spre vară. Pășea încet; pământul se rotea mai repede, soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala. Apoi febra. A rămas o sfârșeală. Donna Iulia zicea că o lene. Spre toamnă a prins ceva puteri. A lucrat o broderie complicată. A spălat geamurile, a reașezat lucrurile în dulap. Poate se întorcea Tim. Încă patru ani, scrisorile acestuia - tot câte una, pe la Crăciun - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar acum mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici conștient, nici preocupat de acest aspect. Ceea ce-l rodea cu adevărat era îndoiala. Se afla el pe drumul cel bun? Avea să-l prindă din urmă pe lupul înțelept? Va ști acesta să-l îndrume? Și, avînd în vedere sfîrșeala pe care o resimțea în trup, va mai putea face față confruntărilor viitoare? O veste ca un trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
serviciu, trăgând într-acolo. Gazul a explodat și casa a fost cuprinsă de flăcări. Am plecat în trombă, cu farurile stinse. Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat și m-am cufundat într-un somn adânc de douăzeci de ore. Când m-am trezit, primele lucruri pe care le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În timp ce doctorii îi coseau venele, ar fi țipat ca din gură de șarpe că fusese înșelat: „M-a mințit! Mi-a vorbit despre moartea lui Seneca și a lui Petroniu, m-a asigurat că e o moarte dulce, ca o sfârșeală, fără dureri, dar m-a mințit. Ce, nu știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și m-am târât cât am putut, apoi am leșinat, măcar că nu aveau nimic înspăimîntător. Dacă ar fi fost numai atât, aș fi zis că eram eu bolnav, chiar dacă depărtîndu-mă numaidecât mi-a trecut și m-am înviorat. Dar înțeleptul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
timp îi iubești pe oameni și le vrei binele, ea este și a noastră și a ta. Auta îl privi un timp, apoi se uită la cer, și când își duse aminte din nou unde a fost, îl apucă o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însuflețită, amazoancă, și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a face cu vîrsta sau cu oboseala. Și totuși Gibraltarul n-a Întîrziat să mă surprindă. CÎndva post de garnizoană și bază navală, era un oraș de frontieră, un Macao sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scrii despre asta. — Crawford, trebuie să... — Ei, hai... Lasă-mă doar o jumătate de oră. (Mă luă de braț și mă duse aproape pe sus la Porsche.) Trebuie să te binedispui, Charles. Văd că te paște o indispoziție de durată - sfîrșeala de plajă, tipică pentru zonele de coastă. Dacă pici În ghearele Paulei Hamilton, ajungi În moarte cerebrală Înainte să apuci următorul pahar cu gin și tonic. Hai, că tu conduci. Mașina asta? Nu prea cred... — Ba bine că nu! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înfipse cuțitul întors sub beregată. Taurul simți arsura loviturii și sângele care curgea din rană. Marin știu că nu 1-a lovit unde trebuie. Îl cuprinse frica. Corpul lucios din fața lui nu căzu. Când să mai izbească o dată, simți o sfârșeală în stomac și mai apucă să vadă ochii fioroși ai animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vis: acest oraș, construit pe pământurile acelea neroditoare, părea că nu avusese nicicând o altă soartă în afară de reculegere; în centru, Nobila Moschee, locuința lui Avraam; iar în inima moscheii, Kaaba, impunătorul edificiu în jurul căruia doream să mă învârt până la sfârșeală și ale cărui colțuri poartă fiecare câte un nume: Colțul Irakului, Colțul Siriei, Colțul Yemenului, Colțul Negru, cel mai venerat, îndreptat spre răsărit. Acolo este încastrată Piatra Neagră. Mi se spusese că, atingând-o, atingeam mâna dreaptă a Ziditorului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult, demult... în tovărășia tinerei lui neveste
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
domnu’ Aizic. - Ei, dac-a vorbit, nu te băga, îl apostrofă altul pe cel ce făcuse oferta. Mărunt și chel, Berl Aizic ședea turcește pe divan. Cosea, ținînd între dinți un fir de ibrișin. Când primi vestea, păru cuprins de sfîrșeală. - În viață omul se întîlnește numai o dată cu răul, zise el căzând pe gînduri. Atunci cînd moare. Moartea asta este așa un rău mare de care nimeni nu poate scăpa. Toate celelalte trec. Și, cu cît au fost mai rele, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a cărui încărcătură doar noi o știm... Buzele vineții deschid arcul de flacără albă al dinților mici, ascuțiți. Zâmbește, insistă asupra amănuntelor pe care le cunoaște de mult. Se reazemă de balustrada garderobei. Ascultă acum, încordată, cu o mască de sfârșeală și împlinire pe chipul exagerat de alb. Atentă la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mi spună că acum i-a uitat și pe guru, și pe arbore, că nu mă iubește decât pe mine, că celelalte dragoste n-au fost așa. Rămăsei mut, cu o sfâșietoare durere în suflet; se năruise ceva, simțeam o sfârșeală și o furie împotriva mea, necunoscute până atunci. Asta e gelozie? mă întrebam. ― Dacă nu te-aș iubi numai pe tine, n-aș avea curajul să-ți spun toate acestea, plângea Maitreyi. Trebuie să-mi spui și tu toate fetele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici vorbă. Patronul o băga în seamă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit un jandarm la mine să-mi spună că nu e frumos, să fac bine și să mă ridic. Era duminică, destul de frig, pustiu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]