1,322 matches
-
trebuie luată în serios azi sau socotită întreagă ieri? REGIZORUL: Ajunge! Să ne întoarcem la Așezământul nostru. BUFONUL: Păi nici n-am plecat din el! REGIZORUL: Atunci e foarte bine. E timpul să vorbim despre sfiala celor tineri, sau despre sfiala tinerească a celor care, chiar după trecerea anilor, spun una când, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Dar, vă rog, să nu confundăm sfiala, care înnobilează, cu minciuna, care urâțește. Gata, lăsați-i lângă Așezământ doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foarte bine. E timpul să vorbim despre sfiala celor tineri, sau despre sfiala tinerească a celor care, chiar după trecerea anilor, spun una când, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Dar, vă rog, să nu confundăm sfiala, care înnobilează, cu minciuna, care urâțește. Gata, lăsați-i lângă Așezământ doar pe cei doi. Prea multă lume strică! (Ies toți. Doamna Lume și Domnul Destin își reiau locul lângă Așezământ.) Următoarea fișă! DOAMNA LUME: Un băiat și o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat în casa asta. Să aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
parcă pentru a simți vibrația inimii acestuia, și a pornit să vorbească., liniștit: Dragi consăteni! Astăzi, poate ca mulți dintre dumneavoastră, mă simt școlar. Parcă mai ieri, cu trăistuța în care îmi pusesem - alături de plăcuță - multe speranțe, am pășit cu sfială pragul școlii. Acolo ne aștepta nu învățătorul, ci întruchiparea unui mare suflet, deschis pentru toți copiii. Dacă până acum am reușit să fac ceva, apoi aici a fost și este mâna domnului învățător. Nu spun asta pentru că el este nașul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
despărțit și până acum?” I-am povestit totul. Când am terminat, colonelul a vorbit cu bucurie în glas: „Bravo! Știam eu că nu te vei pierde în gloată!” „Eu am făcut ce am făcut, dar dumneavoastră?” - am întrebat eu cu sfială. „După terminarea războiului, m-au trimis la școala de ofițeri... Apoi am umblat prin multe garnizoane... Acum am fost trimis aici, să instruiesc rezerviștii. Și cine știe?... S-ar putea să intrăm și noi în luptă... Frontul se apropie cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor, pentru a le da acestora vreo însemnătate oarecare și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pretutindeni și nu se va schimba niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chaos, doamne-am apărut / Și m-aș Întoarce-n chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi tremura vizibil! Trebuia să fac ceva. Ei nu aveau voie să afle că mă Încolțise teama și sfiala de a recita În plină stradă (eu, o timidă incurabilă, care nu mai găseam niciun cuvânt, atunci când mă aflam În fața unui public sau chiar În prezența a două persoane). „Cine urmează? Să văd cine este mai curajos?” Mi sa alăturat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-ați ști ce dor cumplit mă cuprinde, cum Îmi vine să răscolesc pământul cu unghiile până la sângerare”. Îndelung și zadarnic am tot așteptat un semn
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Aproape că mă cuprinde frica. Și mergem mai departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când soarele încă mai avea dinți, i-a venit să intre în pământ când a văzut privirile părinților plimbându-se de la unul la altul și cu mare sfială peste pulpele ei înroșite de frig. La plecare, mama ei îi vârâse câteva sute de lei în poșetă, fără știrea ei. I-a găsit când a ajuns acasă. S-a uitat la ei și i-a venit să intre în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vă mai întâlniți cu o astfel de generozitate până o să închideți ochii", "Silvia, Silvia, las-o baltă" se roagă Mihai, a devenit aproape minuscul pe pătură, este cea mai mică ființă din acest câmp de trupuri omenești, se uită cu sfială la mine, îmi cere iertare, nu e nicio problemă, nu e nimic de scuzat, fiecare cu mizeria lui de viață, Silvia se erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iar autorul comentează cu un zîmbet bine dozat: "Vocabularul rudarilor, pe care mă sfiesc să-l reproduc (s.m.), însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție." Astăzi, asemenea "sfieli" aparțin de multișor trecutului, iar cuvintele absente din dicționar apar nestingherit în proză și în poezie, pătrunzînd sub forma citatelor și în critica literară. Căci ar fi curată ipocrizie să-i pretindem cronicarului unei cărți mai multă rezervă decît autorului
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
să ajute prea mult, decât dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii și de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
Stefan Cazimir A vorbi despre Sebastian la Centenarul nașterii sale iscă numaidecît o ezitare și o sfială. Nu cumva intrăm în conflict cu însuși spiritul celui evocat? Căci iată ce scria Mihail Sebastian în articolul intitulat Centenarul ("Cuvîntul", III, nr. 929, 17.XI.1927): "Cunoașteți filozofia casnică tălmăcită în imagini expresive a șervetelor de bucătărie? Sunt înțelepciune
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
cu nici un chip casa, dar mai ales n-ar fi putut Închide ochii fără să aibă În față superbele vitralii venețiene, Înfățișând păsări și principese. Era Întins pe canapea, și papucii Îi căzuseră din picioare. Ea s-a apropiat cu sfială de canapeaua pe care zăcea bătrânul și l-a săruta pe obraji. Era sărutul morții, a comentat după dispariția bătrânului, femeia care-l Îngrijea. Optsprezece iulie Am visat după multe zile un ozene uriaș care, Înainte de-a se roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antonia nu ucisese și relația mea cu Georgie, ca și cum aceste două excrescențe, în loc să concureze între ele, se hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea nu era încă un fapt public, ea nu avea cum să știe de schimbarea intervenită în viața mea. Nu prea mă trăgea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
propriu-zis diavolul, ci Warshaw Grăsanu’, rabinachele. Liderul meu spiritual, umflat și îngâmfat! El trebuie să fie, după enunțul atât de pompos și după duhoarea de Pall Mall pe care o răspîndește! Rabbi Ve-ne-ra-tî! Cu ocazia bar-mițva-ului meu, stau plin de sfială lângă el, mă las îmbibat de eveniment ca de un sos de friptură, consacrarea mea chiar îmi face plăcere, pe bune. Alexander Portnoy încoace, Alexander Portnoy încolo și, ca să fiu absolut cinstit, nu pare să mă deranjeze la fel de tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
destul de tare pe unii. Jerry vorbea, iar eu ascultam. Treptat, am aflat tot mai multe lucruri despre viața lui, În vreme el, cred că pot spune fără teama de a greși, afla tot mai puține despre a mea. Dată fiind sfiala mea Înnăscută, eram ca plastilina În mîna lui. Mă putea transforma În orice dorea și, În curînd, mi-a fost dureros de limpede că, atunci cînd mă privea, tot ce vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la mine, dar la care nu mai țin deloc. Cineva despre a cărui existență mi s-ar vorbi, așa cum mi s-a vorbit despre Hitler. Firește, Însă, că o legătură nouă ar fi cu totul altceva... Și adăugă, cu o sfială ce nu se prea potrivea cu părul lui cărunt: Dumneata ești pentru mine o persoană cu totul nouă. Ia spune-mi, altceva nu te mai frămîntă? Îl Întrebă ea. — Nu, nimic; adică da: ideea că ai putea să ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frumoși, ca noi, haideți, dansați, în ring cu voi! Așa! Mai iute! Mai cu spor! Mai strâns! La dreapta, înainte, stânga, capul sus! Mișcați-vă pe veci, furtuni înflăcărând! Dansați, de dragul unui biet bătrân! (Iar eu mă voi retrage, cu sfială, sub pământ, dacă mi-e-ngăduit. E noapte deja și am obosit. Adio, dragii mei, adio, voi lua cu mine muzica-n urechi; și iată plec, târșâind tălpile-mi pe pardoseli străvechi, în urma mea să trageți voi cortina, tot dansând. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd el dorește ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]