1,557 matches
-
aceștia se numesc “oameni de afaceri”. Până la un punct, nimic rău. Numai că libertatea lipsită de autoritate și-a spus din nou cuvântul și a generat un segment social al celor de rea-credință, îmbogățiți fără muncă sau prin munca altora. Sfidarea acestor indivizi, nu foarte mulți, dar foarte influenți, nu se limitează doar în privința celor care își câștigă existența “din sudoarea frunții”, ci se extinde la a-L sfida chiar și pe Dumnezeu care a sfințit munca prin însăși lucrarea mâinilor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Creație și în întreaga sa existență, chipul lui Dumnezeu. Uciderea întrunește prin aceasta, săvârșirea a trei nelegiuiri: • Se smulge într-un mod înfricoșător, dreptul firesc și independent de voința cuiva, la viață, darul suprem al lui Dumnezeu; • Se calcă cu sfidare drepturile Creatorului care, în virtutea acestei calități, este unicul stăpân asupra a ceea ce a creat; • Se necinstește porunca dragostei, cea mai mare dintre porunci. Dacă porunca dragostei ar fi respectată, nu ar mai exista nicio fărădelege, însă omul, prin săvârșirea păcatului
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu amendă. (4) Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități ilegale comise de autorități într-o cauză penală. Art. 277 Sfidarea instanței Întrebuințarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Art. 278 Ultrajul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
depinzând de mobilizarea zilnică a fiecărui dram de inteligență. Pentru noi, esența managementului este în mod precis tocmai această artă de a mobiliza și asambla resursele intelectuale ale tuturor angajaților în interesul firmei. Deoarece am evaluat mai bine decât dumneavoastră sfidările tehnologice și economice, noi știm că inteligența unui mănunchi de tehnocrați, cât de inteligenți și sclipitori ar fi, nu mai este suficientă pentru a le aborda cu șanse reale de succes. Numai prin valorificarea puterii combinate a creierelor tuturor salariaților
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de desfășurare de text, dar derizoriul e condiția necesară a satirei sociale. Râsul e suspect, transmite alarma unei nereguli a comunicărilor oficiale, vestea ajunge repede, prin turnătorii de ocazie, la urechile stăpânirii locale, care face un caz deosebit din această sfidare. Râsul devine subversiv, autoritățile solicită explicații, faptul banal se transformă într-un conflict existențial și ideologic cu ecouri până la vârful puterii politice centrale. Protagonistul a ieșit, spontan, prin râsul ocazional, din "neutralitatea istorică" a funcționarului care fusese ("ortograf la Vinalcool
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
ordin general, trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul a înțeles perfect respectiva tactică și, de vreme ce trebuie să spună tot, dă răspunsuri generale până la sfidare: el îndrăznește să pronunțe chiar verbul mortal "recunosc", urmat de "știu", atât de necesare torționarilor pentru a baza rechizitoriul pe formula: "X și-a recunoscut crima"... Dar ce știe și ce recunoaște împricinatul? Da, recunosc, știu că oamenii au, în
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa-zis obiectivă, el se manifestă exclusiv, profund și iremediabil față de formele constituite ale culturii. Din act de fidelitate, de supunere și de celebrare, imitația devine un gest de sfidare, de reconsiderare și de posesiune. Dacă mimesisul clasic adăuga naturii un sens și instaura o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
prin Nu, volumul de tinerețe al lui Eugen Ionescu. Controversele stârnite de apariția cărții, comoția provocată încă înainte de editarea ei (s-au înregistrat demisii din comitetul ce urma să gireze publicarea) au fost palide în raport cu comedia moravurilor literare și scandalul sfidării evidențelor, bine regizate de către autor. Prin ele, copilul teribil al criticii noastre literare a reușit să atragă atenția nu numai asupra unei așa-zise debilități a lumii culturale autohtone; ci și asupra statutului precar al oricărei valorizări. Nu este greu
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
a demnității umane. Orice mare curaj trece prin frică, iar ultimativ eroul o traversează pentru a se regăsi deplin într-un final care are partea sa luminoasă, ca și partea neliniștitoare, de umbră. Sau cum spune personajul cu aparența unei sfidări: "Eu sunt Labă de Jaguar. Aceasta e pădurea mea. Și nu mi-e frică." Triplă afirmare a identității: cu persoana purtătoare de nume, un nume de vînător de rezonanță totemică; cu lumea locuită etern din tată în fiu; cu una
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
ce poate fi mai rușinos într-o națiune înseamnă o formă gravă de schizofrenie. Știu, boala bântuie de mult prin România și face ravagii. Dar acceptarea mioritică, amestecul de fatalitate, indiferență, cinism și fascinație a vulgarității, a unei astfel de sfidări enorme a logicii și a bunului-simț înseamnă că deraierea noastră nu e doar definitivă, ci și culpabilă. Trăim în aceste zile unul din cele mai respingătoare momente din istoria recentă a țării. E un moment al revanșei comuniste, combinată cu
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
-și lege numele de o astfel de infamie dacă mediul în care trăiește nu l-ar încuraja la așa ceva. Ca Armata unei țări membră a NATO să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-un colonel și de trei-patru răcani cu pușca pe umăr. Aici e vorba de o veritabilă afirmare a revanșei regimului criminal comunist asupra unei societăți ce-și caută, bâjbâind, drumul spre normalitate. Problema
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul își permite un cocteil de timpuri istorice, delicios precum o sfidare a timpului ce-l circumscrie: "Epoca Miceniană abia se sfîrșise/ începea barbaria/ peste munți treceau// tot mai multe metale// domnul Stănici paznicul/ genetic al domeniilor/ noastre monastice// nu mai înțelegea nimic" (13 martie 2006). Sau cu o ironică implicare personală
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
a fixat datele unui ideal sub egida "mandarinului valah", construind o machetă a "omului superior". Aceasta răspunde principiului noocratic al lui Camil Petrescu, pe care autorul Patului lui Procust, vai, nu și-l mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor sale. La întâlnirea cu moartea, el nu vrea să vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o sfidare a condiției noastre limitate, ca o revoltă față de durata noastră precară. Grandoarea omului începe în clipa în care, înțelegându-și condiția, încearcă s-o depășească. Disperarea nu este un act de curaj. Pesimismul este filozofia indivizilor comozi. A fi este
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de). Evoluția semantică se îndepărtează în acest caz și mai mult de uzul standard, în care aroganță este un termen abstract, cu sens peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa zis obiectivă, el se manifestă exclusiv, profund și iremediabil față de formele constituite ale culturii. Din act de fidelitate, de supunere și de celebrare, imitația devine un gest de sfidare, de reconsiderare și de posesiune. Dacă mimesisul clasic adăuga naturii un sens și instaura o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
iar nedreptățirea cere răzbunare: "Ceea ce îl preocupă în mod obsesiv pe perdantul radical este o comparație care iese în orice clipă în defavoarea sa. Întrucît dorința de recunoaștere nu cunoaște în principiu nici o limită, pragul durerii scade în mod inevitabil și sfidările devin tot mai insuportabile. Iritabilitatea perdantului crește cu fiecare ameliorare pe care o observă la alții. Măsura nu e dată niciodată de cei care o duc mai prost ca el. În ochii lui, nu aceștia sunt cei care sunt jigniți
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
dâra, urma lăsată de el, prin această lume. Există credința, total conformă cu realitatea, că orice traseu prin viață, oricât de bine ar fi conturat, accentuat, în timp se șterge definitiv. Or, omul, prin natura sa, tânjește spre nemurire, spre sfidarea eternității. De fapt, este o caracteristică a tuturor ființelor lăsate de Dumnezeu pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să ducă la respingerea lor de plano, ci la o analiză calmă, disociativă, deoarece "ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără temei". Credem și noi că avem a face cu piese dintre cele mai atracțioase din dosarul critic al creației eminesciene, care se pot proba drept "un factor de conservare important, ca alcoolul în care se țin fructele
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime" (Complicitate ș1ț). Avem a face așadar cu o metodică răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv, prezent cu un semn inversat. Jubilația păcatului pare a nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Marina Constantinescu Nu canicula este de vină pentru toate aberațiile care se petrec non-stop pe la noi. Nu căldura insuportabilă provoacă nepăsare, sfidare, minciună, nesimțire, nu ea dă iluzia unora că bunăstarea li se cuvine numai lor, că sănătatea, aerul, apa, răcoarea, liniștea, există doar pentru ei, că țara însăși le aparține, îi definește, îi reprezintă. Poate să-i contrazică cineva? Mă tem
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
firesc și civilizat dialog, de o vizită normală în care să fiu prevenită asupra lucrărilor, banii au rezolvat șpaga de la Primăria sectorului patru, ei au ținut locul avizului meu, ei pun la cale, din zorii zilei, un monstruos spectacol al sfidării și nerușinării. El continuă la Primărie unde, funcționarii, dragii de ei, nu știu nimic, nu pot să spună nimic, să-mi dea cuvenite lămuriri, programul audiențelor la primar este cvasiaccesibil. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-au mîncat, nici gura
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîndețe: ŤBoule!ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre eu, aceea dintre Diana și
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
mă inhiba amintirea lecturii lui Raicu, de pe vremuri, încât ceea ce i-am citit a tras-o la/ un somn bun pe-un colț de pernă, lângă umărul meu. Să/ citești la trei dimineața Nasul, singur, cu glas tare,/ ca o sfidare a somnului iubitei, e o situație din Jurnalul unui nebun pe care mi-am asumat-o, fără urât,/ jghiab căzut la margine de prerie. O fată, cândva, mi-a/ plăcut fără margini și i-am căzut în genunchi murmurându-i
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
a obținut la 1 august 2014 cetățenia română. Prima reacție a scris-o pe Facebook: "Pașaportul românesc este pentru mine o simplă viză, dar nu cetățenie. Doar o metodă ca să fiu mobilă. Eu sunt moldoveancă. Și punctum". Apreciată drept o sfidare, Eugen Tomac a făcut mai multe demersuri la autoritățile române pentru a-i fi retrasă cetățenia română interpretei Irina Tarasiuc. Deputatul a declarat, la Adevărul Live, că "doamna este nedemnă să dețină cetățenia română. De aceea am cerut reanalizarea aceste
Eugen Tomac se războiește cu Irina Tarasiuc pe cetățenia română by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82071_a_83396]