1,780 matches
-
plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat să restituie o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori români le dospiseră într-atât încât un arheu sfios nu le-ar fi deschis nici în ruptul capului. S-a cântat cu plăcere, pe alocuri chiar cu voluptate, așa încât publicul a putut fi conectat la tensiunea preocupărilor unei școli de compoziție care produce încă suficientă energie estetică fiabilă, operantă
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
lui 2006, Pierre Charras publică la Mercure de France Bonne nuit, doux prince - o carte tulburătoare care s-a bucurat, fără întârziere, de o primire favorabilă. Roman de dimensiuni reduse, cu doar trei personaje, o substanță narativă restrânsă, un subiect sfios confesiv, conceput cu finețe, discreție și afecțiune ca un inventar al gesturilor nefăcute ori ratate ale unor oameni pe care moartea îi va despărți fără ca ei să-și fi spus cuvintele simple care ar fi fost de spus. Construcție mozaicată
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
un pigmeu scelerat a cărui soartă nu poate fi decît una: dispariția fizică. Și astfel misionarul devine beligerantul care te omoară pentru a te izbăvi de păcat. E cu neputință să ți-l închipui pe fanatic ca pe un om sfios și pudic în a cărui ființă a mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea unei minți umane. Fanaticul este
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
și aerul crepuscular, poetic al aceluiași; Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), film ratat, din păcate, cu scene memorabile însă și Cei care plătesc cu viața (1991). Oricum, în ciuda actualității temei, personajele acestea rele, din care doar Didi a rămas sfios, - asta cînd nu pune mîna pe pistol să facă iar revoluție - mă duc cu gîndul departe în timp, la era ticăloșilor, cum o numea Marin Preda, care datorită Domnului Săraru și a ecranizării marinesciene nu s-a stins. Actorii magnifici
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
cognomen subliniat ironic: "Gafu". Dar portretele cele mai reușite, bătând uneori spre caricatură sunt ale lui Eugen Barbu și Paul Georgescu. Pe primul și-l amintește ca debutant, adresându-i-se polemic: "...nu-l uit pe E.B., ăla sărăcuț și sfios pe care ni l-a prezentat Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala cea mare, unde veniseși îmbrăcat cu un palton negru, înverzit de vechime și cu Groapa subsuoară, abia îndrăznind să ridici ochii către interlocutor". Acum, se credea "mare" și
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
curaj, avea nevoie să citească o carte ascunsă În pod, se Îndreptă către tindă și către scara podului când fu uimit de mătușă-sa Aneta care după necazul de acum doi ani, râdea pentru prima oară. Curios, băiatul se strecură sfios În spatele ușii interdeschise și se cutremură de cele auzite: Chiar așa, doamnî Lizî?! Chiar așa, domnișoară Anette! Și te rog să nu-mi mai spui Lizî, ne cunoaștem de multă vreme și doresc să fim prietene, chiar ai nevoie de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ești nu numai foarte frumoasă, că...arăți bine dar știi să și vorbești frumos!, spuse Va mirându-se și el de tupeul cu care vorbise. Este o constatare pertinentă, am vorbit cinstit și mă bucură faptul că ești exagerat de sfios, acest lucru Înseamnă ori că ești un băiat foarte bun ori unul mai puțin bun. Abia atunci, Va Îi privi capul, părul, fața, gura și obrajii, Xenia exprima bucurie prin toate acele daruri scumpe, vorbea cu gura, cu ochii și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tango! Nu mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o fustă albă și foarte scurtă și cu un taior negru, strânse pe corp și care Îi puneau În evidență formele sale sculpturale. O așteptă În fața porții, nu Îndrăzni să-i zică nimic, se luă după fată și nefiresc de sfios spuse: Domnișoară Sorina, vreau să vă spun ... câteva ... versuri! Fata a Înțeles cu totul altceva și i-a răspuns dur: Moșule, ești un țăran foarte obraznic! Cum Îndrăznești să te iei de fete? Obsedatule! Pleacă mai repede până nu chem
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spuse, să nu spunem nimănui nimic și să rămână ... secretul nostru, vrei? Sigur că da, mulțumesc domnișoară! Dacă avem un secret Înseamnă că Îmi poți spune Tuți! Acum hai să fim cuminți și să dormim, stinge tu lumina! Băiatul porni sfios și, În timp ce se Îndreptă către Întrerupător, a avut impresia că fata a ridicat intenționat marginea capotului prea sus și că a Închis un ochi. Niciunul nu putea adormi și timp de o oră fiecare se gândea la celălalt. Liniștea nopții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
copleșitoare, lui Șerban îi treceau tot felul de gânduri prin cap, unele dintre ele fiind, poate, dintre cele mai interesante și mai puțin obișnuite: „Oare cum anume ar trebui să mă comport mai bine? S-ar cuveni doar să zâmbesc sfios, sau să mă arăt sobru și îndrăzneț, ca să dau impresia că sunt sigur pe mine?”, „Totuși, cu siguranță c-ar mai fi trebuit s-arunc măcar o privire în oglindă acasă, înainte de a veni în locul acesta straniu. Se știe doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite peste mormintele pe care le închid în ele cu strășnicie, una bătându-și joc de toți bărbații pe care îi întâlnește în cale, alta sfioasă și încriptată, una de succes, alta trăind în sărăcie cu un fel de artă, exemplară profesional, fără loc de muncă și fără rost, dezamăgită până în măduva oaselor dar constant bună, fundamental bună, având o viață interioară complet paralelă cu viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au intrat într-un restaurant, au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo, în dormitor, lângă el. Vocea mătușii răzbătea de pe hol, acum nu mai plângea, vorbea la telefon. Mâine pe la zece vine preotul. Unii dintre noi au ieșit la o țigară, alții până la baie și câțiva la prăjitura cu nuci. Eram sfioși și ne retrăseserăm în câte un ungher al sufrageriei ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea unghiile de la mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că o cunoșteam. Dar o distanță destul de mare mă despărțea de ea și de-abia o zăream. N-am apucat să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo, stupefiat, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în bibliotecă, în carne și în oase, seara o întâlnea imaginar, în lectura scenetei la care încă scria de zor. Numai că ziua, cu părere de rău, ea era parcă numai soția lui Sima, o dactilografă și o contabilă deosebit de sfioasă, iar seara, noaptea, contesă de Bethlen, îndrăgostită de Mihai de Giulești. Atât în realitate cât și în lumea fictivă, destinele lor, de bine de rău, se întâlneau cât de cât, și acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care te făcea să crezi că În această lume plină de boli, războaie și perversiune, de molime, falimente și noroi, mai era totuși loc pentru inocență. S-a recomandat sfioasă Amy Littleslut, eu m-am introdus după toate regulile bunei-cuviințe, cu plecăciune și sărutare de mână: hornyguy xxx. Amy era majoretă pentru echipa de dezbateri a liceului și strângea bani pentru a da la Facultatea de Drept. Când zâmbea, de sub faldurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din buzunar, pregătindu-mă să-i asigur ciutei un viitor culinar de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]