730 matches
-
glas puternic și o dicțiune foarte naturală în cântec, ceea ce se găsește rar. D. Manolescu are o voce simpatică în rolurile sale de servitor naiv și un joc de scenă foarte bogat și variat (precum în "Ordinul este de a sforăi" și în "Cei doi surzi"), Noi îl cunoaștem din parodiarea d-lui Pascaly, a {EminescuOpIX 145} cărui pronunție greșită și exagerări scenice d. Manolescu le-a reprodus cu atâta succes în "Năbădăile dramatice". Într-adevăr ne bucurăm mult văzând un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ai? — Am văzut cândva un bețiv. Mă pregăteam de vizitele protocolare de Anul Nou, când l-am zărit pe unul dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
expresie. Apoi, într-o seară de iarnă, m-a frapat profilul ei. Beam de dimineață cu pictorul, la ei acasă. Hohoteam de râs pe când îi înjuram pe așa-zișii „oameni de cultură japonezi“. Artistul a adormit și a început să sforăie. Am ațipit și eu și am simțit, la un moment dat, că mă acoperă cineva. Am deschis puțin ochii și am văzut-o, șezând liniștită cu fiica ei în brațe, lângă fereastra prin care pătrundea lumina lunii. Profilul ei splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dar neputând să le atingi sau să le vezi. N-am dreptate? Trebuie geniu ca să te ridici deasupra... O după amiază liniștită-liniștită în biroul lui din spatele casei, cu o mușama pe masa cu cărți, cu busturi în perete, mașini invizibile sforăind și tremurând către parc, soarele lucind în curte în afara ferestrei cu gratii împotriva hoților, cu bilele de biliard sărutându-se și ricoșând pe fetru, și buretele de cauciuc, și ușa din spate de la pompe funebre din ce în ce mai nemișcată, pisici așezate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o dată cu partea introductivă a scrisorii. Presupun că, dacă partea introductivă nu mă stânjenește pe mine, n-o să stânjenească nici un alt suflet.) Dragă bătrâne Tigru Adormit, Mă întreb dacă există mulți cititori care să fi răsfoit paginile unui manuscris în timp ce autorul sforăie în aceeași cameră. Am vrut să văd cu ochii mei. Vocea ta ar fi fost prea mult de astă dată. Cred că proza ta devine singurul teatru căruia i-ar putea ține piept personajele tale. Am atâtea să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de lucru foarte matinale și altele nocturne, până la ceasuri înaintate din noapte, precum și o oră de somn adânc după-masa. (Acest somn de după-masă, susținea el, îl ajuta să trăiască două zile în spațiul uneia singure.) Acum, zăcea pe spate și sforăia. George rămase neclintit, apăsându-și inima cu mâna și privind. Pe urmă, înaintă în vârful picioarelor. Dacă un tânăr flușturatic, de douăzeci de ani, Tom McCaffrey să spunem, s-ar fi apropiat de o fată adormită, pe jumătate dezbrăcată, relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asupra reducției lui Husserl, și la modul discutabil în care metoda sa neagă transcendența. George auzi un zgomot slab în spate și se răsuci pe călcâie, speriat. Dar totul era în ordine. John Robert se întorsese pe cealaltă parte și sforăia mai încet. George rămase o clipă nemișcat, în timp ce simțurile i se învârtejeau într-un caleidoscop nebunesc; era incapabil să-și concentreze văzul asupra camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsească ceasul. Când Brian ajunse la capătul câmpului, auzi o mașină demarând. Ceilalți îl ajunseră din urmă și o văzură pe Ruby așteptându-i înconjurată de sacoșe. Rover-ul mare al lui Bill Șopârla tocmai se îndepărta; coti pe drumul asfaltat, sforăi puternic când dădu colțul și dispăru cu totul. — Dumnezeule mare! Ni s-a luat Rover-ul. Unde-i George? Ruby arătă cu degetul spre șoseaua acum pustie. — Alex, George a plecat cu Rover-ul. Îl înțeleg foarte bine, după toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, în timp ce asculta o argumentație. Expresia aceasta a gurii botoase era atât de alertă și de vie, încât George urmări atent dacă nu cumva John Robert deschisese ochii și se uita la el, mai cu seamă că încetase să mai sforăie. George porni să răsucească patul în direcția băii. Execută această operație împingându-l pur și simplu cu coapsa și patul, îndatoritor iarăși, aluneca de bună voie. George se simțea cotropit de o slăbiciune în care se amesteca însă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură și din nări, odată cu damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Canalul superior de comunicare, tocmai s-a închis. De tot! Îngerul se reașează resemnat pe scaun, lângă Apostat și se scufundă iar în muțenie. BEELZEBUB III La masă, revenise întrucâtva buna-dispoziție. Cu irascibilul de Cezărică continuînd să doarmă și să sforăie alene, scos momentan din schema jocului, cu toată acea ultimă stranie manifestare, restul amicilor priveghetori, căpătase iarăși chef de flecăreală. Of, noroc că s-a culcat Aligatorul, cu muștele și cu aiurelile lui! oftase Buletin. Tonul antrenului, ca de obicei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o chirie. Era prinsă În cursă, În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intrând pe Labicana și se opri În fața intrării unei clădiri În stil umbertin, confortabilă ca o cazarmă. Locuia la al treilea etaj. Mama Miriei moțăia Într-un fotoliu În fața televizorului deschis la episodul douăzeci de mii al emisiunii Roata Norocului. Sforăia. Nu o treziră. Din dulapul haotic, Miria Își luă echipamentul, genunchierele și papucii. Tatăl urmărea un meci de fotbal argentinian În dormitor. — Dorm la Vale, Îi strigă Miria. Mă Întorc mâine la prânz. — Dar la mine nu e loc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a venit în dormitor, Sheba își ținea ochii închiși și încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut cartea din mână și a început să sforăie, ea își amintește că s-a simțit foarte dezamăgită. Jignită chiar. Nu voia să-i trezească nici o suspiciune, sigur. Dar nu putea să nu simtă că o seară ca aceea pe care tocmai o experimentase ar fi meritat un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că nu știe. Nu pot să cred că e așa de orb. Cum poate să mă iubească și să nu vadă asta? Când mă întorc acasă după ce am fost cu Steven, îl privesc cum sforăie și-mi vine să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici, bășină bătrână și satisfăcută! Am fost în parc unde m-am lăsat futută de un tip de șaisprezece ani. Ce părere ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai ales că doamna a fost drăguță și a fost de acord să... Să sperăm că nu s-a supărat..., zice ea. Ei, o să-i treacă. Dacă se supără din atîta lucru, ce-o să zică atunci cînd o să mă audă sforăind de undeva de sub patul ei, la noapte? Îi răspunzi tu. Și astfel iei drumul Costineștiului. Planul B e mai mult un plan A. Deși nu știi dacă nu cumva e nevoie și de un plan C. Pentru că cei doi pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de engleză (care și-a pierdut menirea și a ajuns un fel de martor murdar și ilizibil al micilor evenimente). Ieșeam noaptea, În post, tîrÎnd după noi niște pături pe care le aruncam peste iarba Înaltă, parfumată, micuțul Începea să sforăie Înainte să apuce să se Întindă. Ne-am bronzat la stele, care nu pot să-ți spun cum se vedeau de- acolo, din mijlocu’ lu’ nicăieri (alt mijlocu’ lu’ nicăieri, altă vîrstă istorică, dar stelele, aceleași). Adevărul e că, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ne odihnim. Doamna Pavel și nepoata se culcară în patul pe care-l montarăm la loc, iar eu în camera mea de la față unde se afla și domnul Pavel. Înainte de a adormi, întins pe divan, mă uitai la el: sforăia alături, și drept cum era și lung, cu gura ușor întredeschisă și cu scufița ce trebuia să-i țină de cald, mișcată oblic pe frunte, semăna cu cetățeanul turmentat al lui Caragiale. Dar poate fiecare din noi arătăm așa în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl avusesem, poate altcineva) al cărui mesaj mi se părea că ar trebui să-l știu, deși nu-l știam - pornise de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe tavanul albastru Închis. Era destulă lumină cât să observe pictura murală făcută de Craig cu Winnie the Pooh. În pătuțul lui, Alfie se dezvelise și dormea pe spate Îmbrăcat Într-o salopetă de pijama cu un model cu iepurași. Sforăia foarte Încet. —Tot Încerc să mă pregătesc să-l pierd, dar mi-e așa de greu... Ruby o luă În brațe pe Chanel. —Of, scumpo... Sper să reușești să-l păstrezi, dar sunt atât de multe de clarificat. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O fi vreun blestem. Mi-o fi făcut cineva vrăji...” Se ridică și porni spre dormitor. Sufletul, tulburat de dragoste și de rămășițele făcătoare de rău ale vinurilor din noaptea ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceste - filozofice, În cele din urmă - discuții, Baronu adormise În poartă de-a-mpicioarelea, cu capul sprijinit de bară și cu un cot proptit Într-un ochi al plasei laterale. Unii, care se aflau În apropiere, se jură că l-au auzit sforăind. Adversarii au ținut cont de avertizările publicului și au dat o grămadă de goluri (unii spun că s-a ajuns până la treizeci, alții numai până la douăzeci și opt - nu e nimic sigur căci, copleșit de numărul lor, dar și epuizat și mahmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]