393 matches
-
simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea în urmă, prinsă cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului. Nikolai zâmbi și i se păru că ghicește parcă un râs înăbușit în scurtul sforăit al calului. Nu-l certă, șopti doar: „Dă-i drumul, Vulpoiule, nu suntem departe. Străbatem pădurea și apoi, pe loc repaus!“ Nu din cauza părului roșcat era numit el astfel, ci din cauza șireteniei. La început, Nikolai crezuse că acel cal era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din stânga. (Și ele, la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Minte! E evident. Principele o privește pe sub genele lăsate. O fi ea mai șireată decât Ulysse, dar și eu mi s vulpoi bătrân. Se abține să nu zâmbească. Cu pleoapele întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se pare și ție noaptea nesfârșit de lungă? Pe neașteptate, inima i se umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură și-l așteaptă. Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel de vis pentru că în adâncul minții i se înrădăcinaseră cuvintele lui Matsuki. Nici lui Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15. Așteptăm pacea, și nu vine nimic mai bun, o vreme de vindecare, și iată groaza!" 16. "Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara, vin, mănîncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar păzi porcii. Când se convingea că nimeni nu-l mai stingherește, chema un lăutar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum dormeau greu, obosiți de lungul marș al acelei zile. Regulat, monoton, îi ajungea la urechi sforăitul lui Mandzuk, întins și el la o oarecare depărtare. N-ar fi putut spune ce anume îl trezise: avusese doar la un moment dat senzația că pe față i se plimba ceva, dar acum, când puse mâna, nu găsi altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încât, pentru o clipă, el bănui că era trează. Acum nu și-ar mai fi putut schimba poziția fără să o trezească. își sprijini mâna pe umărul ei și rămase așa: privind stelele ce pulsau prin despărțiturile acoperișului și ignorând sforăitul greu al lui Mandzuk, pentru a asculta respirația regulată a fetei. Apoi, din nou, alunecă în somn. 22 De pe malul ierbos, către care privea un pâlc de mesteceni tineri, Balamber veghea ca oamenii săi să treacă vadul de la Aubis fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în acele momente. Ea râdea și i-am văzut izvorând în lumina palidă a lunii un deget arătând către cer. Ia!... Auzi? Am râs pe înfundate, molipsit de trăirile ei care mă făceau să mă simt diferit, râdeam și de sforăitul greu care o scutura pe biata mătușă de grijile de peste zi, turuind ca un motor de tractor. Mă simțeam mai relaxat și ea, lunecând printre umbre, ajunse la marginea patului, apoi mă chemă și pe mine. Poți să iei loc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era fermecat; nici să nu credeți că cerc să vă înspăimânt: e prea dimineață și mintea ne e limpede macar că am băut mai multe pahare decât trebuia. Voi, acum, o să înțelegeți ușor că horcăitul putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se topească, așa cum spera, într-un tărâm de vis, cu norișori, capacitatea de concentrare a lui Sampath se ascuți ca un cuțit în toate punctele în care oasele lui apăsau podeaua dură. Încă o dată, fără să vrea, deveni conștient de sforăiturile familiei sale, care, dat fiind că se afla acum pe podea, se contura alarmat undeva deasupra, iar șoldurile lor păreau niște munți prea înalți pentru a fi urcați. Cum să se poată odihni dacă ei șuierau și vibrau ca uriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dat fiind că se afla acum pe podea, se contura alarmat undeva deasupra, iar șoldurile lor păreau niște munți prea înalți pentru a fi urcați. Cum să se poată odihni dacă ei șuierau și vibrau ca uriașii? Dacă-și trimiteau sforăiturile până la tavan? Până la tavan și înapoi, rezonanțele deranjante ale fiecărui sunet se acumulau și-l apăsau pe Sampath ca pietrele de moară. Camera era încinsă și sufocantă. Trupul îi era greu și amorțit. Își dădu dintr-odată seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căutat sprijin În privirea lui Fermín, Însă bietul de el adormise Îmbrățișat cu Bernarda În timp ce Barceló Își formula discursul triumfal. Lui Fermín Îi alunecase capul Într-o parte și Îi curgeau balele pe piept, Într-un surîs fericit. Bernarda emitea sforăituri profunde și cavernoase. — Să dea Domnul să aibă noroc, șopti Barceló. Fermín e un om minunat, l-am asigurat eu. — Trebuie că este, fiindcă nu prea cred că a cucerit-o cu mutra lui. Hai, să mergem. Am stins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am așezat pe marginea patului, am băgat de seamă că mai era cineva În Încăpere, Întins În Întuneric pe pat, ca un răposat, cu mîinile Împreunate pe piept. Am simțit o șfichiuire rece În stomac, Însă de Îndată am recunoscut sforăiturile și profilul acelui nas fără de pereche. Am aprins veioza și l-am văzut pe Fermín Romero de Torres pierdut Într-un zîmbet fermecat și emițînd scurte gemete de plăcere peste pernă. Am oftat, iar adormitul deschise ochii. CÎnd mă văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În voia acestor gînduri fericite, mi se păru că aud murmurul mării și m-am Întrebat dacă nu cumva somnul mă răpusese fără să-mi dau seama. Poate că navigam spre Tanger. În scurt timp, am Înțeles că erau doar sforăiturile lui Fermín, iar o clipă mai tîrziu lumea se stinse. În viața mea n-am mai dormit vreodată atît de adînc și de bine ca În noaptea aceea. CÎnd se crăpă de ziuă, truna cu găleata, străzile erau Înecate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asigurăm că avem lângă pat o sticlă cu apă; evităm să respirăm pe gură pe parcursul călătoriei astrale (respirația pe gură ne usucă cavitatea bucală); dacă sforăim, căutăm să identificăm o poziție a capului în care acest fenomen nu se produce (sforăitul poate produce o uscare excesivă a cavității bucale); SALIVARE ABUNDENTĂ urmărim să nu ne focalizăm pe zona cavității bucale atunci când identificăm o salivare abundentă; evităm consumul de substanțe ce conțin zahăr înainte de călătoria astrală; EXERCIȚII ȘI TEHNICI CE FACILITEAZĂ PROCESUL
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
burka, Îmi Închipui că o să ieșim În evidență, spuse ea, meditativ. Sammy Îmi aruncă o privire - una dintre multele pe seara aceea, din moment ce la cină stătuserăm față În față - și am reușit să-mi Înăbuș râsul, dar nu și un sforăit scurt. Ea se roti brusc și mă privi aspru. —Ce? Ți-ar plăcea ca o ceată de țărani să se holbeze la tine toată noaptea? Nu trebuia să zbor până aici pentru chestia asta - am fi putut merge doar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Trece timpul. Noaptea, Pran zace cu ochii deschiși în micul său alcov fără ușă, aproape de dormitorul lui Khwaja-sara. Vrea să-și facă un plan de evadare, dar n-ar ști de unde să înceapă. Situația pare fără speranță. Spre dimineață, ascultă sforăitul ascuțit al eunucilor, un ritm constant de gâlgâieli și cârâieli care-i zdruncină nervii în timp ce încearcă să se gândească. Unde să se ducă, dacă reușește să scape? Ar trebui să străbată distanțe mari, prin toată țara, fără bani, fără prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile mi se îndreaptă spre împăratul Hsien Feng. Mă întreb dacă el și Nuharoo se bucură unul de celălalt. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]