433 matches
-
crudă și senină Știind că ești al ei și-n timpul ce-o să vină. Te-a prins în frumusețea-i din mreje zămislită Și-ai îngenunchiat zdrobit, cu inima rănită Ea te privea de sus c-un zâmbet egoist Te sfredelea puternic cu ochii de-ametist. Ai rămas golit de bune simțăminte Și cineva ți-a spus:„Trezește-te! Ia aminte, Că vei rămâne singur cu mâinile întinse Cu ochii triști, în lacrimi,cu tâmple albe, ninse!” Atunci o să-ți dai
DE TINE DEPINDE... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378880_a_380209]
-
de la o fântână te trezeai cu o cascadă de apă în cap dacă nu erai atent și făceai parte dintre muroi , se auzeau povești, glasuri , toate amestecate cu muzica aceea sălbatic de gingașă și de frumoasă , până în inimă ce-ți sfredelea ființa și ți-o strămuta pe niște pagini de basm ardelenesc , ce niciodată nu poți să-l uiți , căci te captivează cu totul , sorbindu-ți întreaga ființă în farmecul acela ciudat , sosit parcă din alte lumi , de pe alte tărâmuri . Bogata
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
כמעט כמו בתמונה ההיא,שהצהיבה מעט: על ספסל בפארק הקטן: נערה עם ברק נחושת בצמותיה ונער ביישן השומר מרחק -מה ממנה. הזמן לא יכול להם. ***** CU OCHII ÎNCHIȘI Cu ochii- închiși îi văd pe-ai tăi cei verzi sufletu-mi sfredelindu-l. Deasupra lor, sprâncenele sălbatice, unite. Văd părul tău brun cu cărarea-ntr-o parte. Nasul în vânt pare sfidător, dar buzele-ți au fost dăltuite pentru sărutări. Caldă,electrizantă, mâna ta pe-a mea o cuprinde Vreau să-mi
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera, ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare, care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă, a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Acum, la bătrânețe vrea să-și spele păcatele și să mă ajute... deși este cam târziu! continuă fata, cu tristețe în glas. Se făcu liniște. Timp de câteva minute, nu se mai auzi decât fășâitul sec al cuțitelor ascuțite, ce sfredeleau cojile corpurilor de diferite dimensiuni și rotunjimi ale cartofilor. • Cine continuă? sparse tăcerea Fernando. Eu v-am spus tragedia vieții mele! • Eu nu vreau, să vă povestesc nimic! țipă violent, o fată cu pielea închisă la culoare, cu sprâncene stufoase
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
avea să fie, poate , ultimul. Iar eu,-fantomă sau robot ?,-făceam scurte apariții, privindu-l, ca să mă asigur că mai respiră încă,dar nemaiîndrăznind să mă apropii de el cu-adevărat. Acea noapte avea să fie chiar ultima? Cu tâmplele sfredelite de întrebarea asta,îmi spuneam : nu,si nu,si nu! Și totuși era acolo,gol și trist,adevărul, palpabil,răsunător,biciuitor: în curând, pește viața lui, va cădea, ca o ghiliotină, ultima cortina. Mă rugam în tăcere, ca de altfel
A MURIT MICUL PRINCE/IL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379473_a_380802]
-
răsuflu,fără ca eu să vreu să fiu?E pentru asta Carte,de Hrană să mă umplu.... XVII. COLIND CU BRAD, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016. Semeț copac cu creștetul în nori Și rădăcina sfredelind în piatră, O dată-n an tu puii ți-i cobori Să-i încălzească focul cel din vatră. Si coborând la noi - de-atâtea ori! Ne-aduc brăduții Vestea Minunată Că s-a născut Hristos, în dalbe flori, Spre a ne
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ce tinzi la Cer, cu noi odată. Refren: Drag brad ce-atingi cu fruntea Cerul Și-ntâmpini primul pe Hristos, Înfruntă muntelui azi gerul Și adă-n slavă Pruncul jos! Citește mai mult Semeț copac cu creștetul în noriși rădăcina sfredelind în piatră,O dată-n an tu puii ți-i coboriSă-i încălzească focul cel din vatră.Si coborând la noi - de-atâtea ori! -,Ne-aduc brăduții Vestea MinunatăCă s-a născut Hristos, în dalbe flori, Spre a ne fi trăirea
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cine apostofa. Dar continuăm să-i admirăm și să-i iubim! Si da, câteodată tresărim unei iubiri venită greșit în anii noștrii, trăind fără voia unei logici subtile o iubire ce nu-ți aparține, cu tumultul împovărător de altă dată. Sfredelește, își caută un loc fără să știe că a greșit poteca spre grădina de flori. Viața e plină de întrebări. De ciocniri și de răspunsuri greșite. E plină de cei ce urlă în disperarea dominației neștiind că este un urlet
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Bonjour Paris! Am fost la Paris să mor un pic Umbra lui Bălcescu din Cartierul Latin privea melancolic înainte de a fi răpus de dor iar Brâncuși sfredelea în coloana infinitului cerul doar banca lui Cioran din grădina palatului vorbea în limbi turiștilor despre filosofia schimbării la față a unui pământ uitat de autor Canțonetele lui Minulescu veseleau tristul Montmartre iar cafeau își bea tacticos boema literară din
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
provenit parcă dintr-o viață interioară consumată.(...) Scriitura domniei sale are capacitate asociativă și vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, precum și în prefața volumului "Strigăt din copilărie". Mesajul, deseori individualizat, sfredelește , pătrunde în profunzime apoi acaparează. Opțiunea sa cercetează și descoperă acea lume interioară martoră a realității.(...)" (Gheorghe Grigurcu) * "Versurile din volumul „Moartea, un fluture alb” par a fi tributare unei formule poetice mai vechi, venind din lirica ardeleană a anilor
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
să miște silnic brațele, dovedind mare caznă. Apoi lăsându-le în jos, dă semne c-ar fi izbutit. Îl percep ca pe un mim talentat apăsând cu mâna dreaptă pe-o clanță imaginară. Un scârțâit sumbru venit de neunde îmi sfredelește auzul, mă cutremură. Privesc în jur să mă conving că totuși suntem singuri. Și nu văd, culmea, pe nimeni și... nimic! Mă frec la ochi ca un apucat, înverșunat că nu mă mai ajută, cred în sinea mea. Cât să
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
fuste...". A împins telefonul spre capătul mesei, nehotărâtă. A mers la frigider și a inventariat rezervele dintr-o privire. A renunțat. Nu avea poftă de mâncare. Nu mai avea poftă de nimic. Nu se putea concentra. O singură idee o sfredelea. "Dacă minte? Dacă are o altă dragoste și are nevoie de libertate? Și, ce-i cu asta? A introdus deja divorțul. Scrie negru pe alb... Foarte bine! Să mă învăț minte. Acum... ce mă fac eu? Cum scot capul în
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
se citea pe fața lui. Ochii-i străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea și fața i s-a crispat. A pus mâna pe clanță. - Stai puțin, Fănel! s-a auzit
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
îi simte pe stăpâni, Cel mai lingău dintre câini Se gudură, dă din coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
Nu-i trecu Mumei, însă, prin minte că, odată cu numele străin, fusese adus și ceva neprielnic lumii lor?! Nu știuse și nu va ști niciodată ce-l hotărâse! Simțise de multe ori un cui rece împungându-l... Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-o făcu și gata! Cum la rădăcina Copacului un izvoraș abia susura, își strecură palma-i micuță în firicelul viu ca și-alte dăți. Numai că acum, firava șoaptă venită dinspre apă se-nlănțui pe miezul său
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
noastră în miezul de noapte, Li-i tulbură privirea de vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de lux, Că încă mai stăm pe picioare. Se sting luminile pe scenă pe rând, Orchestra reduce sonorul la minim, E timpul să
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui, sfredelind parcă pământul, urmată imediat de o rafală de bufnituri asurzitoare care te băgau în sperieți oricât de curajos ai fi fost. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
spațiul virtual al moralității purtând masca pesimistului fără leac și, precum Hamlet cu craniul lui Yorick în palmă, gândește amurgit asupra inutilități vieții și infinitului morții. Însă în cugetările lui Schopenhauer descoperim o flagrantă nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a sfredeli genunile înspăimântătoare ale durerilor vine, asemeni unei măși puse pe fața unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate și filistine, adică fățarnice, vesel împrăștiate în întreaga-i operă, ca semenii să nu-și răscolească situația chinuitoare și dureroasă a
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
într-o lume vastă și zgomotoasă îl îngândurează, iar sănătatea îi este în impas, pe când arta muzicală e cu spatele la zid, iar toate acestea îi întind așternuturi aspre și spini, pe jos, pe unde cândva erau cărări de mochete și decoruri. Sfredelește în sufletul artistului o dezamăgire și o tristețe. Toate vor trece! Într-o zi, cei care suferă se întorc vindecați. Pe cât de dezolați au fost sub lovituri, pe-atât de întăriți se ridică. Acesta-i principiul rezistenței și-al nobleței
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
Autorului toamna rănită de nepăsarea mea îmi disecă gândurile arcuind pe portativul uitării frunze muzicale vrând să mă învețe ca pe un școlar plictisit renașterea prin moarte structurată metalic în galben cu nori de prost gust ce-și aruncă diamantele sfredelindu-mi dureros sufletul într-o mineriadă interminabilă Referință Bibliografică: LECȚIE DE TOAMNĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LECŢIE DE TOAMNĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346872_a_348201]
-
m-am umilit. habar nu am nici cine sunt, un biet pribeag prin amintiri, călcând cu fruntea în pământ, cu chipul tău doar în priviri. ... eu chiar te-am iubit, la naiba! dar sunt un prost și recunosc, că mă sfredelește zgaiba și rana îmi miroase-a mosc... Referință Bibliografică: eu chiar te-am iubit, la naiba! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 646, Anul II, 07 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
EU CHIAR TE-AM IUBIT, LA NAIBA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346311_a_347640]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RESPIR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului respir aerul tău femeie el trece prin mine sfredelindu-mă făcându-și loc până când simt că mă ocupă. respir aerul tău femeie și inima mea devine o vioară în care toate acordurile te slăvesc pe tine. respir aerul tău femeie și deodată devin un om fericit un om întreg
RESPIR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346466_a_347795]
-
fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea, la auzul lor, însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic o îngheța, soarele rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile caselor mici, se așeza atâta zăpadă, încât coșurile de fum nu se mai zăreau, lăsând impresia ca fumul iese pe furiș, chiar din ea. Ulițele satului, cât și
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]