228 matches
-
nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea îi întoarse privirea sfredelitoare. — Vreau să spun că la vremea respectivă locuiați acolo. Erați unul dintre oamenii care-l vedeau în fiecare zi. L-ați văzut și în ziua morții. Trebuie să vă fi făcut o idee. — Am spus atunci totul, și poliției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
merge la serviciu? Când alegem meniul pentru recepție? Ce se întâmplă cu cartea lui Jesse? Unde ai de gând să te înscrii? De ce arăți atât de prost? De ce? Unde? Când? Spune-ne, Leigh, spune-ne! Durerea de cap devenise acum sfredelitoare și brusc își simți pe sub haine pielea încărcată cu un strat lipicios de ulei de masaj. Plăti repede și reuși să se stăpânească atunci când o rugară să completeze un chestionar cu impresiile ei despre serviciile oferite de salonul de spa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fictive; tu nu ești decât un personaj de roman, sau de riman, cum vrei să-i spui. Acum ți-ai aflat prin urmare secretul. Auzind acestea, bietul om nu făcu o vreme decât să-mi arunce una din acele priviri sfredelitoare ce par a străpunge ținta și-a trece dincolo de ea, îmi contemplă apoi portretul în ulei care-mi prezidează cărțile, culorile îi reveniră în obraji, își trase răsuflarea, își veni în fire, își recăpătă stăpânirea de sine, își rezemă coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ești ? Simt o împunsătură în stomac. E Ketterman. Șeful departamentului nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede pot. Pliez telefonul și-i arunc Mayei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ciudat, nu ți se pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spre acela, rămas cu șnițelul în mâna ridicată, în drum spre gură. - Spuneați ceva, domnule? întrebă el nedumerit, părându-i-se că nu auzise bine. Acela se răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se lipește de mine și nu-mi mai dè pace, mè îmbracè că o hainè de smoalè fierbinte, iar dacè aș încerca sè scap de el ar trebui sè mi-l smulg cu piele cu tot! Mè, Matei, mè privește sfredelitor, lasè textele! Încè n-ai scèpat de femeia aia? Nu! Și?! O iubesc, Șerban, o iubesc pe viațè și pe moarte! Jur, domnule procuror șef! O iubesc și nu mai accept sè mè intimidați! Și ea?! Are o cèsnicie reușitè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu vorbisem?), nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acceptam, căci oricum eram condamnat la moarte. Eu și ceilalți colegi ai mei, chiar și George, iar ceea ce știam eu avea să știe în curând tot colectivul școlii. Cenușiul ochilor mei oglindea pasivitatea și nepăsarea ca răspuns la privirea sa sfredelitoare și cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu, căci știam că erau mult mai mulți. Îi punem pe cei înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcându-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gând să trimiți astea Înapoi ! strigă. Mâine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... Sunt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prin mintea lui a trecut ca o fulgerare acea întâmplare. Și-a amintit și felul cum, cu tot echipamentul și armamentul pe care îl avea asupra lui - ud până la piele - a început raportul: „Să trăiți, domnule căpitan...” Acum, în fața ochilor sfredelitori ai comandantului, retrăia cu mai mare intensitate toată desfășurarea acelei aplicații... ― Când ai fost avansat la gradul de sergent și cine te-a propus pentru aceasta? Dumitru știa sigur cine a făcut raportul către comandant, propunându-l pentru avansare, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o voce de-ai fi zis că stă să izbucnească în plâns, n-o să fim răi. Nu vrem decât să te ajutăm. Foarte bine, am spus eu mohorâtă. — Totul e în negulă? m-a întrebat Barry Grant cu niște ochi sfredelitori când am pus receptorul în furcă. Am dat aprobator din cap. Situația era sub control, iar eu eram în negulă. Oricum, mi-am reamintit singură. Nu mai erau decât patru zile. Ce dezastru se mai putea întâmpla? 48tc "48" Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spun eu. La hotel am zăcut șaptezeci și două de ore în pat. Acufena funcționa tot timpul cât se poate de bine și durerea de măsea se complicase: mă smulgea din somn, dându-mi alarma cu sirena durerii: tare, ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui fluviu. Mi-am futut și spatele pe teren și mai era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnilor!... Și doamnelor... (Albina, tot mai derutată și nervoasă, produce un bâzâit strident și se așază pe chelia rezonerului ce-și agită mâinile iritat pe deasupra ei. Atacă precis și năvalnic chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o vreme și Damiel tace și el, nu mai spune nimic. Continuă s-o privească cu ochii lui sfredelitori și mici, disproporționat de mici. Pentru prima dată, ea își dă seama cât de mici și pătrunzători sunt ochii lui, niște ochi șoricești, ce se uită lateral în toate părțile, spre a surprinde pisica. Toată teoria asta a ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă întrebă ea. Avea ochi sfredelitori, deschiși la culoare. Lucirea neonului îi făcea să pară aproape translucizi. Aveam strania senzație că-mi citește gândurile pe care le-am avut pe drum. Am dat pe gât băutura și i-am răspuns: — LAPD. De la Omucideri. Nu prea suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]