267 matches
-
și nu altcineva a ales să facă pasul dinspre showbiz înspre carte. Face față mai mult decât onorabil. Are un soi de bun-simț salvator și o feminitate debordantă, tratată cu multă onestitate, chiar dacă nu până la capăt. Nu e reprezentativă pentru showbiz-ul românesc, și asta e bine. Reprezintă însă un indice interesant și promițător pentru statutul femeii autohtone, pentru o eventuală ridicare a femeii române din mocirla prostului-gust și a servituților la care e supusă „fără a prinde chiar de veste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
explică prin instinctul distrugerii indus de comunism, ci prin incultura binelui public, o insuficiență programatică a „cadrelor“ partidului unic, selectate din toate categoriile sociale pe criterii de obediență și supunere. Foștii uteciști au case de discuri ce editează hituri răsuflate Showbiz-ul românesc este plin de foști uteciști, PROcopsiți în anii dezmățului mediatic. Au case de discuri ce editează hituri răsuflate, case de filme închiriate producătorilor străini, cu personal & pat incluse în prețul infim, posturi TV ce difuzează de sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este ca povestitorul să nu mintă în mod deliberat (n.t.). Bob Hope (1903-2003), actor și comediant american, o legendă a showbizului care s-a remarcat prin reprezentațiile ținute pentru soldații americani în afara țării (n.t.). Cu sensul de persoană extrem de zeloasă și entuziastă (n.t.). Băutură non-alcoolică, efervescentă, cu aromă de ghimbir (n.t.). Joc de cărți (n.t.). PAGE FILENAME
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mitul este mai controversat, cu atât puterea lui de seducție și iradiere este mai mare. Timpurile moderne au bulversat raportul dintre om și eroii mitici. Nu mai este adulat sfântul, eroul civilizator, războinicul sau filosoful, ci politicianul, sportivul, actorul, vedeta showbiz. Neschimbat a rămas rolul mulțimii: ea adoră, exultă, aplaudă, urlă. Dar mulțimea ca entitate poate fi ea însăși un mit, o necesitate, o boală. Băile de mulțime ale politicienilor pot degenera în paranoia lui „dacă voi nu mă vreți, eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
direcții, obținând audiență încât să poată concura făcătorii hiturilor de-o zi. Nu trebuie să fii specialist al domeniului să observi că muzica lui Gabriel e un melanj de arome clasice și moderne, de pop-rock în cea mai bună tradiție showbiz occidental și de ceea ce se cheamă world-music. La fel ca destui alți muzicieni din generația lui, dar poate cu mai mult farmec, Peter Gabriel a trecut vibrația instrumentelor clasice prin sintetizatoare complexe. Discurile sale sugerează puritatea viorilor cremoneze și suculența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
vremea părinților, ci doar ce credeam noi că înseamnă rock - Deep Purple, Rain-bow, Led Zeppelin & alte firme de făcut bani. Când, se știe, ora adevărată se dădea în California - cu atâtea și atâtea trupe crescute pe solul fertilizat de-un showbiz scăpat dincolo de limita înțelegerii normale. La urma urmei, Guns’n’Roses este o sintagmă ce poate exprima foarte limpede ce înseamnă SUA, de la războiul de independență încoace. Arme și trandafiri, bărbăție și tandrețe, egoism și altruism, putere și sensibilitate, crime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Americanul, cum spunea o butadă, întâi trage cu pistolul, apoi întreabă ce vrea cel împușcat, dacă mai trăiește. Dar - ceea ce trebuie subliniat - întotdeauna se acordă a doua șansă. Lucru nesănătos în destule împrejurări. Guns’n’Roses s-au format tipic showbiz-ului: anunț într-o revistă de specialitate că se caută muzicieni, manager priceput, casă de discuri puternică, mecanisme puse în mișcare de „esența“ numită bani. Evident, calitățile personale au fost determinante, atât pentru succes, cât și pentru spargerea „găștii“. Colecția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
2014 Săptămâna viitoare, pe 8 mai, la Pavilionul Central al Romexpo din București, cântă, pentru prima oară în România, Peter Gabriel. Ar putea părea bizar că facem aici, în acest colț de pagină, oficii de publicitate pentru un eveniment de showbiz, dar venirea influentului muzician britanic, fost lider al trupei Genesis, nu e un moment ca oricare altul din istoria scurtă, de mai bine de un deceniu, a concertelor mari itinerate și prin România (concertele publicitare aranjate pe bani publici de către
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Finlanda, și Ada Milea. Printre cei prezenți s-a numărat și Herta Müller, prezența sa marcând apogeul evenimentului. "Oricum, e reconfortant să vezi că trupele finlandeze sunt apreciate în România, iar cele suedeze în toată lumea. E vorba doar de showbiz?"539, scria Dumitru Ungureanu în Taina Tentației, un articol dedicat muzicii rock. "Kira Riikonen, coregrafă și dansatoare finlandeză, reușește un adevărat maraton al șerpuirii, tăvălirii și zbaterii corpului pe podea"540, scria Mihaela Michailov în articolul Blondele, peștii și Uniunea Europeană
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
compuse hibride create prin combinarea a două cuvinte trunchiate, care contribuie la noul cuvânt primul cu secvența sa inițială, iar celălalt cu secvența sa finală. Ele au devenit frecvente în limba engleză în secolul XX, mai ales în domeniile comerțului, showbizului, publicității și în cel tehnico-științific, dar există și în alte limbi și în alte variante funcționale ale limbii. Avem a face cu mixarea formală și semantică a secvențelor menținute în urma trunchierii a două cuvinte care fie fac parte dintr-o
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz ca valurile. Muzica lui Zappa nu poate fi încadrată într-un gen anume. Ilustrare desăvârșită a postmodernismului, a burlescului, pastișă, polifonie sau monodie - ce se poate spune despre ceea ce aproape că n-ai ce zice? Un singur lucru clar: muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
pictată de-un maestru? Și oare asta e noțiunea potrivită unui început de articol despre o trupă rock? Domeniul e plin totuși de „icoane“ (în sensul cuvântului „icon“ al limbii engleze). O fi, pesemne, exagerat să socotești imaginile vedetelor din showbiz drept obiect de cult ce împlinește o pornire naturală umană (nevoia de a se închina la idoli), însă realitatea oferă destule proptele acestei blasfemii. La drept vorbind, hulirea „lucrurilor sfinte“ e simplă șmecherie de marketing, folosită de-o industrie axată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
obținută din vânzări este suficient de mare, anarhiștii devin Repere, Valori, Zei, ținte ale contestației tinerilor (care, ca să rămânem în domeniu, nu știu nici să țină o chitară în mână, cum zicea un rollingstone despre un punker...). Numai că-n showbiz „mutația valorilor estetice“ se desfășoară cu viteza unei motociclete japoneze, condusă de-un american dement pe-un teren accidentat din Țara Galilor... Acesta e point of entry al iconografiei dezvoltate în jurul trupei Judas Priest - viteza. Motocicleta este chiar element de scenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
clasice s-a tradus într-un succes aproape monstruos. Cineva obiecta că Lloyd Webber aplică o rețetă; puritanii fiecărui gen ar zice că le amestecă impardonabil; esteții că face hybris. Succesul de public nu-i criteriu valoric, deși oamenii din showbiz par să-l situeze pe primul loc. Eu, să-l socotesc altceva decât „indicator de producție“, ar trebui să-mi pun ochelari de „critic“ și, făcând pe deșteptul, să analizez... Aiurea! Bine mi-ar sta mie în țoale de snob
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
culturale, mă cheamă nu Ruxandra Cesereanu, ci Mesmeea Cesereanu... dar măcar acest lucru nu ar fi chiar atât de grav, ci mai degrabă amuzant. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU The Stranglers Istoria trupei The Stranglers este aproape didactică pentru mecanismul showbiz. O formație necunoscută, dar serioasă, cu ceva ani de cântat prin localuri obscure, ancorează într-un curent muzical la modă. Urcă încet și sigur treptele box-office până devine nr. 1 printr-un hit over the world. După care coboară lent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
fi unici aleși ai Divinității sunt invocate și azi de fanatici care proclamă judecata & grația unui Dumnezeu falsificat, în numele căruia comit crime inimaginabile. Atunci s-a născut rock-and-roll-ul. Privit cu suspiciune, ostracizat în biserici, blamat în congrese de partid, izgonit din showbiz & din programele educaționale, metis, senzual & bolovănos, bastardul blues-ului și-al folclorului săracilor avea vigoare, inteligență, generozitate & deschidere ca să schimbe lumea. Nu-i sunt fan absolut, cu afirmații categorice. Au fost și alți factori ce-au urnit blocurile, în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sume fabuloase fără să dea socoteală. În anii ’70, rock-and-roll-ul ajunsese industrie, publicul dependent, lumea permisivă. O (reăântoarcere la spiritul rebel încerca punkul. Indicatorul vânzărilor (+profitulă îneca mișcarea în dulce surogat disco. Rafinamentele new-wave și synth-pop veneau deja din mecanismul showbiz, programatic și pragmatic. Să ai un pop-star în staff-ul politic e o necesitate Anii ’80 au revigorat epopeea, cu Metallica & Megadeth. Anii ’90 au înnobilat-o și prostit-o, conferindu-i rol monden în panoplia snobilor. Supraviețuitorii ajung VIP
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
carte despre nevoia de povești, despre nevoia de a povesti și de a fi povestit. Povestea unui „consilier de cool“, povestea lui Luca Preda, „erou al intelectualității“ cu un dosar gros, de urmărit al Securității, povești din lumea superficială a showbizului, povești „cool“ sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
atunci, melomanilor cititori ai „Suplimentului“, Sărbători fericite! P.S.: În final, un cuvant bun și urări de însănătoșire totală violonistului Șerban Lupu, după nemeritatul accident de la Filarmonica. Retro-perspectivă 2007 Dumitru Ungureanu Într-un domeniu atât de prolific, facil și dinamic precum showbiz-ul, a te pronunța despre chestiile notabile aduce, fatalmente, a cramponare de preferințele, obsesiile și neputințele personale. Publicul, prea mulți ani văzut de casele de discuri drept masă de manevră, de consum și de fraierit, a descoperit însă că poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
atunci, am pe platan Monterey International Pop - unicul și singurul festival, cum sună reclama inclusă în booklet. Cred că nu există vreun rocker adevărat pentru care titulatura să nu însemne automat Jimi Hendrix & Janis Joplin. Explozia celor doi meteoriți în showbizul epocii, scurta și (artistic) fructuoasa lor viață le-a dat aura legendară despre care nu se mai poate vorbi decât encomiastic. Icoane ale culturii pop-rock, Jimi și Janis au cules aproape toate laudele posibile, lăsând în penumbră alte nume la fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
fi între Selma și Thomas veți afla săptămâna viitoare, deși vă spun de pe acum: absolut niciuna. Și-atunci? rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Muzică de... văzut Nu-i îndoială că muzica pop este o modalitate de a face bani. Mecanismul showbiz e prea bine cunoscut ca să-l descriu aici. Agasant, sufocant sau de-a dreptul enervant, asta ține de umorile & umorul fiecăruia. Cui nu-i place, n-are decât să schimbe canalul ori să se exileze... Dar unde să te exilezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
tuaregii să aibă televiziune prin satelit, iar blondele vulcanice să producă daune mai abitir ca luptătorii alquaizi... Kylie Minogue nu e blondă. Sau nu e doar blondă. De fapt, nici nu contează cum are părul vopsit. Kylie este produs 100% showbiz. Un videoclip mai vechi o înfățișa în multiple ipostaze de fată care răspunde la telefon și alină suferințe. Mai exact, dă sfaturi de suflet, cum se spune prin mass media autohtonă. Fantasma femeii care împlinește dorințele fiecăruia e loc comun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
după ce s-a făcut blondă a intrat în mainstream!Ă sau cine știe ce altă figurantă cu forme de... văzut, decât vreo formație valoroasă gen Dream Theater sau Porcupine Tree. Și nici Bjork n-are atâția fani cât una dintre susținutele sistemului showbiz. Pentru că Bjork transmite, în timp ce restul doar arată! Oricât m-aș strădui, nu scap nici eu de ispita imaginilor frumoase. Uneori nici nu vreau. Mărturisesc: mai cu plăcere mă uit la Kylie decât la Patti Smith. Dar la ultima video-vedenie kyliotă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
prima sută de metri, pozitiv. Pe de o parte, găsesc benefică orientarea conducerilor trusturilor de presă către oameni care au idei și care știu să le exprime, în condițiile în care rolul - modelator - începuse a fi încredințat doar vedetelor din showbiz și fotbaliștilor. Pe de altă parte, această prezență publică, încurajată și printr-un proiect distinct al Uniunii Scriitorilor, îi scoate din marginalizare pe condeieri, îi face mai puțin stingheri într-o lume a fantomelor (mă gândesc la Terry Zwigoff și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
sociale sau comerciale făcute prin Facebook și Twitter sunt un succes. Pentru unii dintre utilizatori, social media sunt mai mult decât un vehicul prin care le arată prietenilor ultimele fotografii din vacanță. Cei din marketing, publicitate, jurnalism, politică, afaceri și showbiz, în general cei care se folosesc de social media în activitatea profesională, își doresc să ajungă la un număr cât mai mare de oameni. La fel și cei care inițiază acțiuni de masă, cum au fost protestul Feliciei Mărgineanu din
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]