261 matches
-
de intelectuali, ce se îndepărtau de modă futurista și dannunziană. Quasimodo s-a raportat la scrierile poeților antichității, firește, în maniera diferită de Leopardi: spre deosebire de cel din urmă, care le-a asimilat de-a lungul multor zile de studiu istovitor, sicilianul nu a ajuns niciodată un filolog în adevăratul sens al cuvântului. Artă versului sau nu s-a modelat, așa cum s-a întâmplat cu autorul romantic, pornind de la idiomurile antice și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acel echilibru în propria limbă. Prin aceste cuvinte, în înșiruirea cărora se remarcă verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere, dovedind deopotrivă actualitatea opiniilor antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
autoarei din Lesbos, calate pe sensibilitatea lor.525 Zei, împrejur cuvinte eterice, dar nevinovate scria poeta, în traducerea ermeticului. De asemenea ambii au reperat în versurile ei tema iubirii ce dă naștere dorinței de moarte. În versurile originale scrise de sicilian în paralel cu traducerile, dar și ulterior, este evidentă contaminarea temelor iubirii și morții, prezența și în Canturile lui Leopardi. Analizând contextele în care apar cuvintele co-ocurente dragoste și moarte (15, număr identic în opera fiecăruia, după cum am arătat) s-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
traducerile, dar și ulterior, este evidentă contaminarea temelor iubirii și morții, prezența și în Canturile lui Leopardi. Analizând contextele în care apar cuvintele co-ocurente dragoste și moarte (15, număr identic în opera fiecăruia, după cum am arătat) s-a văzut că sicilianul recurge, asemenea antecesorului, la practica romantică de a folosi imaginile sonore din sfera războiului pentru a reda impetuozitatea iubirii. În aceleași contexte ambii plasează un al treilea cuvânt: fanciullo copil, a cărui preznță întărește co-ocurența celor dintâi (amore și morte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la generalizarea și deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de secol nouăsprezece, în mare parte din poezia recanatezului. Pornind de la analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea termenilor recurenți a avut rolul de a verifica și dovedi ascendente ale operei sicilianului în Canturi, ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul scriitorului modern cu orientări și spații literare influențate de diferite tipuri de leopardism. O punte trainica între poezia lui Quasimodo și cea a lui Leopardi fusese stabilită în anii debutului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul scriitorului modern cu orientări și spații literare influențate de diferite tipuri de leopardism. O punte trainica între poezia lui Quasimodo și cea a lui Leopardi fusese stabilită în anii debutului messinez al sicilianului, la Florența, de publicația 'La Voce'. Deși își încetase apariția în 1916, scriitorii ei fixaseră o legătură de neșters între multe versuri scrise în acel răstimp, ce tindeau spre puritate, și cele din veacul precedent. Revista media difuzarea operei și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
publicist, a avut în repetate rânduri prilejul să mediteze asupra poeziilor lui. De aceea nu ne surprinde faptul că scrierile celui pe care am ajuns sa il considerăm unul dintre maeștrii laureatului Nobel a constituit subiectul unor articole semnate de sicilian în rubrică personală din ziarul milanez 'Tempo'. Tonul sau, am constatat, este laudativ iar dialogul cu un tânăr cititor vădește disponibilitatea jurnalistului de a propagă verbul leopardian, considerat unul dintre fundamentele poeziei contemporane italiene. Deoarece se îmbogățise și cu acest
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce dispare că o tresărire a văzduhului.527 Vocabulele au o rezonanță similară cu a celor vagi, leopardiene. Arătând ambiguitatea și lejeritatea ce le caracterizează în poezia sicilianului și subliniind capacitatea lor combinatorie, considerăm că am adus teoriei macriene a cuvântului reificat o completare binevenită, menită să ridice măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat. Însuși termenul parolă, remarcă Oreste Macrì, este unul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de ocurente (32); în respectivele contexte dihotomia soliditate / evanescenta se poate observa în măiestria cu care autorul a transformat la nivel figurativ cuvântul în piatră sau, dimpotrivă, în aer, vânt sau zăpadă. Jucându-se cu distanță și apropierea dintre vocabule, sicilianul a utilizat enjambamentul că figură de stil predilecta. Reperându-l și în versurile autorului romantic, unde este utilizat cu o frecvență deloc neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înțelege să se raporteze la maestrul sau, cu un amestec de admirație și respingere. Numeroasele trimiteri ale rimelor sale la Canturi, reliefate de-a lungul cercetării, au confirmat puterea de atracție pe care poezia romantică a exercitat-o asupra creatorului sicilian. Acesta a preluat ecouri, imagini, motive, lexeme leopardiene nu ca atare, ci înțelegând să le modifice, să le fragmenteze, să le contrazică și să le distorsioneze. Manieră de a dialogă cu rimele antemergătorului, de pe o poziție deopotrivă apreciativa și antagonica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
modului în care, atunci și acum, presa înțelege să amplifice un conflict în scopuri comerciale, nu se pot trece sub tăcere unele ecouri ungarettiene evidente la scriitorul ermetic. Tema atât de leopardiană a scurgerii implacabile a timpului pătrunde în versurile sicilianului și prin intermediul autorului din Alexandria. Rezervând pentru o cercetare ulterioară analiza rolului de mediator îndeplinit de rimele leopardistului Ungaretti, a fost analizată pe larg tema timpului în versurile lui Quasimodo și Leopardi. A rezultat cu claritate faptul că pacea și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Zibaldone căderea omului din starea inițială paradisiacă are loc treptat, autorul descriind în etape nefericirea fundamentală a ființei respinse de natură și supuse limitelor. La Quasimodo omul se trezește la viață direct într-o lume a durerii, semn că sicilianul își însușise lecția pesimismului de factură romantică, leopardiană: Din pântecele tău / urc fără amintiri / și plâng (Nopții). Că și în unele viziuni ale recanatezului, noaptea primordială, anterioară istoriei, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului și al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gândirea leopardiană matură, idealuri de neatins. Gânditorul din Recanati consideră că bunăvoință cu care creatoarea părea să îi trateze pe fiii ei era complet iluzorie, aceasta manifestând, în fapt, o indiferență distrugătoare față de toate fapturile sale. Mai puțin drastică, perspectiva sicilianului include doar ideea păstrată de Leopardi temporar, de natură binevoitoare, ce îi oferă eului poetic o parte din propria armonie. Reintegrarea în aceasta devine, la Quasimodo, posibilă cu condiția că artistul să elimine, printr-o corectă poziționare în mediul înconjurător
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
formă reîntoarcerii la glie (deschid brazda / ce e a mea și-n ea mă-ntind) sau a fitomorfozei. Printre constantele condiției umane similare la poeții noștri am regăsit durerea, incapacitatea de a dialogă cu natura și singurătatea structurală a individului. Sicilianul a transpus în propriile versuri aceste coordonate imuabile și le-a plasat sub semnul unui subiectivism și al unei autoreflexivități tipice epocii sale, dar și sub semnul condiției leopardiene a suferinței atotstăpânitoare și a pesimismului, atât de pregnante în epoca
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex, pe cea a visului. Pentru ambii autori seninătatea promisă de somn constituie o breșă în curgerea tumultuoasa a vieții. În Canturi, dar și în versurile sicilianului există, firește, mai multe tipuri de personaje reprezentate de autori în somn (iubita și chiar eul poetic); cuantificând ocurentele cuvântului sonno somn, s-au identificat în rimele autorului ermetic trei cazuri în care iubita este cuprinsă de somn și s-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și în care ar dori să se integreze. În ciuda acestei consonante, personajele feminine din strofele sicilianului nu se încadrează în tiparul femeii-înger, caracteristic tradiției înalte a literaturii din peninsulă, inca prezent la Leopardi. Cu toate că uneori iubita din poezia sicilianului păstrează trăsătură de intangibilitate, sporită de distanță pe care motivul somnului o deschide între ea și el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
natură deopotrivă și în care ar dori să se integreze. În ciuda acestei consonante, personajele feminine din strofele sicilianului nu se încadrează în tiparul femeii-înger, caracteristic tradiției înalte a literaturii din peninsulă, inca prezent la Leopardi. Cu toate că uneori iubita din poezia sicilianului păstrează trăsătură de intangibilitate, sporită de distanță pe care motivul somnului o deschide între ea și el, aparițiile feminine sunt, de cele mai multe ori, ființe preponderent carnale. În concordanță cu tehnică predecesorului său, unele construcții onirice quasimodiene depășesc granițele visului și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se prăvălește) poate fi interpretat ca limită ce și-a pierdut funcția centrală, sonoră și cognitivă din Infinitul. În versurile scriitorului modern desișul nu mai dă glas vântului, care se prăvălește crolla nestăvilit, arătând, încă o dată felul rebel în care sicilianul își însușește rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta acestuia, ce a dovedit o bună relaționare intertextuală diacronica. Din această perspectivă, cuvintele predilecte și motivele literare leopardiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pp. 341-345. 117 Nicola Chiaromonte, " Notă sulla civiltà e le utopie", Antologia di 'Solăria', cît., pp. 347-360. 118 Începuturile colaborării dintre Quasimodo și redactorii de la 'Circoli', printre care se numără Angelo Barile care a manifestat o vie admirație pentru opera sicilianului sunt amintite în epistolarul Montale Quasimodo; cel dintâi îi scria prietenului: Vai da Barile a nome mio. Ți accoglierà a braccia aperte. Astfel va fi primit Quasimodo la 'Circoli'. La rândul său, Angelo Barile îi răspundea lui Quasimodo în 27
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pusese stăpânire pe relația lor. Rivalitatea dintre ei s-a perpetuat. După ce Quasimodo a fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură, în presa din peninsulă, mai ales în 'Corriere della seră', s-au scris o serie de articole în care sicilianul era criticat și care subliniau faptul că onoarea acordată nu fusese meritata. Deosebit de jignitoare au fost cuvintele scrise de Cecchi: A caval donato non și guarda în bocca. Montale, care făcea parte din echipa de la 'Corriere' a mimat indiferență la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
său: Non ho battuto ciglio și a dezmințit implicarea sa în publicarea ofenselor. Atmosferă glaciala s-a menținut până în ultima clipă, iar unele încercări din partea lui Quasimodo de a o elimina par, în esență, lipsite de succes. Rămâne memorabil gestul sicilianului de reconciliere, relatat cu răceală de Montale: Fummo invitați ad andare a Romă per onorarlo (Giuseppe Ungaretti compiva 80 anni). E infatti, andammo; non șo con quanto entusiasmo, non perché avessimo dell'antipatia (almeno da parte mia) per Ungaretti, mă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
maturitate și începe să se trezească. Primesc întruna laude pentru fiecare poezie publicată. Mulți spun că Preghiera alla pioggia este perfectă. Și lui Vittorini îi plac mult ultimele lucruri scrise de mine. Din epistola din 24 februarie 1932 aflăm că sicilianul a ajuns etalonul noii poezii: Sâmbătă viitoare Adriano Grande va rosti la "Lyceum" din Genova o conferință despre poeții moderni; va citi, firește, Vento a Tìndari. La începutul anilor treizeci, printre critici și detractări, poetul începea să se integreze în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di studi quasimodiani, Modica, 1990, pp. 127-139. Autorul consideră că măsura originalității versurilor lui Quasimodo este dată de asimilarea imaginara a corpului cu elementul vegetal: În me un albero oscilla (L'eucalyptus). Fitomorfoza poate fi încadrată într-un pre-umanism specific sicilianului. 363 Printre numerosele studii ce au abordat tematica religioasă în opera lui Salvatore Quasimodo se numără: Giuseppe Zagarrio, Quasimodo, Francolini, Florența, 1970; Giuseppe Barone, "Îl poeta e îl sânto: note în margine al carteggio Quasimodo-La Pira", Quasimodo e l'ermetismo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Carol de Anjou, fratele lui Ludovic al IX-lea. Acest masacru a fost rezultatul unei conspirații pusă la cale de un partizan al Casei de Suabia, Jean de Procida. În lunea Paștilor, în momentul cînd clopotele sunau de vecernie, sicilienii vor provoca un înspăimîntător masacru francezilor ce se aflau pe insulă, în special la Palermo. "Vecerniile siciliene" au devenit sinonime cu masacrul general. 38 "Liga Binelui Public" ("Ligue du Bien Public") a fost fondată în 1464 de seniori împotriva lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]