224 matches
-
un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul și iau niște unt fără sare, din care rup o bucățică, pe care o arunc în spuma sosului de sparanghel. După care îi arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uita la eticheta cu prețul. — Îhm... da, zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară pentru Cafeaua de dimineață. — Se poate întâmpla așa ceva? întreabă Suze, siderată. Parcă era vorba că stai în studio și dai sfaturi financiare, nu? — În principiu... nu știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Despre părinții tăi, cum chestia asta le‑a distrus și lor viața... probleme din copilărie... probleme în relații... evident, astea sunt doar câteva idei! Ridică privirea. Și, daca‑i putea să și plângi un pic... — Să... să plâng? o îngân, siderată. — Nu e obligatoriu. În nici un caz. Zelda se apleacă în față, cu sinceritate. Vrem ca asta să fie o experiență care să‑ți folosească și ție, Becky. Vrem să te ajutăm. Așa că în platou se va afla și Clare Edwards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ești la o ședință de urgență cu investitorii ăia ai tăi? — Am fost. Până când a intrat Mel cu un ceai și mi‑a zis că te‑a văzut azi‑dimineață la televizor. — Ai plecat din ședință? Mă uit la el siderată. Din mijlocul ședinței? — Mi‑a zis că pleci din țară. Mă scrutează cu ochi întunecați. Așa e? — Da, zic și‑mi strâng valijoara mai bine. Da, așa e. — Pur și simplu? Fără măcar să‑mi spui? — Da. Pur și simplu, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o găsim. La revedere, ne vedem mâine-dimineață. Gérard iese valvârtej pe ușă. E gata să se ciocnească nas în nas cu Ahmed, vânzătorul de răcoritoare din fața catedralei. Ahmed îi spune lui Gérard, confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola, îl introduce pe amărât în cameră. — Sunt Ahmed, nepotul lui Agnès. Am auzit prin ce necaz treceți. Aș vrea să fiu alături de dumneavoastră... La
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cafea. De fapt, recipientele sunt mai degrabă două boluri portocalii cu toarte. E îmbrăcat în blugi și într-un tricou gri pe gât și îi stă foarte bine. Probabil că l-au costat o avere. Tipele de la mese îl privesc siderate. Arată superb, ce-i drept. Dați-mi voie să ghicesc, zice Jake, vă contrariază referirile numeroase la Dumnezeu. Dăm din cap amândoi, ca doi puști în fața unui profesor sever. Nu vă bateți capul prea mult cu asta! Dumnezeu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri, spune Jane de la contabilitate, care se apropiase din spate și ne asculta siderată. Parcă știam că, după moartea lui Pete Laidler, a fost atât de afectat, că s-a retras definitiv. La ranchul lui, sau așa ceva. — Sunt trei ani de atunci, ne aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicându-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămâi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau nici o cafea, spun, În timp ce chelnerul Îmi ține haina. — Atunci un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întâlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amândoi șocați, și scap din mână cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde suntem ? — M-a sunat când erai tu la pizza. Oftează și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe chip. Știți ceva, cred că, până la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lângă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce să fac ? Mă privește absolut interzis. — Ai putea să răspunzi tu la telefon ? Doar o jumătate de oră. Ți-aș fi enorm de recunoscătoare... — Nu-mi vine să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cât e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine ! După ce Connor iese oripilat, rămân În birou Încă vreo douăzeci de minute. Preiau câteva mesaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rând, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În râs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți cumperi hainele de la magazine de mâna a doua și minți că-s noi ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurândă. Tu ai fi OK dacă tocmai ai fi fost făcut de râs În cel mai urât mod cu putință, În fața tuturor prietenilor, a colegilor și a familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
baterie din mâna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizându-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mâna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack chiar există, În lumea reală. Nu văd decât chipul lui pe ecranul televizorului, zâmbind și aprobând din cap și făcându-mă, cu fiecare cuvânt pe care Îl rostește, de ocara Întregii lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
păr acaju-Închis, culoare aflată la mare modă, o voce frumoasă Îl Întrebă profesional: Da, cu ce problemă la contabilitate? Am fost trimis În legătură cu un termoplonjon defect. Atunci, de la birou se ridică o fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat și decretă În prima secundă „este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, inclusiv În filme străine!” Imediat coborî privirea, decent și cutremurat, timp În care fata realiză fără mirare Întregul efect produs asupra electricianului Înalt și bine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
consoarta domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume,lasă-ți visurile acasă”. (Mihai Codreanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale simțămintelor unui popor, s-au făcut țăndări, când am citit siderat ce spunea chiar de ziua lui Eminescu un fel de avorton literar așa cum am mai avut noi din nefericire în diferite etape ale istoriei noastre, care a reușit să iasă precum păduchele în frunte datorită unei cărți în care încearcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Și a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, I, 10). După cum se vede, moșul era de fiecare dată tare încântat de treaba lui, sărea într-un picior, scotea limba, făcea tumbe, că tot nu-l vedea nimeni, și se gândea siderat, cum naiba nu i-a dat în gând să se apuce mai de mult de toate astea?... Așa cum am zis mai sus, pe la chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmezi drumul pe care singură ți l-ai ales. Fata nu mai așteptă continuarea argumentației tatălui său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]