3,605 matches
-
altă motivație, măi personală; și anume că, în momentul cînd am ajuns in Franța, veneam din Bulgaria, unde singurul mijloc de a scăpa de influență pseudo-stiintei marxist-leniniste era acela de a face studii foarte formale, foarte lingvistice. În numărarea unor silabe, nu putea exista marxism-leninism. Eram, deci, angajat pe acest drum. După vreo cincisprezece-douăzeci de ani de viață în Franța, eram transformat eu insumi, nu mai există acea presiune negativă ce se exercitase asupra mea în cursul anilor de studii, - pentru ca
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
capul volumului. Grigore Scarlat nu privește timpul sub latura lui constructivă, ca testare și împlinire, ci îl vede aducând numai decrepitudine, rarefiere, diluare. Astfel, tentația abstracției este alăturată ideii perechii platoniciene: "Și chipul Femeii/ Se luminează când/ Frânturi de cuvinte, silabe,/ Ne adună, ca-ntr-un snop,/ Să fim aceiași/ Pentru totdeauna." (p. 12) Tocmai de aceea, poetul aspiră să găsească formele imuabile. Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume de poezie până în momentul de față trădând o cursă continuă
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
fără Bogdan Petriceicu Hasdeu, fără Vasile Pârvan, fără Nicolae Iorga, fără Octavian Goga? Tudor Vianu citează mereu pe C. Dobrogeanu-Gherea și nu e rău. Dar este bine, este de conceput ca post-maiorescianul Tudor Vianu de altădată să nu sufle o silabă despre Titu Maiorescu? Nimeni nu va putea scrie în viitor istoria literaturii române în ultimul sfert de veac fără a ține seama de contribuția domnului E. Lovinescu" - scria în 1942 Tudor Vianu (în volumul de omagiu adus lui Lovinescu de
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
de muzică. Primul pas al studiului constă în analiza textelor folclorice unde sincretismul este ușor perceptibil. Însă, demonstrația este extrem de precisă, în ciuda atîtor evidențe. Autoarea inventariază procedeele muzicale din cîntecele populare - cititorul va descoperi printre rîndurile argumentației portative, asocierea unor silabe cu note muzicale: așezarea în pagină este ea însăși convingătoare. Gîndirea muzicală, timpul muzicii și al poeziei, fiecare dintre aceste subiecte este tratat în capitole speciale, bibliografia cuprinzînd nume dintre cele mai diverse: Igor Stravinski, Ion Barbu sau Matila Ghyka
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
bogată și moartă. Unul câte unul./ Dar cuvântul ce-l căutam inimii mele tot nu se-arată./ Așteaptă - răgazul scurt al vieții nu e de-ajuns./ Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus." (Spirt. Despărțirea vieții în silabe) Puțini poeți contemporani cu noi au compus de-a lungul întregii lor cariere un vers atât de inspirat ca versul lui Lucian Vasilescu: "Ai moartea înainte pentru a spune ce ai de spus." El ar putea figura ca motto al
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca o mașină infernală.../ Focul
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
blenoragie blondă - o blenoragie îndelung/ studiată, din sîngele ei încă își mai bălteau/ capetele cîteva sticle de bere. cu deosebită/ plăcere îi închinam noi ode pe soclurile/ rînjetelor noastre. cu deosebită plăcere îi/ recompuneam noi gura din cîteva rotunde/ măiestre silabe pînă cînd și rujul ei saliva de/ plăcere - de măsura lungimilor noastre./ pînă cînd diminețile aprindeu istoviri/ albastre pe la adevărații arnoteni.// și - din chiar acel moment - fiii telegrafului/ s-au preacurvit în vreo două-trei limbi/ moarte" (pulpenisula șvorba lui pirguț
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
reveni în curentul mare al poemului! Privit cu atenție, textul permite o "descoperire" (pun ghilimele, conștient de faptul că faptul a fost remarcat de altii înaintea mea): Mihnea și babă alternează ritmuri lungi și altele scurte; sistematic, versul de 11-12 silabe, narativ În barbare lanțuri popolul gemând"), din părțile I, III, Bătrână, Blestemul, îl trag pe Bolintineanu spre oratorie. În schimb, ritmul scurt ("În peștera Carpaților", "Toți morții din mormânturi", "Așa vorbi bătrână", "Mihnea încalecă...") pune în valoare capacitatea să de
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții, silabe, litere scăpate din frâu, într-un simulacru de delir." Evaluările sunt discutabile și din cauza tendinței criticului de a-i privi cu o simpatie literară pe scriitorii care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în urmă./ Petale aveau de un galben profund/ și umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite/ ale cruciaților,/ imaginate doar și declanșînd fervori nebunești,/ turniruri și giostre, serbări florentine și pe/ Cosimo, Bătrînul, pictînd tinerețea fugară./ Le-am privit. N-am urmat sfatul de a/ încerca să le bandajez rădăcinile/ în folii umede/ și
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
despre cuvintele țigănești care stau la baza unor termeni argotici românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare să provină de fapt din țigănescul nasul (cu accentul tot pe ultima silabă), adjectiv și adverb cu sensul "rău", "urît", atestat în graiul lăieșilor, al spoitorilor - cf. și un mic Dicționar rrom (spoitoresc) - român (autor tot Gh. Sarău). Mult mai justificată pare transformarea lui nasfalo (nasvalo) în nasfarliu (înregistrat de Alphonse Juilland, în
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă chiar o "înjurătură" - "pe limba păsărilor colibri": "o-rí-o tó-to-bríx i-máx ri-máx/ gal papagal sămînță de limáx/ broscolopendră-n pufuri de cocò" (Șapte unisonete). Refrenele muzicale - variații ale combinațiilor banale de silabe sonore ("tra-la, la-la") sau ale numelor vechi ale notelor muzicale ("pa-vu-ga-di-ke-zo-ni-pa") - se înrudesc și ele cu limbile imaginare; ele apar în Hora de băieți a lui Arghezi (unde se trece de la onomatopee animalică și de la bîlbîială subumană la melodie), în
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
cum anticipa acel "Of!" din Monosilaba de toamnă. Aș spune că acest text e un fel de program liric ce va fi respectat îndeosebi de ceea ce a fost la sfîrșitul ei poezia bacoviană. Reziduurile unei lumi degradate se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de existență, existență redusă la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc/ Din mereu aceleași silabe?" (ibidem). Confruntarea are loc între "povestea" inocenței originare și "Timpul real", cea dintîi purtătoare a unui mister capabil a identifica ființa genuină, adevărata ființă, cel de-al doilea factologic alienant. Deși dorită, evoluția e păguboasă, dizolvînd, în talazul mundan, edenicul
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Botta, "o operă exaltată sub ochii mei, pentru motive provenite în mare parte din lucrările mele". Mai întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se compune din dealuri și văi". Cele mai scumpe îi
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
ori este invocată "intuiția Ťomuluiť de pe stradă" (în perceperea formelor prepozițiilor - de, di, dă etc. - ca indici ai diferențelor dialectale) sau "convingerea lingvistică locală", "granița dialectală subiectivă" (judecata vecinilor despre intonația din Lelești, comună din Bihor, cu lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește mai pă lung"; "noi rîdem de ei"). Magdalena Vulpe a studiat caracterul popular al limbii pe baza sintaxei, elementul cel mai
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
rang înalt, de la ministru în sus. Nu vă jucați! Deși avem în limbă destui "de", "pe", "pentru", "din", exterminarea lor continuă s-ar putea să ducă specia în pragul extincției. Gîndiți-vă că au dispărut uriașii dinozauri, d-apoi niște slabe silabe! Și mai gîndiți-vă că, așa mici cum sînt, ele asigură echilibrul ecologic al limbii noastre, periclitate ea însăși de atacul conjugat, de sus și de jos, al lexicului englez și al celui țigănesc. Să manifestăm pentru salvarea prepozițiilor! De mult
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
Nelu Ploieșteanu e un artist cu rară finețe și grijă să nu supere, să aleagă într-un grup un loc măcar cu o jumătate de pas în urmă, să nu se înghesuie ca păunul în față, să-și măsoare fiecare silabă, să se poarte manierat. Pare sobru, dar nu e morocănos, are o anume solemnitate în atitudine, dar nu vorbește și nu face gesturi neglijente, cu atât mai puțin arogante. Această solemnitate nu e poză, e educație, bun simț, caracter natural
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
colegi de suferință care îi executau comenzile fără cea mai mică împotrivire, de camerele video aceste instrumente de tortură extrem de costisitoare, instalate peste tot, cu ajutorul cărora hăituiau profesorii, cu echipa sa, urmărindu-le și înregistrându-le permanent orice mișcare, orice silabă rostită și profesorii nou-veniți plecau imediat bătuți și îngroziți. În timpul orelor, se trezeau permanent cu unul dintre angajații colegiului, turbat, circulând cu nervozitate prin clasă. Nu era legal. Dar cine lua măsuri dacă se încălca flagrant legea ? Unele persoane, mai
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind Sfidând gravitația zboară sub cupola albastră Până în speranțe, până în clipa în alb levitând Până în emoția inimii și în privirea noastră. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o rimă rebelă ieșită din lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
chiar dacă nu e deloc așa. Vorbitorii de azi preferă forma fonetică sait, care nu e greu de pronunțat, dar rămîne destul de atipică: diftongii descendenți de tipul ai, ei, oi există desigur în română, dar apar de obicei în finală de silabă sau de cuvînt - rai, mei, noi, haită (hai-tă), raită (raită) etc. - , deci nu urmați de o consoană. Excepțiile (interjecția hait, substantive ca hoit sau seif) sînt puține. De altfel, ultimul cuvînt citat permite un paralelism interesant: termenul englezesc safe, pronunțat
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
iasă din pielea unui personaj interpretat pe scenă. Rolul îl urmărește ca o umbră la fiecare pas. Sunt replici, gesturi, cuvinte, intonații ce contaminează fiecare particulă vie a eului profund al celui care, pornind de la textul scris, de la literă, reconstituie silabă cu silabă, celulă cu celulă, personajul real, înviindu-l pe scenă. Acolo ideile autorului dramatic, trăirea sa, se intersectează cu experiența de viață a actorului, cu drama și comedia sa. Un mare actor este însă și un bun prestigitator. El
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
pielea unui personaj interpretat pe scenă. Rolul îl urmărește ca o umbră la fiecare pas. Sunt replici, gesturi, cuvinte, intonații ce contaminează fiecare particulă vie a eului profund al celui care, pornind de la textul scris, de la literă, reconstituie silabă cu silabă, celulă cu celulă, personajul real, înviindu-l pe scenă. Acolo ideile autorului dramatic, trăirea sa, se intersectează cu experiența de viață a actorului, cu drama și comedia sa. Un mare actor este însă și un bun prestigitator. El știe să
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
angajează în labirintul de semne, cu riscul rătăcirii, al eșecului decriptării, cu inevitabilul și supărătorul „stop joc“. Horia Zilieru își construiește poemele, începînd chiar de la tiparul sonetului (rime alternate, ritm iambic/endecasilabic, două catrene și două terțete, vers din unsprezece silabe, nuclee tonale etc.), le lucrează și nu se lasă ademenit de cîntecele de sirenă ale „inspirației“ și improvizațiilor de tot felul; între poeții care citesc înainte de a „compune“ versuri, Horia Zilieru e printre ultimii mohicani. În consecință, cititorul poeziei sale
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
epic original, cât și specificul liricii cărtăresciene în raportul său absolut cu toată lirica românească, din toate timpurile. Traducerea e destul de avansată, dar rămâne un lucru esențial: cititul și recititul textului până ajung să simt în mine ritmul, accentul, greutatea silabelor, mirosul cuvintelor... Eu lucrez foarte încet, nu mă grăbesc deloc. De fapt, cred că nu eu dețin controlul, ci fraza, perioada, ritmul... ele impun deciziile, după repetate încercări. Editorul cunoaște foarte bine metoda mea migăloasă și mă lasă liberă să
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]