210 matches
-
y"), trei sonante, "m", "n", "r", o siflantă "s" și șase oclusive, "p", "t", "d", "k", "q" (transcrierea obișnuită pentru toate labiovelarele) și "z" (care include sunetele , și , devenite, mai târziu, grecescul ζ). Astfel, "*khrusos", "aur" se scria cu semnele silabice "ku-ru-so", "*gwous", "vacă" era scris cu semnele "qo-u", iar "*khalkos" "bronz" era scris "ka-ko". Forma miceniană a greacăi conservă un număr de însușiri arhaice de moștenire indo-europeană, cum ar fi consoanele labiovelare care au trecut prin schimbări fonetice dependente de
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
predecesor, un înaintaș al tehnicii comune romantice a relaxării, în loc să creeze tensiune în mijlocul unei părți, amânând rezolvarea până la final. Schubert s-a remarcat în genul de lied. Înainte de influența lui Schubert, lied-ul tindea către o structură strofică, un tratament silabic al textului, evocând calitățile muzicii tradiționale specific romantismului naționalist. Printre tratamentele lui Schubert asupra poeziei lui Goethe, compoziția lied-urilor "Gretchen am" "Spinnrade" și "Der Erkönig" ies în evidență pentru caracterul lor dramatic, armonii neașteptate și utilizarea figurațiilor pianistice pictural
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos. O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezești sînt clasificate ca logograme. Termeni aproximativ echivalenți sînt: ideogramă și pictogramă. În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană. Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un "abugida", un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
sistem de scriere alfabetic în care fiecare caracter notează o consoană și o vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul este modificat într-un mod sistematic. Diferența față de un sistem de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
(Комсомол) este o abreviere silabică a denumirii în limba rusă a "Uniunii Tineretului Comunist" - " Коммунистический Союз Молодёжи" (" Kommunisticeski Soiuz Molodioji"). Organizația a fost fondată pe 29 octombrie 1918. Până în 1922 numele oficial a fost "Uniunea Tineretului Comunist Leninist din întreaga Uniune" - "Всесоюзный Ленинский Коммунистический Союз
Comsomol () [Corola-website/Science/299465_a_300794]
-
Japonia. Cu răspândirea scrisului a apărut și poezia japoneză, cunoscută în limba japoneză sub denumirea de waka. Pe baza culegerilor particulare de poezie au apărut "Man'yōshū", prima mare compilație de poezie japoneză (după 759). Până la inventarea și răspândirea sistemului silabic de scriere (kana), autorii au folosit ieroglife împrumutate din chineză pentru sunetele limbii japoneze. Acest sistem de scriere este cunoscut sub denumirea de "man'yōgana". Pe parcursul perioadei Nara a fost îmbunătățită rețeaua de drumuri ce legau Nara cu capitalele proviciilor
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
agricultură, meșteșug și forme de administrare reprezentate pe frescele palatului, de la arhitectură și pictură la religie și ceremonii până la elementele de bază ale sistemului palațial, caracterul centralizator și redistributiv al producției, existența unei administrații birocratice și a instrumentului său, scrierea silabică. Suveranii locali ai palatelor de la Cnossos, Faistos sau Kato Zakro dispuneau de serviciile unor scribi specializați care înregistrau inventare de datorii, ofrande sau recesăminte pe capete de vite. Inscripțiile "Linearului B" descoperite la Cnossos oferă imaginea reconstituirii societății și civilizației
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
sau recesăminte pe capete de vite. Inscripțiile "Linearului B" descoperite la Cnossos oferă imaginea reconstituirii societății și civilizației cretate în faza dominației aheene și asupra procesului istoric desfășurat în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr.. Sistemul de scriere silabică numit de Evans ca "Linearul A" nu a putut fi încă descifrat. Pentru prima dată, apar locuințe numite ulterior vile, ce au apărut în mediul rural, și au fost modelate după palatele mari, cu facilități de depozitare, cult și ateliere
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în notație și denumirile silabice ale sunetelor - atribuită lui "Guido D'Arezzo". Denumirea silabică a sunetelor (980-1050) - provine dintr-un imn medieval pe care interpreții de "cantus planus" îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan, pentru a nu-și pierde vocea, "instrumentul" care asigurea
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în notație și denumirile silabice ale sunetelor - atribuită lui "Guido D'Arezzo". Denumirea silabică a sunetelor (980-1050) - provine dintr-un imn medieval pe care interpreții de "cantus planus" îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan, pentru a nu-și pierde vocea, "instrumentul" care asigurea profesionalitatea, deci, existența lor materială. De la fiecare capăt de
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
obstacole în calea lui. În tot acest timp, soția sa credincioasă, Penelope, l-a așteptat cu răbdare. Această parte a poveștii se numește Odiseea . Limba Linearului B, care era scrisă în timpul civilizatiei miceniene a constat din aproximativ 200 de semne silabice și logograme. Acest limbaj a fost o formă îmbunătățită a Linearului A, scris în timpul epocii minoice. Limbajul a fost folosit mai ales la Cnossos și în Pylos. Corpusul de epoca miceniană era format din 6000 de tablete din Heladicul timpuriu
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
fost un faraon în Egipt care a domnit 4 ani. Unii egiptologi au derivat numele dintr-un titlu militar semitic (wqf). K. Ryholt a respins această ipoteză, afirmând că numele este de origine egipteană, deoarece nu este scris prin intermediul scrierii silabice utilizată pentru redarea numelor străine. Cercetătorul propune traducerea „Că el să poată mesteca“, presupunând că avem de-a face cu o deficiență fizică a faraonului, adică suveranul întâmpină greutăți la ingestie. Această propunere ni se pare forțată. De fapt, numele
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
polisinteză și aglutinare, permițând crearea de cuvinte lungi, cu sens complex, prin adăugarea de rădăcini și afixe. De-a lungul secolelor de coexistență cu celelalte limbi mezoamericane, nahuatl a fost influențată de acestea, devenind parte a Ariei Lingvistice Mezoamericane. Grupurile silabice și fonemice "atl, etl, itl, otl" și "utl" sunt tipice limbii Nahuatl. Dincolo de numele a doi vulcani celebri "Popocatepetl" și "Iztaccihuatl" (sau, adesea, "Ixtaccihuatl"), multe cuvinte din Nahuatl au fost împrumutate în spaniolă, și de acolo au migrat în multe
Limba nahuatl () [Corola-website/Science/309817_a_311146]
-
calități, acțiuni (atât reale cât și imaginare), moduri de acțiune, idei, stări, poziționări în spațiu și timp, etc. În limbile vorbite, cuvintele se compun din șiruri de foneme (sunete elementare) articulate succesiv. Limbile scrise folosesc simboluri grafice (litere, ideograme, caractere silabice, etc.) care reprezintă fie sunete din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul actual al cuvântului vorbit. Limbile pot fi analizate din următoarele puncte de vedere
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
a este reprezentarea caracterelor unei scrieri alfabetice sau silabice în caracterele alfabetului în care se face conversia. Ea se face în principiu caracter cu caracter și redă grafia (nu pronunțarea) cuvintelor. Se utilizează în actele notariale, de stare civilă etc., în comunicațiile poștale, precum și în lucrări de istorie, geografie
Transliterare () [Corola-website/Science/306054_a_307383]
-
Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus un operator care forțează rostirea împreună a două vocale. De exemplu cuvintele "deal" și "real" pot fi transcrise fonologic , respectiv , unde semnul , numit "jonctură silabică", obligă pronunțarea în aceeași silabă a sunetelor. O astfel de echivalare are însă dezavantajul că trebuie să introducă de asemenea un mod de a deosebi perechi de cuvinte în care aceleași sunete vocalice formează diftongi ascendenți și descendenți, precum "știucă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă este nevoie totuși să se introducă un operator special care să marcheze o "jonctură silabică" (notată cu ca în secțiunea despre semivocale), descrisă ca obligația de a continua silaba de la ultima vocală pînă la sunetul care urmează după . Astfel, cuvîntul "lupi" se transcrie fonologic . Realizarea unei vocale nu se face întotdeauna cu sunetul nominal. De
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
y)ezo" (numită și "emiși" sau "(y)ebisu") din nordul insulei Honshū, cu limbile altaice, cu cele austroneziene, sau paleosiberiene. În limba ainu, "ainu" înseamnă "om". Limba ainu are 5 vocale (/i/, /e/, /a/, /o/, /u/) și 12 consoane: Structura silabică în dialectul Hokkaidō este CV(C)- C=consoană; V=vocală; în dialectul din Sahalin este CV(V)(C), cu vocale identice. Accentul este final. Din punct de vedere sintactic este o limbă SOV (subiect-obiect-verb), ca și limba japoneză. Folosește multe
Limba ainu () [Corola-website/Science/314039_a_315368]
-
este un gen de poezie cu forma fixă, tradițional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabica), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe. Încă de la început, s-au creat confuzii între cei trei termeni aflați în strânsă relație: , Hokku și Haikai. Termenul "Hokku" înseamnă, în limba japoneză "vers de
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
portativul cântecului. Apoi credincioșii repetau utilizând variațiunile personale. Efectul coral era imens.” Anthony Heilbut consideră că în timp, „cu cât mai excentrice erau vocalizele, cu atât mai amuzată era audiența.” "Alleluia" are următoarea structură: începe cu o intonare scurtă (aproape silabică) a cuvântului alleluia, reluată apoi de către cor. Ultima silabă continuă cu o melismă (numită jubilare) construită cu repetiții variate, simetrii interne, articulare prin formule cadențiale. Urmează un solist sau o formație mică cu un verset moderat melismatic care folosește uneori
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
navigației, astronomiei sau agriculturii. Dacă lucrurile stau astfel este foarte puțin probabil ca rongo-rongo să fie vreodată descifrată. Pe de altă parte, cei care susțin că rongo-rongo este o scriere încă dezbat dacă este vorba despre o scriere logografică sau silabică sau un amestec între aceste două sisteme. Limba engleză Limba franceză Limba germană Limba spaniolă
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Diviziunea unei silabe japoneze în more se vede în scris prin faptul că pe lângă silabele formate dintr-o singură vocală sau dintr-o consoană plus vocală, și partea a doua a unei vocale lungi sau a unui diftong și sunetul silabic final "n" și sunetul geminat reprezentat prin っ sau ッ (sunete care dublează consonanta anterioară). "Kana" se împart în hiragana și katakana. au fost inventate în secolul al IX-lea, fiind folosite la început mai ales de către femeile nobile, deoarece
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]